Netflix & România: trăiam viaţa ca sultanii, dar acum au venit americanii

Netflix e sinonim cu serialele online. În România a ajuns, întâi, prin glumele de pe internet şi oficial abia în ianuarie 2016. Joris Evers, vicepreşedinte, a venit în vizită pentru ICEEfest şi cu „Adevărul“ a stat la un interviu de câteva zeci de minute. Iată cum se vede România pentru Netflix.

Joris Evers este vicepreşedinte şi director de comunicare pentru Netflix în Europa, Orientul Mijlociu şi Africa. Sunt continente şi regiuni în care pirateria este parte din cultura internetului şi unde americanii sunt fie bine văzuţi şi aşteptaţi cu braţele deschise, fie detestaţi -  cu tot cu entertainment-ul lor.

Anunţul că serviciul va fi extins global în peste 130 de ţări a dus compania la peste 75 de milioane de utilizatori. Preconiza atunci că va mai adăuga alte şase milioane în primăvară spre vară. Acum, cu un număr de 81 de milioane de utilizatori la nivel global în peste 190 de ţări, Netflix şi-a propus să popularizeze acest concept unic pe care îl oferă şi în România, oferind o perspectivă comparativă între televiziunea tradiţională şi consumul de conţinut online.

„Tot conţinutul pe care îl urmărim acum, în timp o să vină din internet şi toţi cei care utilizează servicii de televiziune clasică vor face tranziţia către televiziune online. Televiziunile clasice vor deveni precum reţelele de telefonie fixă, care acum sunt rar folosite. În prezent, toată lumea are propriul telefon mobil şi telefoniile fixe au devenit o opţiune adoptată de puţini oameni. Estimez că în 15-20 de ani televiziunile clasice vor deveni ceva de modă veche.

Probabil vor mai fi persoane care vor utiliza acest serviciu, însă deja atunci televiziunea prin internet va fi extrem de populară“, explică vicepreşedintele Netflix. Tendinţa este evidentă, nu trebuie să fii director Netflix pentru a o identifica, dar o asemenea convingere poate fi fundamentată şi pentru pregătirea unui Netflix TV.

O poză care rezumă perfect fraza celebră „Netflix&chill“, un eufemism pentru sex. Pe vremuri, oamenii se invitau la film, cafea sau joc de cărţi.

Deocamdată, concentrarea este pe video on demand (VoD), aici fiind cererea, transmisiunile live, dacă vor fi, vor fi oferite mai târziu. Ce-i drept, televiziunile încă sunt suficient de mari pentru a atrage atenţia, iar Facebook sau Snapchat sunt canale de divertisment live suficient de bune. Totodată, prin VoD, Netflix se asigură că oamenii nu sunt neapărat presaţi să vadă un show la o anumită oră - sau să programeze un echipament digital care să înregistreze.

Pirateria, între educaţie şi sentimentul de frustare

Când a debutat Netflix, în România şi-au creat cont (gratuit) peste 160.000 de oameni. Nu sunt statistici pentru următoarele luni pentru a vedea cum a scăzut numărul acestora. Totuşi, spre comparaţie, în Polonia (cu o populaţie de 38,4 milioane faţă de 19,5 milioane în România), analiza a arătat un număr de 337.674 utilizatori reali în ianuarie 2016, cu un reach de 1,49%, în vreme ce în februarie numărul a scăzut la 73.666 de utilizatori reali, cu un reach de 0,34%. Audienţa Netflix în Polonia a înregistrat apoi o creştere în martie 2016, până la un număr de 160.618 utilizatori reali, cu un reach de 0,73%. Deşi nu sunt pieţe 1:1, se poate estima cam câţi români au mai rămas pe Netflix şi câteva zeci de mii încă sunt (Evers susţine că peste jumătate).

Acum, dacă un fond minim de utilizatori încă există, aceştia de ce nu mai piratează? Conform lui Evers, aproape nimeni n-ar pirata, dacă ar avea acces la conţinutul dorit (uitând de Pirate Bay sau Popcorn Time). Conform declaraţiilor vicepreşedintelui Netflix, motivul pentru care oamenii ajung să facă asta este justificat de dorinţa de a se uită la ceva. În lipsa unei alte metode uşoare şi accesibile din punct de vedere financiar, oamenii folosesc, cu precădere, această alternativă ilegală. Cu toate acestea, el vede o oportunitate în această situaţie pe care Netflix ar fi fructificat-o cu extinderea globală.

Joris Evers, vicepreşedinte Netflix.

„Pirateria poate fi generată dintr-un sentiment de frustrare. Dacă eşti din România şi auzi despre un show de televiziune din Statele Unite ale Americii, care nu este difuzat în ţară, atunci alegi calea simplă şi îl descarci ilegal, printr-un torrent. Dacă acest show ar fi disponibil în ţara ta, într-un mod facil, la un preţ rezonabil şi la o calitatea superioară şi ar putea fi urmărit pe propriul TV, atunci nu vei mai fi tentat să alegi calea pirateriei. Automat, când Netflix a venit în ţară şi-a stabilit să genereze o scădere a procentului în ceea ce priveşte pirateria“, susţine Evers.

Discursul politicos şi corect al Netflix, prin vocea vicepreşedintelui său, nu se mulează însă pe o trăsătură a românilor - şi nu numai, întreaga regiune de Est fiind afectată - când vine vorba de piraterie. Mihai Popescu a exprimat-o într-un articol pentru VICE România într-o formă concisă şi concretă: „Am crescut atât de legaţi de piraterie de mici, încât le-ar fi imposibil autorităţilor să aplice legea (...). Asta şi pentru că nimeni nu se deranjează să-ţi explice că e ceva greşit“, scrie acesta în începutul poveştii despre piraterie şi cum a crescut ea odată cu internetul de mare viteză.

„După ce am ajuns să fac primii bani, am început să iau chestii originale, dar îmi dau seama c-o făceam şi o fac în continuare dintr-o formă de snobism. Ce diferenţă e între mine care-mi puneam cutiile de la jocurile originale (am descoperit Steam destul de târziu) într-o poziţie cât mai vizibilă pe masă sau băieţii care îşi iau Lamborghini ca să-l spele-n stradă cu buretele? Suntem atât de complexaţi de sărăcia noastră generalizată, încât ne place să vadă toată lumea c-am dat totuşi banii pe ceva, că nu ne-am zgârcit la un anumit lucru, că ne pasă şi nouă de ceva care să nu conţină carne tocată şi mujdei“, rezumă poate cel mai bine starea în care se găsesc unii proprietari de materiale originale, plătite.

Rapidul internet românesc, în faţa Netflix

Revenind însă la Netflix, care poate înfrâna pirateria, dacă stă suficient pe piaţă şi creşte baza de conţinut pe gustul publicului (nu ca Voyo sau servicii terţe), Evers consideră că România este favorabilă pentru serviciu. „În România, este un internet foarte rapid, aproape cel mai rapid din Europa şi chiar din lume. Este un lucru bun, se poate porni de aici. De asemenea, românilor le plac emisiunile de divertisment locale, şi chiar şi cele internaţionale, ceea ce ne face să credem că este o bună oportunitatea pentru noi“, detaliază acesta.

Chiar dacă ţara este favorabilă, nu ar fi serviciul pregătit acum pentru toată lumea. În România, profilul unui utilizator este reprezentat de o persoană care nu este axată doar pe România şi pe activitatea socială internă, ci pe societatea globală (n.r.: mai mult cea americană, deocamdată cel mai mare furnizor de conţinut de divertisment). Evers menţionează ca trăsături următoarele: utilizatorul vorbeşte engleză, este deţinător al unui card care poate fi folosit internaţional (necesar în efectuarea plăţii), pasionat de tehnologie, atras de show-uri de divertisment şi de gadgeturi de nouă generaţie.

Pentru aceştia, dar şi pentru o bază cât mai mare care să fie atrasă în viitor, Netflix plănuieşte ca până la finalul anului să aibă majoritatea conţinutului popular cu subtitrare. Şi, de asemenea, în acest plan al extinderii ar fi şi crearea de conţinut mai nişat. Pentru cei care s-au uitat cel puţin o dată la un film sau serial piratate, cu siguranţă nume ca Veveriţa_bc şi Avocatul31 vin în minte. Să sperăm că subtitrările vor fi ceva mai bune decât acelea.

Evers îmi mărturiseşte că îi place foarte mult ceea ce face, să cerceteze pieţe internaţionale pentru un serviciu care în urmă cu aproape 10 ani nici nu visa la aşa extindere. „Mi-am început cariera ca jurnalist, iar, ca să profesezi în acest domeniu, trebuie să fii curios. Aceasta este cerinţa numărul unu. Şi întotdeauna mi-a plăcut să pun multe întrebări, unele inteligente, nu doar unele pentru a primi un răspuns. Şi munca în aceste pieţe internaţionale presupune că ajung în diverse locuri şi îmi satisfac astfel această curiozitate“, spune Evers.

Deocamdată, el şi colegii săi şi-au propus să înveţe cât mai multe despre România şi despre cultură noastră, iar în timp să ne ofere conţinut relevant adaptat la nivel local. Ce înseamnă asta? Că nu trebuie să uităm de Netflix, că, deocamdată, suntem o piaţă vai-de-capul-ei, îndrăgostită de piraterie şi de seriale turceşti, dar că ei încearcă să ne ofere, pas cu pas, firimituri de divertisment care să ne ţine pe stream. E suficient? Poate, Netflix nu duce lipsă de seriale populare chiar şi acum, ca „House of Cards“.

De cealaltă parte a fluxului de VoD este HBO. Deja a creat un serial de succes, „Umbre“, are parteneriat cu Vodafone (Netflix încă nu are nimic de acest fel) şi vine prin cablu direct în TV. Netflix a venit într-o ţară în care publicul său abia a început să câştige bani, să descopere seriale despre care a citit până acum glume pe 9GAG, Twitter sau Facebook şi pe care, dacă îl convinge încă de mic că e mai bun streamingul decât pirateria, îl poate câştiga pe următorii ani. Cu sau fără conţinut local, serviciul are nevoie să ofere şi mai mult conţinut, dar aici intervin drepturile de autor, costurile livrării în 190 de ţări, şi fluviul cristalin de conţinut devin niţel mai gri, mai mâlos, mai lent.

*România se găseşte la mijloc, acum între seriale. „Suleyman Magnificul - Sub domnia iubirii“ e o telenovelă difuzată de Kanal D şi populară pentru publicul televiziunilor. „House of Cards“ cu Francis Underwood personaj principal este cea mai de succes producţie Netflix şi serialul a devenit un ghid pentru a înţelege politica americană (şi nu numai). După serialul Dallas care a schiţat visul american pentru români, Netflix poate furniza acum serialele după care tinerii îşi vor imagina visul sau coşmarul americane.

Interviu realizat de: Laura Bîrsan

Articol editat de: Răzvan Băltăreţu

Hai pe Facebook ca să ştii ce-i nou şi când nu eşti pe site!