Dr. Adriana Camuescu, medic primar alergologie şi imunologie clinică: „Testele de alergologie moleculară pun un diagnostic de foarte mare acurateţe“

Dr. Adriana Camuescu,
medic primar
alergologie şi imunologie clinică:

„Testele de alergologie moleculară pun un diagnostic de
foarte mare acurateţe“

Dr. Adriana Camuescu; Foto: Eduard Enea

În ultimii ani, numărul cazurilor de alergii, dar şi severitatea şi complexitatea acestora au fost în creştere. De vină este stilul de viaţă, atrage atenţia dr. Adriana Camuescu, medic primar alergologie şi imunologie clinică în cadrul Spitalului Clinic Sanador, care arată cum se pune diagnosticul corect şi cum se tratează alergiile.

Ştiri pe aceeaşi temă

Locuim în aglomerări urbane , unde nivelul de poluare este ridicat. Fumăm, mâncăm alimente procesate, aditivate şi mizăm pe automedicaţie. Cât de riscante sunt toate aceste obiceiuri şi ce fel de afecţiuni pot crea explică dr. Adriana Camuescu, medic primar alergologie şi imunologie clinică în cadrul Spitalului Clinic Sanador.

„Weekend Adevărul“: Toată lumea vorbeşte acum despre coronavirus, aşa că aş vrea ca, înainte de a intra în subiectul nostru, să le oferim câteva sfaturi părinţilor, mai ales că micuţii s-au bucurat de o vacanţă neaşteptată.

Dr. Adriana Camuescu: Sfatul meu ar fi ca ei să nu iasă în malluri, în magazine, în restaurante, la fast food. Înţeleg dorinţa de socializare, se vor plictisi probabil în zilele acestea în care n-au activitate, dar ar fi preferabil să se întâlnească în exterior, să facă sport afară, să iasă în parc, preferabil nu în grupuri foarte mari. Să fie atenţi la igienă: să se spele pe mâini, să folosească săpunul, să aibă şerveţele sau soluţii dezinfectante – părinţii ar trebui să-i doteze cu aşa ceva – , să încerce să desfăşoare activităţi în zone mai puţin aglomerate. Dacă aleg să se deplaseze, preferabil ar fi să nu utilizeze mijloacele de transport în comun. Dacă sunt copii mai mari, pot ieşi cu bicicleta, cu trotineta. E şi un exerciţiu fizic bun şi, în plus, nivelul de expunere e mai mic.
 
Pentru părinţi?

Panica nu ajută, dar măsurile de prudenţă şi de prevenţie cu siguranţă o fac. Să încerce să limiteze deplasările. Dacă au vacanţe programate, poate de Paşte, să se gândească de două ori dacă aleg să mai plece. Haideţi să nu ne expunem şi să luăm avionul în nu-ştiu-ce colţ de ţară! Există riscul de infecţie şi există riscul ca atunci când se întorc, să trebuiască să intre în autoizolare sau în carantină. Măsurile de prudenţă ajută. Îi rog pe părinţi să le reamintească copiilor că atunci când tuşesc şi strănută trebuie să-şi acopere gura. Am observat cu multă neplăcere că obiceiul acesta a fost destul de lăsat deoparte. Celelalte măsuri au tot fost subliniate, dar igiena este foarte importantă. Nu ştim exact cât persistă virusul pe haine şi pe încălţăminte, aşa că nu cred că ar fi o măsură greşită ca, la intrarea în casă, să ne descălţăm şi hainele de peste zi să le punem direct la spălat.
 
Românii, consumatori de antibiotice

Să revenim la tema noastră: alergiile de primăvară şi nu numai. Auzim tot mai des de alergii. A crescut numărul lor?

Da, din păcate a crescut, şi nu doar numărul, ci şi severitatea şi complexitatea alergiilor. Motivele sunt multiple. Stilul nostru de viaţă – şi mă refer la aglomerările în marile oraşe unde nivelul de poluare este aşa cum ştim, la care se adaugă poluarea de interior, obiceiul deloc de dorit al părinţilor de a fuma în casă. Fumul de ţigară e unul dintre cei mai mari poluanţi de interior şi expunerea copiilor în mica copilărie – a celor care au deja un teren atopic, cu predispoziţie la alergii –la fumul de ţigară creşte în mod important riscul de a dezvolta alergii respiratorii. Şi modul în care mâncăm este unul dintre motivele pentru care numărul alergiilor a crescut. Se preferă hrana semipreparată, se mănâncă mult fast food – am observat mai ales în rândul copiilor mai mari – şi foarte multă mâncare procesată. Toate aceste alimente intens procesate, aditivate, constituie un risc de dezvoltare a alergiilor.
 
Un alt factor important se referă la abuzul de medicamente. Cum stăm din punctul acesta de vedere?

Ştim că suntem unii dintre cei mai mari consumatori de antibiotice. La noi se „mănâncă pe pâine“ antibiotice. Orice răceală, orice strănut se tratează cu antibiotic. Din păcate, nu întotdeauna la iniţiativa pacienţilor. Medicii prescriu antibiotice şi în cazurile în care nu ar trebui prescrise. Abuzul de antibiotice face rele în toate direcţiile: duce la selectarea de germeni rezistenţi, iar expunerea repetată duce la dezvoltarea alergiilor medicamentoase, lucru foarte des întâlnit în rândul copiilor şi pe care poate nu-l vedeam acum 15-20 de ani, când am început să lucrez.

Nu trebuie să «radem tot» din mediul înconjurător al copilului, să dezinfectăm tot, pentru că atunci răspunsul imun se va muta pe răspunsul alergiilor.

Se discută de foarte multă vreme de acea teorie a igienei. Puteţi intra în detalii?

Este vorba despre supraîngrijirea copiilor. Sigur, în contextul actual, în care discutăm de măsuri de igienă drastice, poate că nu e indicaţia cea mai binevenită – dar copiii din mediul urban, din medii socio-economice cu nivel ridicat, sunt copii hiperprotejaţi, copii superspălaţi, superdezinfectaţi. Sistemul imunitar nu mai are, la un moment dat, germenii cu care să lupte. E un răspuns natural şi aşteptat al organismului în faţa microbilor din mediul exterior şi care, de regulă, ne sunt prieteni. Asta ajută la dezvoltarea sistemului imunitar. Nu trebuie să „radem tot“ din mediul înconjurător al copilului, să dezinfectăm tot, pentru că atunci răspunsul imun se va muta pe răspunsul alergiilor. S-a văzut că acei copii care beneficiază de aceste măsuri excesive de curăţenie dezvoltă mai frecvent alergii decât ceilalţi, la care măsurile sunt ponderate, să spunem.
 
„Nu oricine poate să facă alergie“

Ce se întâmplă în organism în timpul unei alergii şi ce rol joacă sistemul imunitar?

Alergiile apar la persoanele care au o sensibilitate genetică. Nu oricine poate face alergie, ci doar cei care sunt construiţi ca atopici – adică predispuşi la alergii. În momentul în care se întâlnesc cu alergenul, încep să producă anticorpi împotriva lui. Vorbim de particule care, în mod normal, nu trebuie să inducă un răspuns imun: praf, polenuri, alergeni cu care toţi ne confruntăm şi care există în mediul nostru natural de viaţă. Însă, alergicul îi percepe ca fiind duşmani, ca fiind particule împotriva cărora trebuie să lupte. Şi începe să producă anticorpi, intrând într-o perioadă care se numeşte perioadă de senzibilizare asimptomatică. De la un pacient la altul această perioadă variază, poate să dureze luni sau ani, şi, la un moment dat, atunci când lupta organismului ajunge la un anume nivel, se declanşează răspunsul alergic. Dacă alergenul este respirator, apar manifestări de tip rinită sau astm, dacă este alimentar, apar manifestări digestive şi nu numai, dacă este medicamentos, discutăm de multiple afectări de organe.
 
Care sunt cele mai frecvente trei tipuri de alergii întâlnite la cabinet?

Depinde de grupele de vârstă. Dar, în general, fără a particulariza, este vorba despre alergiile respiratorii. Avem statistici care nu ne bucură deloc: dacă în prezent suntem aproximativ unu din trei alergici la un alergen respirator, până în 2025 se estimează că vom fi unu din doi. Adică jumătate din populaţia globului ar putea să dezvolte o alergie respiratorie sau să fie sensibilizată. Mai sunt alergiile digestive, care ating foarte mult copiii, pornind de la primele săptămâni de viaţă, şi alergiile medicamentoase.
 
Mai există sezoane specifice alergiilor, cum ar fi primăvara?

Da. Încă mai există sezoane, dacă ne referim la alergiile respiratorii. Avem alergiile de primăvară: expunerea la polenul de graminee, ierburile de fân, febra fânului cum era cunoscută, polenurile de arbori. Avem şi sezonul ierburilor, despre care s-a tot discutat şi cu care avem de-a face mult în ultimii ani; ambrozia este în top alergeni respiratori.
 
 
„Oamenii vin pentru că au nasul înfundat“

Ce simptome ar trebui să ne trimită la medic?

Simptomele alergiilor respiratorii se confundă adesea cu cele ale răcelii. E foarte greu să ierarhizăm, dar oamenii vin pentru că au nasul înfundat – lucru care disconfortează major –, nas care curge, au mâncărime de nas şi asta, cumva, face diferenţa faţă de răceli. În cursul răcelilor mai puţin avem mâncărime de nas sau de ochi. Dar mulţi tratează simptomele pe care le-am descris ca pe o banală răceală şi doar atunci când se prelungesc şi când medicaţia simptomatică nu mai dă rezultate ajung la medic.
 
Ce se întâmplă dacă tratăm alergiile ca răceli?

De multe ori, simptomele nu răspund suficient la tratament. Oamenii iau medicaţia pe care o văd în reclame, de care aud la cei din jur că ar fi funcţionat, dar nu ştiu să o dozeze şi am observat că se tem să o suplimenteze. Şi asta nu e rău. Adică, iau o tabletă de antihistaminic, cu ceva picături de nas. Ce se întâmplă dacă nu tratează corect? Simptomele nu se ameliorează, creează disconfort din ce în ce mai mare sau progresează şi fac loc apariţiei complicaţiilor. Complicaţia majoră în alergia respiratorie este astmul bronşic, care intră într-o altă categorie de severitate, de costuri, de costuri de viaţă personală şi de performanţă la serviciu, de zile de concediu medical.
 
Cum se pune corect diagnosticul de alergie? Ce investigaţii sunt necesare?

Diagnosticul de alergie îl pune doar medicul alergolog. Istoricul este foarte important, poate să sugereze alergenul care a produs sensibilizarea. Apoi, sunt testele alergologice, clasicele teste cutanate. Este o metodă de investigaţie care a fost şi rămâne foarte utilă în diagnostic. Avem şi teste serologice de sânge, care ne determină anticorpii specifici împotriva alergenilor. Şi, mai nou şi de foarte mare ajutor, avem teste serologice care ne detectează anticorpii faţă de componente moleculare. Deci, în momentul de faţă facem ceea ce se numeşte alergologie moleculară – un diagnostic cu o foarte mare acurateţe şi o mare sensibilitate – care ne ajută nu doar să stabilim corect cauza bolii, ci şi reacţiile încrucişate şi tratamentul cel mai potrivit, dar şi riscurile pe care o anumită sensibilizare le poate avea. De exemplu, dacă testăm un pacient prin teste de alergologie moleculară, putem să ştim, dacă găsim sensibilizare la anumite componente moleculare, că acea persoană are risc mai mare să dezvolte astm bronşic sau o sensibilizare cutanată.

„Din păcate, investigaţia alergologică costă“

Foto: Shutterstock
 
Despre ce costuri vorbim pentru o investigaţie alergologică?

O foarte mică parte din testele cutanate pot fi acoperite prin sistemul de asigurări. Din păcate, investigaţia alergologică îi costă pe pacienţi. Depinde de laborator. Ce pot să vă spun este că nu sunt ieftine. Întotdeauna se ridică la câteva sute de lei, nerambursate de Casa de Asigurări, cele mai multe dintre ele, fie că sunt testări cutanate, fie că sunt teste de sânge.
 
Aminteaţi de alergiile încrucişate şi aş vrea să ne spuneţi ce sunt.

Apar în situaţia în care un pacient, de regulă alergic la polen, dezvoltă o reacţie mâncând un aliment – fruct sau legumă – care are alergeni similari cu polenul la care este alergic. Aceasta este alergia încrucişată cu care ne confruntăm cel mai frecvent. Manifestările sunt de obicei uşoare, de tipul mâncărime la nivelul cavităţii orale, cu senzaţie de buze umflate, cu senzaţie de limbă umflată. Nu progresează către simptome severe, dar nu sunt excluse.
 
Remediile naturiste nu sunt indicate

Ce presupune tratamentul alergiilor, cât timp trebuie să-l urmăm şi există un tratament naturist?

Vedem şi în cabinet pacienţi care deja s-au tratat cu tot felul de remedii naturiste şi au făcut reacţii alergice severe. Nu remedii naturiste! Nu pentru alergii şi fără sfatul unui medic! Pentru că pot apărea probleme serioase. Un alergic la polen, dacă se apucă şi ia suplimente pentru creşterea imunităţii, riscă să înghită substanţe care conţin alergeni crosreactanţi – care pot provoca alergie încrucişată cu polenul la care sunt sensibili. Tot aşa: remediile care au la bază granule de polen sunt total contraindicate alergicilor la polen, pentru că pot să producă reacţii severe la nivelul cavităţii orale, cu umflarea limbii, a gâtului.
 
Toate remediile naturale sunt ineficiente?

Sigur că nu toate. Dar şi acestea trebuie indicate cu mare atenţie de către oameni care se pricep. Fitoterapia bine practicată poate fi o soluţie, la un moment dat. Dar nu după reclamele de la televizor. De exemplu, remediile pentru imunitate care conţin echinaceea – pe care le ia toată lumea – pot face mari probleme alergicilor la ambrozie, pentru că echinaceea e din aceeaşi clasă cu ambrozia. Tratamentul corect pleacă de la un diagnostic corect. Depinde de gravitatea afecţiunii şi de bolile asociate, dar şi de vârstă. Tratamentul trebuie personalizat. În principiu, avem la dispoziţie antihistaminice, fie sub formă de tablete, fie sub formă de soluţii cu administrare orală pentru copii – spray-uri nazale cu cortizon.
Fitoterapia bine practicată poate fi o soluţie, la un moment dat. Dar nu după reclamele de la televizor.
De ce, uneori, se ajunge la o dependenţă de astfel de spray-uri nazale?

Folosindu-le abuziv, fără indicaţie medicală. Spray-urile decongestive trebuie folosite doar câteva zile, altfel apare ceea ce se numeşte dependenţa şi reacţiile adverse – uscarea excesivă sau sângerarea mucoasei. La folosire abuzivă poate fi afectat şi mirosul. Sigur că fiecare om are în casă o pastilă pentru durere de cap sau pentru o răceală uşoară, pe care o poate folosi o zi, două, până ajunge la medic. Ar fi bine să învăţăm să nu ne mai automedicăm şi să nu ne mai tratăm după internet.
 
„Tratamentul trebuie particularizat“

Cât timp durează tratamentul?

La alergiile sezoniere durează cât e sezonul, când discutăm despre tratamentul simptomatic. Dacă deja s-au instalat complicaţiile – astmul bronşic, de pildă – tratamentul trebuie particularizat. Depinde de severitate, de alergen. În alergiile perene – care se întind pe tot anul – este posibil să fie necesar un tratament continuu. Dar din fericire, avem şi tratament al cauzelor afecţiunilor alergice pentru mulţi alergeni importanţi, şi anume desensibilizarea, care este singurul tratament ce modifică răspunsul imun al organismului. Celelalte sunt doar tratamente ale simptomelor – funcţionează cât iei tratamentul. Trebuie discutat cu un medic alergolog, trebuie pus un diagnostic corect şi, în situaţia în care se pretează, e binevenită imunoterapia. E chiar indicată. Imunoterapia înseamnă de fapt desensibilizarea.
 
Cum se ajunge la şoc anafilactic?

Şocul anafilactic e o reacţie severă a organismului, care apare când organismul – deja sensibilizat – este pus în contact cu alergenul care a produs această sensibilizare. Sunt multe alte condiţii care generează un răspuns de tip anafilactic – anafilaxia este o afecţiune complexă. În principiu, este o reacţie severă, brutală, în care în organism se descarcă anumite substanţe chimice care duc la răspuns din partea unor organe şi sisteme – cardiovascular, respirator, digestiv – cu manifestări caracteristice: cu scăderea tensiunii arteriale, cu accelerarea bătăilor inimii, cu respiraţie dificilă, cu senzaţie de limbă umfaltă, gât umflat, vărsături, crampe abdominale, scaune diareice explozive. Iar în stadiile extrem de severe, se poate ajunge la pierderea conştienţei şi, din păcate, la deces.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: