1. Probabil că cei care urmăresc zbaterea medicilor de spital privind gărzile suplimentare nu cunosc interpretarea dată de justiţie conceptului de ore de gardă – care au pus medicii într-o ciudată formă de sclavagism:
 
Având în vedere că orele de gardă nu au regimul juridic al orelor suplimentare - art. 42 alin. (1), „Orele de gardă nu sunt considerate ore suplimentare şi nici cumul de funcţii” - dispoziţiile legale din C.muncii referitoare la muncă suplimentară nu sunt aplicabile. Astfel, nu este necesar acordul medicului pentru planificarea lui în graficul de gărzi. Potrivit art. 39 alin. (2) C.muncii salariatul are obligaţia de a îndeplini atribuţiile ce îi revin conform fişei postului, de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în contractul individual de muncă precum şi de a respecta disciplina muncii. Potrivit fişei postului, reclamantul are obligaţia de asigura gărzile în secţie potrivit graficului de muncă stabilit de către medicul şef de secţie.
 
Începând cu ziua de azi orelor de gardă li se aplică în totalitate prevederile Codului Muncii – aşa cum se aplică oricărei alte categorii socio-profesionale din această ţară. Acum se vor vedea consecinţele absenţei oricărei măsuri pentru a împiedica exodul medical. Premisa că medicii dintr-un spital sunt într-un număr suficient pentru a acoperi necesarul pentru efectuarea gărzilor nu mai este în concordanţă cu realitatea!  
 
În urma emiterii OUG 20/2016 s-a tăiat cordonul ombilical care permitea managerilor şi şefilor de secţie să impună subordonaţilor un număr de gărzi peste programul normal, „că aşa era legea”! 
 
Cea mai spinoasă problemă pe care Ministerul o are în sarcină, de la emiterea OUG 20/2016 şi pentru care nu a mişcat încă nici un deget, va fi tocmai punerea de acord între prevederile Codului Muncii şi modul de organizare al timpului de muncă, ”care se va reglementa prin ordin al ministrului sănătăţii” săptămâna acesta, conform unui comunicat al MS. Aceasta legiferare este de esenţă şi orice discuţie asupra plăţii orelor de gardă şi eventuala semnare a contractelor trebuie să se facă numai după ce aceste proiect de ordin va fi fost emis, discutat, agreat şi aprobat! 
 
2. A doua problemă, este legată de plata gărzilor suplimentare. Interesul arătat acestui subiect este unul mai degrabă legat de un tratament adecvat. Ministrul Sănătăţii a trimis o circulară prin care este descris cu amănunt cadrul legal în care se va face plata gărzilor – respectiv luând ca reper o prevedere emisă în timpul crizei economice din 2009! De ce nu din 1989?! Nu voi intra în analiza modului de aplicare a acestor ordine de ministru pentru un simplu motiv – sunt exact ceea ce le spune numele – ordine de ministru. Ministrul Sănătăţii şi Ministrul Muncii au această putere, de a emite ordine – acte normative – care stabilesc modalitatea în care se va aplica o lege sau un act cu putere de lege (OUG). Drept urmare Ministrul Sănătăţii nu este ţinut să respecte ordinele de ministru anterioare, invocate în circulară, putând şi aş spune având chiar obligaţia să emită altele în aplicarea noului cadru legal! Este o bătaie de joc, o lipsă evidentă de respect şi medicii ar fi meritat mai mult! Ceea ce mă deranjează însă este lipsa absolută de profesionalism. Să nu uităm că pentru zilele de gardă efectuate în prezent spitalele plătesc! În discuţie nu este plata altor ore de gardă ci aplicarea altor sporuri, conform Codului Muncii! Înainte de a se opune unei asemenea măsuri cei doi miniştri, ai Muncii şi ai Sănătăţii, ar fi trebuit să pună pe masă o estimare a efortului bugetar suplimentar impus de calcularea orelor de gardă, luând în considerare salariile din anul 2016 şi nu cele de acul 7 ani! Ar fi constatat că ar fi trebuit să dea “puţin, foarte puţin” (eu aş zice infim) din bugetul de stat pentru a acoperi acest deficit temporar (până la aprobarea unui nou buget de stat). Vorbim de câteva zeci de milioane de euro – suma care ar fi trebuit s-o aibă în calcul la emiterea OUG 20/2016, aşa cum au avut în vedere şi nivelarea salariilro din spitale. Implicit şi proiectului de OG privind rectificarea bugetului de stat ar fi trebuit să cuprindă aceste mici influenţe. Refuzul acestor miniştri este legat strict de recunoaşterea incompetentei profesionale în domeniu, acceptarea normalului fiind echivalentă cu asumarea greşelii de a fi ignorat existenţa unor cheltuieli suplimentare!
 
„De medicii buni va avea grijă poporul!” Acesta afirmaţie atribuită lui Iosif Visarionovici Stalin şi a stat la baza anormalităţii şi compromisurilor permanente din sistemul sanitar. Plăţile informale au făcut ca niciodată medicii să nu aibe tăria de a se sindicaliza în masă şi să-şi clameze un statut comparabil cu alte profesii sau chiar superior, ţinând cont de importanţă socială a profesiei, fără să fie tamponaţi cu un ”Voi vorbiţi, care trăiţi din şpagă?” Chiar şi actualul ministru al sănătăţii îşi pigmentează mesajele cu ”sistemul feudal” şi corpt care este sistemul sanitar. Şi totuşi astăzi lucrurile s-au schimbat. Medicii, în special cei tineri doresc respect. Mulţi pleacă nu atât amăgiţi de venituri superioare cât mai ales pentru că s-au săturat să fie minimalizaţi, ignoraţi, călcaţi în picioare de o societate care nu-i apreciază adecvat, care nu ţine cont de faptul evident că nu poţi silui un om să muncească neîntrerupt doar pentru că desfăşoară o profesie în beneficiul bolnavilor, în timp ce birocraţii din Ministerul Sănătăţii refuză să adopte orice reguli noi, care să demonstreze că înţeleg realităţile din spitale!
 
Semnarea contractelor, fie măcar de către cei mai obedienţi dintre medici, ar fi o greşeală dacă se va face înainte ca MS să definească cum înţelege pună de acord prevederile Codului Muncii cu activitatea de gardă (modificarea OMS 870/2004) şi mai ales dacă va renunţa la absurditatea plăţii incorecte. Dacă managerii vor face abuz de funcţia lor poate că personalul ar trebui să ceară schimbarea lor pentru că încearcă să impună contracte fără a avea temeil legal clarificat! Puterea medicilor de a cimenta o abordare adecvată a acestei activităţi se poate face numai în această lună, inainte de 1 septembrie, când Guvernul va avea din nou posibilitate legală de a emite o nouă ordonanţă de urgenţă prin care să anuleze sau proroge prevederile OUG 20/2016. Dacă această şansă va fi ratată speranţele vor fi legate doar de un viitor Guvern, într-un alt context politic.
 
PS: Vlad Voiculescu este şeful absolut al sistemului medical şi trebuie să se comporte ca atare. Domnia sa şi-a făcut un tic comunicaţional ca în orice situaţie să completeze sau să înlocuiască mesajul său de ministru al Sănătăţii cu trimiteri la bolnavii de cancer sau la copii suferinzi de aceasta maladie. Aşa s-a întâmplat şi în această dimineaţă. În locul unei argumentaţii legate de cele două probleme de mai sus a preferat să posteze pe pagina sa de FB activităţile desfăşurate în Magicamp, în casa părinţilor transformată în tabără pentru copii bolnavi de cancer, pentru care a obţinut în ultimul an finanţări de peste 300.000 de euro, conform propriei declaraţii („cei 35.000 de euro obţinuţi de la firmele de medicamente în anul 2015 reprezintă doar 10% din ceea ce a obţinut ulterior pentru proiect”). Domnia sa se dovedeşte a fi un excepţional reprezentant al societăţii civile. Astăzi însă face parte din Guvern. Tot respectul pentru această activitate umanitară, însă transmiterea unor astfel de mesaje în timp ce ai 15.000 de medici în fierbere, este cel puţin inadecvată, dacă nu denotă cumva chiar o anumită sfidare.