Daniel Cristea-Enache

Daniel Cristea-Enache

Critic literar
  • acum 5 ani

    Aproape liber

    E ceva ce am visat înainte de 1989 şi am obţinut printr-o Revoluţie ea însăşi suprapusă unei lovituri de stat şi deturnată de eşalonul doi al nomenclaturii comuniste. Am fost atât de fericiţi să devenim liberi, încât parcă nu ne-a mai păsat că vechii activişti şi securişti, ascunşi în primele săptămâni de libertate, au devenit peste noapte capitalişti şi prosperi oameni de afaceri.

  • acum 5 ani

    Ion D. Sîrbu în socialismul real

    S-a discutat abundent, după 1990, despre „colaboraţionismul“ unor scriitori români şi al românilor înşişi, în timpul regimului comunist.

  • acum 5 ani

    Zona lirică

    Cu excepţia volumelor din „La Lilieci“, mult mai puţin prizate de public şi receptate entuziast de critică pentru elementul novator de limbaj, atitudine şi discurs mixând liricul, epicul şi dramaticul, Sorescu ilustra o poezie care nu doar se livrează ca poezie, ci se şi explică şi „traduce“ ca atare.

  • acum 5 ani

    Răul nemuritor

    Când Ioan Es. Pop a debutat cu „ieudul fără ieşire“ (1994), cititorii profesionalizaţi care sunt criticii au sesizat imediat ponderea unui autor ce se prezenta, la treizeci şi şase de ani, pe deplin maturizat artistic.

  • acum 5 ani

    Misoginism la „Caţavencii“?

    Au curs râuri de cerneală pe marginea subiectului cu informarea incorectă a publicului, eu însumi am participat la un miting de solidaritate cu Andrei Pleşu, terfelit în nişte emisiuni marca Antena 3.

  • acum 6 ani

    Poveşti de dragoste

    Dacă stăm să numărăm romanele din literatura română în care avem şi o poveste „de dragoste“, vom realiza că efortul de cuantificare e prea mare. E limpede că o poveste de dragoste este înţeleasă de prozator ca făcând parte, simultan, din epica romanului şi din materia unei vieţi.

  • acum 6 ani

    Mai presus de lege?

    Pentru cine nu ştie, Marius Ianuş este cel mai important poet al generaţiei 2000, pe care eu am numit-o (în partea ei lirică) a „milenariştilor“ şi care prezintă un relief extrem de interesant.

  • acum 6 ani

    Munca lui Eminescu

    Se vorbeşte şi se scrie frecvent despre Eminescu în rama unei admiraţii pe care marele poet o merită din plin. Mai puţin merită el, cred eu, discursurile găunoase şi elogiile clişeizate, sintagmele ce diminuează ori exclud spiritul critic, ditirambii care ajung (de două ori pe an) să exprime nu amplitudinea personalităţii lui şi genialitatea sa poetică, ci un calcul de oportunitate.

Vezi mai multe
Modifică Setările