Holocaustul Romilor. Să ne rugăm pentru sufletele oamenilor care au pierit din vina altor oameni

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Prizonierii Romi la lagărul de muncă din Belzec, 1940, FOTO Wikipedia
Prizonierii Romi la lagărul de muncă din Belzec, 1940, FOTO Wikipedia

În noaptea de 2 spre 3 august 1944, „tabăra de ţigani” (The Zigeunerlager) de la Auschwitz-Birkenau a fost lichidată. 2.897 de bărbaţi, femei şi copii de origine romă au fost ucişi în camerele de gazare de către ofiţerii nazişti, iar corpurile lor au fost arse în gropi.

Din cei 23.000 de romi şi sinti închişi în lagăr, se estimează că aproximativ 20.000 au fost ucişi.

În 2015, Parlamentul European a declarat, pe 2 august, „Ziua Memorială a Holocaustului Romilor”, pentru a comemora cei 500.000 de romi - reprezentând cel puţin un sfert din populaţia lor totală la acea vreme - ucişi în Europa ocupată de nazişti.

Astăzi aducem un omagiu sutelor de mii de romi, victime ale Holocaustului. Consider că este o datorie morală să recunoaştem şi să ne amintim de toţi cei care au suferit sub regimul nazist şi să nu mai repetăm atrocităţile trecutului.

Peste tot în Europa se organizează ceremonii de comemorare. De la oameni simpli la lideri politici toţi îşi îndreaptă ruga către Dumnezeu şi se roagă pentru sufletele celor care au pierit violent de mâna altor oameni. Academicieni, activişti, experţi dezbat cauza şi încearcă să găsească soluţii pentru combaterea antiţigănismului, această boală a societăţii noastre care a dus la moartea multor romi şi sinti. Aceasta boală cronică care încă mai ucide peste tot în Europa. Stanislav Tomas este ultimul rom ucis din cauza antiţigănismului după ce un poliţist i-a ţinut piciorul pe gât, acestă formă specifică de rasism care dezbină societatea şi împrăştie doar suferinţă.

Este una din puţinele zile din an în care mulţi oameni, mai ales lideri politici, devin brusc prietenii romilor, arată empatie, grijă şi dragoste pentru această comunitate. O atitudine absolut impresionantă. Minunat ar fi fost, însă, să avem atât de mulţi prieteni şi în restul anului, pentru că sărăcia în care se afundă majoritatea comunităţilor şi rasismul nu se pot combate într-o singură zi. Vorba nu e ca fapta, iar ei, liderii politici, sunt cei care pot schimba lucrurile, ei au puterea de decizie, mai ales când vorbim de Comisia Europeană şi de Comisarul pentru Egalitate.

Printre lacrimile şi empatia lor se strecoară şi puţină ipocrizie şi pot înţelege de ce, pentru că nimeni nu e perfect! Dar trebuie să le mărturisesc, celor car adoptă această strategie, că nu le stă bine. E mai omenesc să fii natural.

Să vă dau un exemplu: În 2020, pe 17 Septembrie, Parlamentul European a adoptat rezoluţia dezvoltată de domnul europarlamentar Romeo Franz şi de mine, care cerea Comisiei Europene să dezvolte o lege europeană pentru egalitatea, incluziunea, participarea romilor şi combaterea antiţigănismului, ca soluţie pentru îmbunătăţirea situaţiei din comunităţi. 545 de euro-deputaţi cereau Comisiei să dezvolte legea. Contrar aşteptărilor noastre, Comisia, nu a făcut-o, iar comisarul european pentru egalitatea a afirmat că nu e nevoie de legislaţie în plus pentru romi. Aşa că au propus un cadru strategic cu caracter de recomandare pentru statele membre, adică încă zece ani de pură amăgire, pentru că asfaltul, curentul electric, apa şi canalizarea nu vor ajunge în comunităţi prin sfaturi, ci prin acţiuni concrete, de care, din păcate, Comisiei îi este teamă.

Şi, totuşi, aceeaşi Comisie ne spune, azi, că romii trebuie trataţi cu egalitate şi că rasismul împotriva lor trebuie combătut. Păi acest trebuie a stat pe limba Comisiei şi în ultimii zece ani de recomandări şi nimic nu s-a întâmplat. Cu toate că eforturile birocraţilor care lucrează la documentele strategice pentru romi sunt absolut lăudabile, ele sunt ineficiente pentru că sunt concentrate în direcţia greşită, cea care întreţine situaţia deplorabilă din comunităţi.

Ba, mai mult, în încercare de a arăta rezultatele miraculoase ale primului cadru strategic implementat în perioada 2011-2020, Comisia a angajat o firmă privată care să evalueze rezultatele implementării politicii de recomandare şi tare nemulţumită a fost când a aflat că situaţia din comunităţi e mai rea decât în urmă cu 10 ani. Totuşi, ca să fie sigură că nu s-a greşit pe undeva, Comisia s-a încăpăţânat şi a mai dat un cadru strategic până în 2030, adică se mai joacă puţin cu viaţa unor oameni prin condamnarea la sărăcie şi discriminare, că să îşi satisfacă un moft.

Dar azi nu se pune, azi este despre grijă, lacrimi şi empatie. Mâine vor reveni la normal şi vor fi, din nou, ei, oameni care ar putea fi OAMENI, nu doar demagogi.

Şi pentru că eu nu vreau să fiu ipocrit trebuie să le transmit câteva mesaje şi celor din comunitatea mea, mai ales celor aleşi şi mai luminaţi la minte. Câţiva sunt lideri excepţionali, dar mulţi şi-au uitat menirea, adică să îşi iubească aproapele şi să se pună în slujba lor, a romilor:

  • Votul nu e de vânzare!
  • Viaţa romilor contează, viaţa romilor nu se negociază!
  • Adevărul nu e discutabil, cu el nu se face tranzacţie, nici măcar o dată la patru ani!
  • Acolo unde vedeţi că unii se abat de la morala creştină, de la normele bunei convieţuiri, acolo unde vedeţi că unii calcă pe cadavre pentru un interes personal să le atrageţi atenţia şi să încercaţi să le schimbaţi atitudinea.

Sunt, de fapt, mesaje pentru noi toţi, pentru că răul îşi face loc uşor printre oameni, adevărata provocare e să fii om bun. Trebuie doar să încercaţi, indiferent de situaţie şi de interlocutor, nu e greu deloc.

Să nu vă fie teamă, nu aveţi cum să pierdeţi şi nici cum să greşiţi dacă vă pasă de oameni şi îi iubiţi aşa cum ne îndeamnă Iisus Hristos.

Dumnezeu să odihnească în pace sufletele celor pieriţi în timpul Holocaustului!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite