Cine este interesat poate trimite pe ambele adrese de e-mail (pentru siguranţă) sugestii şi propuneri; prezint aici punctul meu de vedere în dezbaterea publică.

…

În atenţia Ministerului Educaţiei Naţionale:


Subsemnatul Cătălin Sturza, faţă de conţinutul proiectului supus dezbaterii publice „Strategia naţională de educaţie parentală 2018-2025”, vă rog să luaţi în considerare următoarele:

- Solicit ca din cuprinsul strategiei să fie eliminată orice referire care tinde să facă o judecată de valoare cu privire la preferabilitatea unei convingeri sau viziuni (de tip progresist, ideologic, în direcţia „teoriei genului”) în dauna alteia (de tip conservator, creştin sau „tradiţionalist”) asupra lumii, familiei sau educaţiei.

- Art. 29 alin 6 din Constituţia României recunoaşte părinţilor dreptul fundamental de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine (art. 29 alin. 6 din Constituţie), iar libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale (art. 29 alin. 1 din Constituţie). Art. 14 alineatul 3 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene prevede dreptul părinţilor de a asigura educarea şi instruirea copiilor lor potrivit propriilor convingeri religioase, filosofice şi pedagogice, iar art. 2 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului prevede dreptul părinţilor de a asigura această educaţie conform convingerilor lor religioase şi filosofice.

- De aici rezultă obligaţia de neutralitate a Statului faţă de diferitele opţiuni, opinii şi convingeri privitoare la valorile centrale ale educaţiei şi familiei; Statul şi funcţionarii săi nu au nici un temei prin care să se pună în poziţia de a stabili ce e bine şi ce e rău, ce e greşit şi ce e just în materie de opţiuni conservatoare sau „tradiţionaliste” pe de o parte, sau progresiste sau ideologice, pe de altă parte. Statul are obligaţia de a se abţine de la a impune sau favoriza propriul său model ideologic.

- Pe ce bază îşi arogă Guvernul României calitatea de a decreta că viziunea conservatoare, creştină sau „tradiţionalistă” asupra familiei e rea, învechită şi trebuie abandonată şi că ar fi nevoie de o „nouă cultură familială”? Pe ce bază se auto-supra-situează actualul Guvern PSD în poziţia de a decreta că cei care avem opţiuni conservatoare, creştine sau „tradiţionale” privind familia şi educaţia greşim şi pe ce bază îşi arogă dreptul de a ne „corecta”?

- Dacă nu trebuie să pornim de la „modele unice considerate ideale”, cum spune Strategia aflată în dezbatere publică pe site-ul MEN, de ce ni se impune ideea unui alt model unic considerat ideal, adică „cel nou”, ideologic, avut în vedere de actualul Guvern PSD?

- Impunând ca singură validă şi dezirabilă o anumită opţiune (cea „înnoitoare”, „progresistă”, „diversă”, ideologică) nu obţii „diversitate”, ci uniformitate; diversitatea rezultă din coexistenţa mai multor puncte de vedere şi modele concurente în societate; şi din neutralitatea Statului faţă de ele.

- Solicit, aşadar, ca toată Strategia să fie regândită prin eliminarea oricărei presupoziţii care descalifică convingerile conservatoare, creştine şi „tradiţionaliste” despre familie şi pe cei care ni le însuşim şi care stabileşte ca unic model valid modelul „progresist”, „divers”, în direcţia ideologiei de gen, etc, cu încălcarea obligaţiei de neutralitate a Statului.

- Solicit eliminarea oricărei prezumţii implicite sau explicite că aceste cursuri de educaţie parentală ar trebui să fie obligatorii pentru părinţi. Reeducarea părinţilor după un model ideologic impus de Stat este o caracteristică a societăţilor totalitare, societăţi care au în cea mai înaltă măsură tendinţa de a interveni în viaţa privată a individului şi a familiei şi chiar de a manipula şi controla conştiinţele oamenilor.

- Solicit eliminarea asumării de către Stat a rolului de supra-educator şi a oricăror intenţii de a promova vreo concepţie sau viziune despre lume în dauna alteia, fie că vorbim despre diversitate, fie că vorbim despre „revizuirea” (!) stilurilor parentale din perspectiva relaţionării cu copiii şi înlăturării „stereotipiilor de gen” (?!).

- Statul nu are dreptul de a ne impune opiniile sale, ci obligaţia de a le respecta şi sluji pe ale noastre.

În concluzie, solicit eliminarea din proiectul de strategie a ideii că ar trebui promovate „noile ideologii în domeniul protecţiei copilului” şi că ar trebui eliminate „mentalităţile conservatoare”, ori că ar trebui „regândit un sistem de valori ale familiilor”. Sau decretarea ca fiind anacronică a opţiunii ataşamentului faţă de „valorile care s-au transmis tradiţional şi pe care le consideră ca fundamentând modele valide de relaţionare intrafamilială”. De asemenea, solicit eliminarea ideii că ar fi nevoie de „stimularea interesului pentru o nouă cultură familială”; solicit eliminarea ideii că aceste cursuri ar trebui să fie obligatorii pentru părinţi; solicit renunţarea la „promovarea diversităţii” – diversitatea se obţine lăsând libere opţiunile diverse şi liber asumate ale oamenilor, nu impunând un model unic ca valid, fie el şi „divers”. Solicit, în sfârşit, eliminarea oricărei idei, prezumţii şi forme de acţiune care aduc atingere libertăţii de conştiinţă, libertăţii religioase şi care reprezintă o imixtiune în viaţa privată a individului; şi solicit renunţarea la „revizuirea stilurilor parentale din perspectiva relaţionării cu copiii şi înlăturării stereotipiilor de gen”.

Sau, şi mai bine, solicit retragerea completă a Strategiei de educaţie parentală şi regândirea acesteia în conformitate cu principiul neutralităţii Statului, cu toate punctele de mai sus, şi cu ethosul şi valorile acestui popor. 

Cât despre proiectul educării părinţilor prin cursuri de parenting, apreciez că, dincolo de obligaţia Statului de a nu impune cu valoare referenţială un anumit model şi mod de a vedea lucrurile, avem de a face cu o alocare imensă de resurse – peste 290 milioane de lei numai în primul an – pentru un scop lipsit de utilitate (tipul înrădăcinat din primii ani de relaţionare părinte-copil nu se modifică structural prin cursuri săptămânale de parenting) şi de legitimitate (nu e îndreptăţit Guvernul să decreteze că modelul ideologic guvernamental este cel just). Şi, ţinând cont de realităţile româneşti, chiar de eficienţă.

Consider că aceste sume ar trebui mai degrabă alocate în direcţia rezolvării numeroaselor probleme actuale cu care se confruntă infrastructura educaţională a României şi nu în direcţia reeducării părinţilor şi copiilor deopotrivă, după o ideologie de Stat.

Cu speranţa că veţi da curs acestor solicitări,

Cătălin Sturza