Articol publicitar

Ce mâncăm mâine? Ajungem erbivori sau rămânem omnivori?

ADH

Publicat: 04.06.2021 07:05

Ultima actualizare: 02.08.2022 12:32

Sustenabilitatea pare să fi devenit un cuvânt-cheie al zilelor noastre, regăsindu-se în centrul strategiilor de dezvoltare ale multor ţări şi companii. Deşi ajunge să influenţeze viaţa fiecăruia dintre noi, subiectul este cvasi-necunoscut. Ce va însemna pentru farfuria fiecăruia sustenabilitatea pentru alimentaţia noastră de mâine?

Dr. Laura Davidescu, medic specialist în Nutriţie şi Siguranţă Alimentară: Suntem deja 7,7 miliarde de oameni pe planetă şi vom fi şi mai mulţi în următoarele decenii¹. Nu doar că sistemul alimentar de astăzi este prea costisitor pentru mediu şi nu va putea hrăni populaţia de mâine, însă 88% dintre statele lumii deja se confruntă cu diverse forme ale malnutriţiei (subnutriţie, carenţe minerale şi vitaminice sau obezitate), şi nici România nu face excepţie. Am aflat recent că doar 8,4% din populaţia ţării noastre în vârstă de peste 15 ani urmează un regim alimentar adecvat². Sustenabilitatea alimentaţiei nu se referă doar la curbarea schimbărilor climatice şi protejarea mediului înconjurător, ci şi la disponibilitatea şi calitatea hranei. Sunt necesare schimbări profunde şi durabile ale stilului de viaţă şi alimentaţiei oamenilor, atât pentru sănătatea lor, cât şi pentru cea a planetei. Printre altele, creşterea accesului la alimente din producţia locală, reducerea risipei alimentare, trecerea la o alimentaţie bazată în mai mare măsură pe plante şi, implicit, reducerea consumului de produse de origine animală. Ne vom acomoda cu diete şi alimente noi, ceea ce mă face cu atât mai curioasă în legătură cu producţia hranei în viitor.

Dr. ing. Florin Şoptică, Doctor inginer cercetător în ştiinţa alimentaţiei: Transformările ce au început deja a se produce în alimentaţia noastră sunt urmarea nevoii de adaptare la schimbările climatice şi creşterea populaţiei umane. Imperativul reducerii consumului de alimente de origine animală, mai ales de carne roşie şi lapte, este justificat prin impactul major pe care îl are producţia zootehnică asupra mediului înconjurător, în principal în ce priveşte emisiile de gaze cu efect de seră şi consumul de apă proaspătă. Dată fiind inerţia oamenilor la schimbarea obiceiurilor de consum, scăderea ponderii în alimentaţie a produselor din carne şi lapte se va face majoritar prin înlocuirea acestora cu alternative vegetale având caracteristici asemănătoare. Deja există pe piaţă felurite produse tip burger sau brânză obţinute din plante, a căror savoare poate fi deosebită cu greu de ce a produselor pe care le înlocuiesc şi a căror valoare nutritivă poate fi chiar superioară. Totodată, o contribuţie importantă va avea ceea ce numim „agricultură celulară”. Această ramură incipientă a industriei alimentare, menită a înlocui zootehnia, ne va permite să cultivăm ţesuturi animale în cazane industriale conţinând bulioane de nutrienţi. Poate părea literatură SF, dar vă asigur că tehnologia există deja şi e pe cale să intre în viaţa noastră.

Trecem toţi pe bio?

Dr. ing. Florin Şoptică: Agricultura organică, numită şi biologică sau ecologică, serveşte doar parţial obiectivele unei alimentaţii sustenabile. Dacă, prin neutilizarea îngrăşămintelor şi pesticidelor chimice, poluarea este mult redusă comparativ cu agricultura convenţională, raportat la nivelul mai mic al productivităţii, consumul de apă şi emisiile de gaze cu efect de seră sunt semnificativ mai mari. Prin interzicerea utilizării plantelor modificate genetic şi încurajarea cultivării soiurilor locale, agricultura organică este mai favorabilă biodiversităţii, însă, totodată, este mai puţin productivă şi adaptabilă schimbărilor climatice, soiurile modificate genetic fiind create tocmai pentru a obţine recolte sporite în condiţii vitrege. Un argument pentru sustenabilitatea agriculturii organice îl reprezintă şi efectul benefic avut asupra dezvoltării comunităţilor rurale. Deşi se discută despre o reformare a principiilor agriculturii organice în vederea măririi sustenabilităţii şi relaxării atitudinii faţă de tehnologiile genetice, este puţin probabil să fie aduse schimbări semnificative. Comunităţile europene sunt extrem de binevoitoare faţă de agricultura organică aşa cum o cunoaştem astăzi şi foarte reticente în a adopta plantele modificate genetic. UE sprijină agricultura organică ca parte a strategiei de dezvoltare durabilă.

Sunt veganii şi vegetarienii mai aproape de sustenabilitate?

Dr. Laura Davidescu: Estimări din noiembrie 2020 arată că în Europa am avea circa 2,6 milioane de vegani³, iar vegetarieni cu siguranţă sunt mult mai mulţi. Când vorbim despre vegetarieni şi vegani, apare destul de multă confuzie – sunt adesea clasificaţi în aceeaşi categorie când se fac sondajele. De fapt vegani sunt cei care nu consumă niciun fel de produse animale: nici ca sursă de hrană şi uneori nici ca materie primă pentru îmbrăcăminte, cosmetice sau alte obiecte; pe când vegetarienii sunt persoane care au exclus din alimentaţia lor carnea în principal, păstrând totuşi ouăle şi lactatele şi uneori peştele. Indiferent cum i-am numi, este clar că numărul celor care renunţă la alimentele de origine animală este în creştere, mai ales în rândul celor dornici să ducă o viaţă mai sănătoasă şi în special al tinerilor: aceştia sunt preocupaţi în mai mare măsură decât părinţii lor de bunăstarea animalelor şi de degradarea mediului înconjurător.

Dr. ing. Florin Şoptică: Deşi scopurile se suprapun în cea mai mare parte, veganismul şi vegetarianismul sunt diferite de alimentaţia sustenabilă, în primul rând prin abordare. Dacă veganismul şi vegetarianismul izvorăsc din credinţe personale de ordin moral – şi aici includem şi sanctitatea trupului, după cum argumentează Jonathan Haidt în Mintea Moralistă – alimentaţia sustenabilă este un ţel colectiv al umanităţii, bazat pe argumente de ordin ştiinţific, care vizează toate etapele producţiei, prelucrării şi consumării hranei. Apoi, alimentaţia sustenabilă nu înseamnă excluderea în totalitate a niciunei categorii de alimente de origine animală, ci reducerea consumului acestora până la un nivel rezonabil pentru sănătatea oamenilor, comunităţilor şi planetei. Mai mult, există suficiente obiceiuri de consum ale veganilor şi vegetarienilor de modă nouă care nu sunt tocmai sustenabile. Totodată, trebuie să admitem că veganii şi vegetarienii sunt mai aproape de obiectivele alimentaţiei sustenabile şi privesc pozitiv schimbările care ne duc într-acolo.

Eterna dezbatere: omul este erbivor sau carnivor?

Dr. Laura Davidescu: Omnivorii sunt caracterizaţi biologic ca hrănindu-se cu orice. Nu sunt nici carnivori 100%, nici erbivori. Sunt adaptaţi⁴ anatomic şi fiziologic să găsească, să mănânce şi să digere proteine atât de origine animală, cât şi vegetală prin dentiţie puternică, lungime medie a intestinului şi enzime digestive. Practic, omnivorul este un animal oportunist – supravieţuieşte hrănindu-se cu ceea ce găseşte în preajma sa, aşa cum a făcut-o de milenii. Deci omul poate să se hrănească atât cu carnea altor animale, cât şi consumând plante – important este să-şi găsească o sursă de proteine. Tipul de aliment cu care ne putem hrăni este o chestiune de alegere individuală, nu un dictat al biologiei noastre şi ne putem adapta la un habitat nou schimbându-ne şi hrana.

Dr. ing. Florin Şoptică: Specia umană a trecut prin mai multe tranziţii nutriţionale de-a lungul existenţei. Înţelegem prin tranziţie nutriţională o schimbare de amploare a profilului alimentaţiei unei populaţii de-a lungul unei perioade scurte de timp, dacă privim fenomenul la scara evoluţiei. Astfel de schimbări s-au petrecut ca urmare a adaptării la condiţii de mediu drastic diferite. De exemplu, la apariţia ultimei glaciaţiuni, strămoşii oamenilor au trecut de la o dietă preponderent vegetală, bazată pe fructe, seminţe şi rădăcini, asemănătoare cu a cimpanzeilor de astăzi, la una preponderent animală, bazată pe vânătoare. Apoi, dată fiind sporirea populaţiilor şi epuizarea surselor de hrană din teritoriile ocupate de societăţile tribale, omenirea a trecut la o dietă preponderent vegetală, bazată pe cultivarea cerealelor. Deşi poate părea neverosimil, ne aflăm în prezent într-un astfel de proces şi cu cât conştientizăm mai repede asta, cu atât ne vom adapta mai uşor. Ca şi în alte aspecte ale vieţii noastre, susţinătorii fervenţi ai „ideologiilor alimentare” îşi argumentează poziţiile prin recurs la trecut. Militanţii vegani se raportează la perioada dinaintea erei glaciare, iar împătimiţii cărnurilor la era glaciară. Ambele poziţii sunt greşite, desigur. Înţelept este să ne raportăm la prezent şi să privim către viitor.

Putem trăi cu o alimentaţie preponderent bazată pe plante?

Dr. Laura Davidescu: Este un mit împământenit că hrana vegetală nu are o calitate nutritivă la fel de bună precum cea a alimentelor de origine animală. Temerea cea mai mare porneşte de la valoarea biologică a proteinelor care, în cazul unor plante, este într-adevăr mai redusă. Proteinele de origine vegetală nu au mereu toţi aminoacizii esenţiali în cantităţi suficiente. Însă nimic nu ne împiedică să facem combinaţii alimentare pentru a realiza un mix nutritiv din plante. O dietă corectă este oricum una variată. Mai sunt şi alte îngrijorări legate de hrana veganilor şi vegetarienilor, cum că nu ar conţine suficiente minerale precum fier, calciu sau iod, acizi graşi esenţiali şi unele vitamine (vitaminele B12 şi D fiind într-adevăr deficitare). Dar suplimentarea acestora adesea trebuie făcută şi la cei care consumă carne! Singura vitamină care într-adevăr nu poate fi acoperită de organism din hrană vegetală este B12. Însă industria alimentară a găsit şi în acest caz soluţii.

Dr. ing. Florin Şoptică: O eroare frecvent întâlnită la criticii unei alimentaţii bazate plante este aceea a lipsei perspectivei. A considera o dietă vegetală ca fiind incompletă, pentru că alimente vegetale individuale nu sunt la fel de dense în nutrienţi ca cele animale, înseamnă a nu vedea pădurea din cauza copacilor. Importante nu sunt alimentele individuale, ci dieta în ansamblul ei. Nu consumul de mămăligă a cauzat pelagra în România preindustrială, ci lipsa din dietă a vitaminei B3 şi a altor surse proteice în completarea porumbului. Aşa cum nu consumul de cărnuri conservate a cauzat scorbutul marinarilor victorieni aflaţi cu anii pe mare, ci lipsa din dietă a vegetalelor proaspete. O altă eroare este aceea de a ignora peste un secol de cercetare şi inovare în sectorul alimentar. Chiar dacă prelucrarea prin mijloace tradiţionale – aşa cum a demonstrat-o existenţa milenară a populaţiilor budiste din Asia – poate fi suficientă pentru a extrage necesarul de nutrienţi din alimente vegetale, modernitatea ne aduce un avantaj enorm. Tehnologiile de prelucrare a alimentelor ne permit să avem diete bazate pe plante şi ciuperci care să ne hrănească optim. E adevărat că unele dintre alimentele „procesate” existente pe piaţă nu sunt tocmai grozave din punct de vedere nutritiv, dar aceasta nu este o măsură a ce este tehnologic posibil.

Unde mai este gustul? Unde e plăcerea?

Dr. Laura Davidescu: Nu există nicio incompatibilitate între o alimentaţie bazată pe plante şi una satisfăcătoare hedonic. Urmăresc de ceva vreme în social media grupuri de persoane care au ales sau îşi doresc să treacă la o alimentaţie care exclude produsele animale şi sunt uimită de inventivitatea şi creativitatea lor gastronomică. Odată ce se va depăşi un număr critic de consumatori interesaţi preponderent de alimente vegetale, piaţa comercială se va adapta la această tendinţă. De fapt, ne aflăm în acest punct de inflexiune. Găsim sushi fără peşte, pizza fără mozzarella sau dulciuri vegane excepţionale. De altfel, recent am auzit că există şi în România cursuri pentru bucătari vegani, totul este să fim deschişi să experimentăm şi să ne bucurăm de mâncare în continuare.

Dr. ing. Florin Şoptică: E important să înţelegem că, deşi politicile de promovare a alimentaţiei sustenabile vor favoriza alimentele de origine vegetală, accesul la alimente de origine animală nu va fi restrâns. Istoria a demonstrat în repetate rânduri că prohibiţiile au cel mult un succes marginal. Determinante în accelerarea acestei tranziţii nutriţionale vor fi disponibilitatea şi calitatea alimentelor obţinute din plante. Acestea, pur şi simplu, vor fi mai ieftine şi cel puţin la fel de savuroase şi de hrănitoare ca cele obţinute din surse animale. O contribuţie majoră va avea şi agricultura celulară, desigur. Dar, până atunci, să amintim că există deja pe piaţă – încă nu foarte răspândite pe cea românească, din păcate – alternative vegetale pe care consumatorii le adoră şi pe care le-ar alege oricând în detrimentul produselor animale.

Acest articol face parte din proiectul ”Mâncarea viitorului” susţinut de catre Upfield România cu scopul de a plasa sustenabilitatea alimentaţiei în atenţia şi opţiunile consumatorilor. Upfield este cel mai mare producător de creme tartinabile şi brânzeturi pe bază de plante cu peste 100 de mărci, printre care Rama, Delma şi Becel prezente în România. Misiunea Upfield este de a face oamenii mai sănătoşi şi mai fericiţi cu alimente vegetale gustoase, care sunt mai bune pentru planeta noastră.

Ne pasă de impactul pe care îl avem asupra mediului şi dorim să îi susţinem pe consumatori să facă alegeri alimentare care să ajute planeta să prospere. Facem acest lucru prin reducerea emisiilor de carbon şi a utilizării plasticului în ambalaje, precum şi prin practici responsabile de creştere şi procurare a ingredientelor. De asemenea, am început să introducem etichetarea carbonului pentru multe dintre produsele noastre, astfel încât oamenii să poată înţelege impactul alegerilor alimentare pe care le fac.

În România, margarinele şi cremele noastre tartinabile vegetale au un impact climatic cu 70% mai mic, cultivarea ingredientelor ocupă cu 90% mai puţin teren şi foloseşte mai puţin de jumătate din volumul de apă necesar pentru producţia aceleiaşi cantităţi de unt din lapte. Comparativ cu 1 kg de unt din lapte, aceeaşi cantitate de margarină şi de produse tartinabile pe bază de plante emite cu 8 kg mai puţin carbon, ocupă cu 22 de mp mai puţin teren pe an şi consumă cu 40 de litri mai puţină apă.*

Margarinele şi cremele tartinabile pe bază de plante sunt considerate alimentele viitorului prin contribuţia lor la protecţia mediului şi prin disponibilitatea nutrienţilor necesari unei alimentaţii sănătoase.

* Informaţii relevate pe baza unei evaluări realizate de către Quantis a ciclului de viaţă din 2018 a margarinelor şi a cremelor tartinabile pe bază de plante în comparaţie cu untul de lapte. Pentru mai multe informaţii, consultaţi https://upfield.com/purpose/sustainability/.

Referinţe: