Steaua primordială de la marginea galaxiei pune la îndoială teoria formării Universului
0
Steaua recent descoperită la marginea Căii Lactee nu are nicio explicaţie ştiinţifică pentru a-i explica existenţa. Conform teoriilor astronomice, SDSS J102915+172927 nu ar trebui să existe deloc. Ea străluceşte însă şi aruncă o umbră de îndoială asupra modului în care se consideră în prezent că s-au născut toate stelele.
Steaua recent descoperită de astronomii de la European Souhern Observatory (ESO) din Chile se află la marginea galaxiei noastre şi are o masă mult mai mică decât cea a Soarelui. Formată în urmă cu aproximativ 13 miliarde de ani, steaua i-a intregiat pe cercetători, întrucât existenţa ei nu se justifică, după cunoştinţele actuale.
Materiile prime din care sunt compuse stelele de o masă asemănătoare cu aceasta, identificate de-a lungul anilor de cercetători, nu există la marginea galaxiei, unde a fost descoperită steaua misterioasă. „Această stea are cea mai apropiată compoziţie de cea din perioada big bang-ului, dintre toate descoperite până acum”, a spus Piercarlo Bonifacio, de la Observatorul din Paris, citat de dailygalaxy.com.
Steaua imposibilă
Concentraţia foarte scăzută a elementelor chimice mai grele decât hidrogenul şi heliul sugerează că aceasta este cea mai primitivă stea descoperită vreodată. Totuşi, proporţia elementelor grele indică faptul că este mai tânără. Mult mai tânără. „Dintr-un anumit punct de vedere, este o stea perfect normală, dar este unică prin faptul că se află într-o zonă cu o gamă foarte scăzută a concentraţiei de metale”, a explicat şi Lorenzo Monaco, de la ESO.
Formarea şi evoluţia Universului timpuriu au determinat relaţia dintre vârsta unei stele şi compoziţia sa chimică, conform teoriilor actuale.
Astfel, primele stele s-au condensat din gazele provenite din big bang şi conţineau, în principal, hidrogen, heliu şi foarte puţin litiu. Majoritatea erau gigantice, de zeci de ori mai masive decât Soarele, şi au explodat ca supernove. Astfel au apărut elementele mai grele, de la carbon la fier, care au fost încorporate în compoziţia stelelor formate ulterior. Procesul s-a repetat, astfel încât generaţiile mai tinere de stele mici au din ce în ce mai multe elemente grele în structură. Astfel a luat naştere şi Soarele nostru.
Concordanţa teoriilor de formare a Universului
Anterior descoperirii acestei stele, Universul părea să fie „de acord” cu teoriile oamenilor de ştiinţă. Astronomii au descoperit doar teri stele cu un conţinut foarte scăzut de elemente grele. Toate sunt de mici şi conţin suficient oxigen şi carbon încât să fi putut trece de pragul minim care le face posibilă formarea, în ciuda faptului că au o concentraţie foarte scăzută a elementelor grele.
Misterioasa stea SDSS J102915+172927 este însă diferită: este formată aproape integral din hidrogen şi heliu, structură care o aseamănă primelor stele din Univers. Pe de altă parte, încotcmai ca în cazul stelelor tinere, nivelele ei de oxigen şi carbon nu domină celelalte elemente grele. Adică nu există suficient carbon şi oxigen în compoziţia ei pentru a depăşi pragul minim de formare a stelelor de masă mică.
Explicaţia stelei inexplicabile
Conform acestei teorii, steaua nu ar fi trebuit să se poată forma deloc. Una dintre ipotezele care i-ar explica existenţa totuşi este aceea că steaua este într-adevăr una din primele generaţii de la formarea Universului şi este formată din praf interstelar răcit, şi nu din elementele standard (carbon şi oxigen).
Pe de altă parte, este posibil şi că stele de acest tip, cu masă mică şi sărace în metale, s-au format din rămăşiţele rămase în spaţiu în urma naşterii stelelor gigantice, sugerează Abraham Loeb de la Harvard University, conform publicaţiei „New Scientist”.
Se încarcă comentariile...
