Conform datelor oferite publicului, ASUR este un ONG care la finalul anului 2010 avea 13 membri, la finele lui 2011 avea 20 membri, iar la finele lui 2012 număra 25 de membri, alături de care se mai adaugă „peste 20 de voluntari”.  

Scopurile existenţei acestui ONG sunt promovarea valorilor umanismului secular şi al apărării principiului constituţional al separării dintre stat şi biserică. Pentru aceasta, ASUR se foloseşte de orice prilej în care poate ataca prezenţa religiei în spaţiul public, dorind practic sterilizarea acestuia de tot ce înseamnă element al unei „religii dogmatice”. Ba, mai mult, ASUR încearcă revenirea la o formă subtilă de materialism ateist-ştiinţific, susţinând că religiile trebuie să fie înlocuite de o cunoaştere solidă a lumii şi a noastră, care se naşte printr-un proces continuu de observaţie, evaluare şi revizuire (de ce nu şi reeducare!?). În acest proces, se iau în calcul valoarea, demnitatea şi autonomia individului şi dreptul fiecărei fiinţe umane la cel mai mare nivel de libertate posibilă, compatibilă în acelaşi timp cu drepturile altora, precum şi moralitatea, înţeleasă ca parte intrinsecă a naturii umane, bazată pe înţelegere şi grijă faţă de ceilalţi, ce nu are nevoie de confirmare externă.

Până aici, vorbe mari şi nimic nou sub soare. Este dreptul fiecărei persoane să creadă ce doreşte despre această viaţă, despre existenţa şi idealurile umane, să creadă sau nu într-o divinitate. Sau să protesteze faţă de deciziile autorităţilor, de lipsa de şcoli, spitale etc. Cu o condiţie: respectarea legislaţiei în vigoare şi a celorlalţi membri ai societăţii.

Problema se complică atunci când mijloacele de acţiune a ASUR nu mai au de-a face cu idealurile umanismului, ci apelează la arsenalul urii, manipulării şi dezinformării.

Urmărind cu atenţie manifestările de până acum ale acestui ONG, constat că ele sunt caracterizate de încercarea de a reactualiza strâmb Revoluţia Franceză, la scara societăţii româneşti. Practic, ASUR se foloseşte de haosul administrativ din zona publică şi încearcă să scoată cultele vinovate pentru acesta, uitând, desigur intenţionat, că aceste culte nu jefuiesc bugetul, ci folosesc doar partea infimă ce li se acordă (0,2% din bugetul României şi respectiv 0,08% din PIB). Mă mir că ASUR nu se întreabă unde se duc ceilalţi bani. Dar nu administrarea bugetului este scopul ASUR, ci atacarea religiei, din orice poziţie posibilă.

Prin urmare, era de aşteptat şi un protest stradal contra cultelor, intitulat inchizitor „Vrem spitale,nu catedrale!". Aşa că ASUR asudează intens la construirea şi propagarea în spaţiul public a urii faţă de religie şi cler, probabil închipuindu-şi că aşa va scoate populaţia atee şi nemulţumită în stradă.

Astfel, făcând o superficială retrospectivă a acţiunilor asurenilor, constat că ei folosesc câteva strategii arhi-cunoscute în domeniul manipulărilor publice, grupate sub denumirea de „vânătoare de vrăjitoare”:

- prezentarea religiei ca metodă de îndoctrinare şi parazitare a fiinţei umane,

- practicarea confuziei, voite sau nu, între cult, superstiţie, ocultism şi misticism.

- criticarea şi diabolizarea prezenţei religiei în spaţiul public (icoanele şi ora de religie în şcoli, Crucea din Parlament, etc.),

- inducerea în conştiinţa publică a unei strări de tensiune sau opoziţie între diversele instituţii de utilitate publică prin compararea artificială a numărului de biserici cu alte edificii publice: şcoli, spitale, centre sociale etc.)

- interpretarea legislaţiei în vigoare după bunul plac (ameninţarea unor directori de şcoli cu dosare penale, solicitarea ca preoţii care oficiază slujbe religioase să ateste, cu documente CNSAS, că nu au avut calitatea de agenţi sau colaboratori ai Securităţii, falsificarea unor date privind finaţarea cultelor)

- denigrarea şi atacul la persoană faţă de cler. De pildă, pagina de Facebook a domnului Toma Pătraşcu, vicepreşedintele ASUR, conţine poze şi mesaje care atacă la persoană clerul sau răstălmăcesc anumite elemente legate de activitatea şi învăţătura cultelor, cu precădere BOR, prin aceasta instigând la ură şi discriminare pe baza religiei. Şi nu este singura.

Aici m-a luat un uşor fior în momentul în care am citit în prezentarea ASUR că respectivului domn îi place să tragă cu puşca şi pistolul. Sper că doar ca joc sportiv, pentru a nu fi bănuit că doresc să-l atac la persoană.

Vizavi de acestă situaţie şi de statutul ASUR am doar două întrebări :

1. Cum se împacă aceste metode de atac la adresa religiei cu generoasa, etica, raţionala şi nobila idee umanistă de promovare a unui cadru de toleranţă şi dialog între persoane, grupuri şi entităţi sociale cu viziuni şi interese diferite precum şi de apărare a libertăţii de gândire, conştiinţă şi religie, ca drept fundamental al fiecărei persoane indiferent de opţiunea sa faţă de religie?

2. Ţinând cont de principiul eliminării totale a finanţării religiei din bugete publice, precum şi de militarea împotriva oricăror privilegii sau discriminări bazate pe apartenenţă sau non-apartenenţă la un cult sau la o credinţă religioasă, care este motivaţia pentru care o mişcare anti-religioasă acceptă printre mijloacele de finanţare şi resurse obţinute de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale? Nu este cumva contrar propriilor principii?

  Sigur, dreptul de a urî religia, clerul, Biserica sau parteneriatul Stat-Culte poate face parte din aşa-zisele idealuri ale umanismului, deşi nu se specifică în clar aceasta. Numai că, aşa cum demonstrează şi studiile ştiinţifice, ura şi frustrarea pot duce chiar la pierderea sănătăţii trupeşti si sufleteşti.

Aşa că doresc să le transmit un mesaj Asurenilor, care cred că iubirea creştină este o îndoctrinare periculoasă, ce dărâmă şcoli şi spitale:

Fără catedrale, vom umple spitale!