Medicul Gabriel Diaconu, despre numărul infecţiilor cu SARS-CoV-2: Ratăm 50% din cei pe care ar trebui să-i descoperim
0
Medicul psihiatru Gabriel Diaconu critică într-o postare pe reţeaua de socializare mentalitatea celor care au gestionat şi gestionează pandemia, dar şi a românilor care preferă să nu spună în caz că ies pozitiv la testul de COVID-19.
Redăm mai jos întreaga postare de pe Facebook:
Vlaga unui sistem,
Sau cum ne-am hotărât că e ca la biserică dacă vrei să pui lumânări: viii cu viii,
Morţii cu morţii...
E mult timp de când n-am mai stat să fac calcule pe marginea raportărilor oficiale în privinţa cazuisticii COVID.
Cândva, pe-un cotor de raport ne-scris, poate că cineva va scrie: am numărat, am măsurat, şi i-am găsit nevrednici.
Se moare, în România, de COVID. Se moare într-o măsură proporţională la numărul oamenilor care iau boala. Din ei, doamna cu coasa îşi ia tainul. Doctorii tratează pe câţi ajung la spital.
Dintre ei, reuşesc să salveze o fracţie. Poţi citi fraza asta în ambele sensuri.
Fracţia salvaţilor fie necunoscută, rămâne masa enigmatică a celorlalţi. A dispăruţilor dintre noi din orice altă cauză, fie ea directă ori indirect asociată pandemiei. Da, o pandemie omoară în feluri diverse.
De mai mult timp, procentul mobil al deceselor legate de COVID, raportat la cei identificaţi prin test, a atins un prag, în jurul valorii de 2.2 – 2.4%.
Dacă îl consideri cât de cât fidel, acest număr ar trebui să-ţi dea prilej unui calcul grosier, pe acelaşi interval de timp, care să-ţi spună ”câţi” au contactat COVID. Din diferenţa celor calculaţi, vs. cei raportaţi, poţi să afli câţi ai ”pierdut” la socoteală.
Fiecare ”pierdut” la socoteală e un om care va împărtăşi mai departe un grupuleţ de oameni cu sfânta taină a contagiunii. Cam câţi ratăm noi dintre cei pe care ar trebui să-i descoperim?
Cam 50%.
Adică, pe înţelesul tuturor: dacă la început eram limitaţi, şi dacă o perioadă am ţinut piept vitejeşte avalanşei de infectări în raport de 1:6, sau 1:7 (un reperat prin test la şase/şapte scăpaţi) (ceea ce ar da o mortalitate corectată prin boală de 0.8 – 1%), acum cel mai probabil am ajuns la 1:12 – 1:14. Deci,
La fiecare caz identificat, alte 11 cel puţin trec nebănuite.
Iar acum în România circulă varianta 2.0. a coronavirusului, cu o rată de contagiozitate mult mai mare.
Ce-a provocat acest colaps, de 50%, în capacitatea de testare a României?
Două lucruri:
1. Decizia economiştilor la nivel central că în balanţa ”slujbe vs. vieţi”, slujbele contează mai mult. E o decizie rece, unii ar spune criminală. Dar e o decizie. Că există o a treia cale, că alte ţări mai acătării au implementat modele elastice de T&T (track & trace), acesta sunt deja baliverne, nave spaţiale pentru o ţară care se luptă zi de zi cu aritmetica simplă a lui ”cât fac 2+2”
2. Transformarea românilor în pandemie. De unde ar fi trebuit, meritat, şi cu siguranţă ar fi ajutat, ca românii să lucreze, să colaboreze cu DSP-urile, să informeze autorităţile când – spre exemplu – ies pozitivi la teste rapide şi apoi să continue spre RT-PCR, în zilele noastre hotărârea când ai test pozitiv, dintre acelea de se găsesc în comerţ, e să taci mâlc şi să te faci că plouă.
Unde mai pui că vânzarea de bunuri asociate pandemiei a făcut regi din sărmani, şi milionari din samsari. E o funcţie a economiei sălbatice de tip El Dorado. Ce se cere, aia vinzi. Iar într-un sat fără câini, vulpile domnesc.
Anul trecut erau măşti şi băşti. Anul acesta sunt teste.
Feţe obosite la televizor, deja caricaturi ale autorităţilor de altădat’, perseverează în mesaje de avertizare.
Am depăşit de mult faza de avertisment. S-a instalat, după oboseala mediatică, resemnarea culturală şi oportunismul social. Nu mai există ajutor care să vină dinspre medicină, cât priveşte prevenţia.
O poţi vedea, paradoxal, în fuga spre vaccin. Ce conspiraţie, ce microcipare, în cele din urmă ceea ce face oamenii să caute imunitatea este apropierea intimă de COVID. Care a lovit prieteni, familii, cunoscuţi, în mai toate zonele României. Se vaccinează şi oameni care au trecut prin boală, darămite unii care n-au avut simptome până acum.
La vârf domneşte scurtimea minţii. Primul an al catastrofei a fost despre doctori. Al doilea an al catastrofei va fi despre contabili.
Noi, cu bune cu rele, v-am putut fi alături la început.
Dar acum nu mai putem fi de mare folos. Sunt deja zone în România unde s-a instalat imunitatea de turmă, cel puţin la primele tulpini circulante.
Care imunitate n-ar nicio valoare când vine vorba de cele două noi tulpini mutante, cea britanică respectiv cea sud-africană. Deci e efemeră, ca atunci când ţi-a făcut copilul muci la grădiniţă.
Comparaţia, realizez, e valabilă doar pentru românii care au copii.
Două nouă tulpini mutante = o nouă beznă pandemică. Evident că de această dată contabilii vor face diferenţa, pentru că ieşim sărăciţi după primul an.
De departe acest proces a generat ”specii pe cale de apariţie”, arhangheli şi profeţi, cititori în bobi şi graficieni de ocazie. Ar trebui să ştiu, o vreme am fost unul dintre ei. Avea un sens, atunci, când am sperat să isc o formă de nobleţe a breslei medicale. Să fim la înălţime. Şi, pentru o vreme, am fost.
Caraghioslâcurile ultimelor luni, dar şi ridicolul sanitar pe care l-am atins mi-au preschimbat părerea. Sunt pur şi simplu prea puţini oameni cu carte în această ţară pentru excesul de ignoranţă şi inepţie. Care sunt sensibil mai letale decât noul coronavirus.
Soluţii, soluţii, daţi-ne soluţii, că e uşor de criticat! (şi alte variaţiuni pe aceeaşi temă).
Soluţia e una singură: lăsaţi dracului raportările zilnice, că ne-au căpiat de cap. La treisprezece trecute fix mai iese iarăşi cucul să crăoie o cifră.
Are vreun sens cifra, dincolo de ponderi ori incidenţe care să mişte ”normele de aplicare ale ordonanţei privind bla bla-urile”? Absolut niciunul.
Treceţi la formatul săptămânal. E mai simplu, mai elegant.
Concentraţi-vă pe retro-model, adică de la morţi înapoi.
Mortalitatea dinamică pe infecţii respiratorii, în această perioadă, îţi dă un estimat fidel atât al incidenţei cât şi prevalenţei infecţiei pe parcursul unei perioade calendaristice de 14 zile. Vrei CHIAR să faci o diferenţă cu înăsprirea, ori ridicarea, măsurilor de tip cordon sanitar? Admite că bagi gunoi în raportare, şi scuipi gunoi din raportare. Dacă nu admiţi asta, măcar nu te mai preface că datele contează. Deci corectează modelul pentru numărul de decese.
Finalmente, ocroteşte şi întăreşte singurele lucruri bune pe care cu adevărat le ai la acest moment în pandemie:
1. Campania de vaccinare
2. Resursa medicală de medicină de familie, pneumo, infecţioase, cardio, secţie & ATI, y compris tehnică şi personal
Adaug o a treia pur şi simplu pentru că sunt nostalgic. A devenit imposibilă în România, cea care e de fapt:
3. Divizia de cercetare medicală. Avem câteva brume de studii cu medicamente folosite în tratamentul infecţiilor serioase cu COVID, şi până şi acelea sunt ţinute doar în câteva centre.
Studiile nu sunt despre investigatori. Studiile sunt despre cum pacienţii au acces la soluţii medicale de ultimă oră.
Se încarcă comentariile...
