VIDEO Zece filme care au încălcat tabuurile cinematografiei: de la prima scenă de sex până la prima înjurătură
0
Scenele de sex, violenţa şi înjurăturile sunt, astăzi, nelipsite din filmele hollywoodiene, dar nu a fost întotdeauna aşa, căci pe vremea când cinematografia era în plină expansiune aceste secvenţe erau considerate tabu. Chiar şi aşa au existat regizori care, subtil sau nu, au rupt barierele şi au creat un precedent. Care a fost prima scenă nud sau prima partidă de amor? La aceste întrebări a răspuns jurnalistul Christian Blauvelt, de la BBC.
Prima înjurătură
Mulţi cinefili cred, în mod greşit, că Rhett Butler (personaj interpretat de actorul Clark Gable – n.r.), din filmul-cult „Pe aripile vântului/ Gone With the Wind“, a fost cel care a rostit prima replică injurioasă de pe marele ecran. Celebrul răspuns „Frankly, my dear, I don't give a damn!“ (Sincer, draga mea, nu dau doi bani pe asta – trad.) este una dintre cele mai celebre replici din istoria cinematografiei, dar nu numai că nu este prima în care este folosit cuvântul „damn“ (blestemat – trad.), nici măcar nu este prima înjurătură din acel film.
Cu 14 ani înainte de lansarea peliculei „Pe aripile vântului“, în 1925, în filmul mut despre război, „The Big Parade“, semnat de King Vidor, un personaj ţipă la duşmanii săi, moment însoţit de textul „Goddamn their souls!“ (Blestemate să le fie sufletele – trad.).
Totuşi, adaptarea romanului „Ulise“, al lui James Joyce, regizată de Joseph Strick în 1967 este primul film în care se aude cuvântul „damn“, deşi se poate descifra pe buzele unui personaj din filmul de acţiune „Sink the Bismarck!“, din 1960.
Prima scenă de sex
O actriţă în vârstă de 18 ani, Hedy Lamarr, şi-a făcut apariţia pe marele ecran în filmul ceh „Ecstasy“, din 1933. Două scene, în special, au provocat senzaţie. În prima, Lamarr înoată complet dezbrăcată într-un lac. În cea de-a doua, face sex cu un bărbat, în ceea ce se crede a fi prima reprezentare a actului sexual într-un film non-pornografic.
Camera este fixată pe chipul actriţei pe toată durata scenei, dar personajul acesteia este vizibil în „chinurile“ pasiunii. Prima scenă de sex dintr-un film este, de asemenea, prima prezentare a orgasmului feminin.
Controversial scene from Hedy Lamarr’s Debut Film, Ecstasy, 1933 from Robert Paul on Vimeo
Primul personaj homosexual
Homosexualitatea a fost, fără îndoială, prezentă la Hollywood şi în filmele europene din anii '20, '30 şi '40, dar a fost sugerată într-o manieră cât mai codificată cu putinţă. Singurele filme care îşi permitau să forţeze limitele erau cele experimentale, care nu erau destinate publicului larg.
Chiar şi aşa, Kenneth Anger, unul dintre cei mai proeminenţi realizatori de filme experimentale din SUA şi care avea pe atunci doar 20 de ani, a fost trimis în judecată în baza acuzaţiilor de obscenitate, după ce a turnat, în 1947, „Fireworks“, un film despre un tânăr gay. Cazul a ajuns la Curtea Supremă din California, dar în cele din urmă Anger a fost achitat deoarece filmul a fost considerat unul artistic, nicidecum pornografic.
Primul sărut interrasial
Codul de producţie al Hollywood-ului, instituit în 1934, interzicea reprezentarea pe marele ecran a relaţiilor interrasiale, dar mai multe filme au început să-l conteste în anii '50. „Killer's Kiss“ (1955), al lui Stanley Kubrick, prezintă primul sărut dintre o femeie albă, Irene Kane, şi un bărbat negru, jamaicanul Frank Silvera. Acesta avea un ten foarte deschis şi nu juca rolul unui personaj de culoare, aşa că, probabil, publicul larg nu a fost conştient că actorul avea origini africane.
„The Crimson Kimono“ (1959) este primul film de la Hollywood care dispune de un adevărat sărut interrasial: între americanul de origine japoneză James Shigeta şi Victoria Shaw.
Prima femeie dezbrăcată
„Inspiration“ (1915), despre un artist în căutarea modelului perfect care să-i fie muză, ar fi primul film non-pornografic în care o actriţă apare complet dezbărcată. De la mijlocul anilor '30, doar documentarele despre popoarele indigene puteau face faţă cenzurii. Dar Michael Powell avea să schimbe acest lucru cu filmul „Pepping Tom“ (1960), când personajul interpretat de Pamela Green şi-a dezgolit, pentru câteva momente, un sân.
Deşi Ingmar Bergman, în „Summer With Monika“ (1953), şi Jean-Pierre Melville, în „Bob le Flambeur“ (1955), au inclus scene nud, niciun regizor englez nu i-a urmat exemplul lui Powell, a cărui carieră a fost aproape distrusă de controversele stârnite de „Peeping Tom“. „The Pawnbroker“ este primul film de la Hollywood în care o actriţă apare complet goală.
Primul bărbat dezbrăcat
Cineaştii au fost întotdeauna mai reticenţi cu privire la nuditatea bărbaţilor decât la cea a femeilor. Şi chiar şi atunci când regizorii au inclus secvenţe cu bărbaţi dezbrăcaţi, în anii 1960 - „This Sporting Life“, de Lindsay Anderson, şi „Seconds“, de John Frankenheimer – filmele au fost cenzurate sau reeditate înainte de lansare.
Filmul „Women in Love“ (1969) de Ken Russell, adaptare a romanului scris de D. H. Lawrence, a fost primul care conţinea scene în care apăreau bărbaţi în ipostaze nud, dar nu oricum: un meci de wrestinlg între Oliver Reed şi Alan Bates, o strategie pentru a-l putea trece de cenzori.
Prima oară când s-a tras apa
Filmul „Psycho“, al lui Alfred Hitchcock, nu a dispus de nuditate în timpul emblematicei scene din duş în care personajul interpretat de Janet Leigh este ucis, dar un alt eveniment petrecut în baia motelului Bates avea să rămână în istorie: prima oară când s-a tras apa într-un film hollywoodian. Spectatorii au fost nevoiţi să mai aştepte încă zece ani după „Psycho“ pentru a vedea, fie şi vag, prima scenă în care o persoană foloseşte toaleta, în filmul lui Mike Nichols, „Catch-22“ (1970).
Primul personaj împuşcat într-un singur cadru
Codul de producţie de la Hollywood a stabili, în 1934, că o scenă în care un personaj este împuşcat trebuie să fie formată din două cadre: primul, fixat pe trăgător, iar al doilea, după împuşcătură, pe victimă. „A Fistful of Dollars“, regizat de Sergio Leone, a încălcat această regulă într-una dintre primele scene: camera de filmat este plasată în spatele lui Clint Eastwood, care împuşcă un grup de inamici. Acest fel de a filma un schimb de focuri, în care publicul împărtăşeşte perspectiva trăgătorului, a contribuit la identificarea spectatorului cu violenţa de pe ecran.
Primul schimb de focuri
Deşi unii regizori de filme alb-negru au filmat împăuşcături în urma cărora sunt vizibile rănile de impact, printre aceştia numărându-se şi Alfred Hitchcock, în filmul „Foreign Correspondent“ (1940), nu era un lucru obişnuit ca filmele color să conţină imagini violente.
„Bonnie and Clyde“ (1967) a schimbat acest lucru, când a şocat prin scenele explicite. Unul dintre personaje este împuşcat în faţă, iar, la final, cei doi răufăcători, ucişi de poliţişti, au hainele rupte şi pline de sânge. Violenţa în filme a devenit obişnuită după acest film.
Prima moarte adevărată
Cinematografele au prezentat numeroase imagini cu persoane decedate de-a lungul timpului, dar acestea apăreau în cadrul emisiunilor de ştiri, nu în producţii artistice. Documentarul „Gimme Shelter“ (1970), despre concertul dezastruos al trupei Rolling Stones, organizat în mod gratuit în California anilor 1969, a şocat pentru că includea decesul lui Meredith Hunter, un bărbat afro-american care a încercat să ia cu asalt scena ţinând în mână un pistol.
Alan Passaro, un membru al bandei de motociclişti Hells Angels, care se ocupa cu securitatea concertului, poate fi văzut cum îl înjunghie pe Hunter în mod repetat. Imaginile au fost folosite în procesul care a urmat şi au contribuit la achitarea lui Passaro, care a acţionat în legitimă apărare.
„The Passenger“, al lui Michelangelo Antonini, este considerat unul dintre primele firme narative care prezintă imagini ale unei morţi reale: un bărbat condamnat la moarte prin împuşcare.
Se încarcă comentariile...
