Pornind de la un adevăr de necontestat: ”România nu este colonie”, pe care nimeni nu l-a pus însă vreodată în discuţie, dar pe care l-a invocat constant ca suport al tiradelor înflăcărate, probând o judecată rudimentară, cu apăsate tuşe naţionaliste, Antonescu a vituperat cu o furie fără egal împotriva celor care atrăgeau atenţia asupra repetatelor şi inacceptabilelor derapaje politice produse la Bucureşti. Costurile pentru România au fost foarte mari, se prelungesc şi azi, iar imaginea şi credibilitatea lui Crin Antonescu au fost profund afectate. Vorbim, fireşte, despre ”Crin Antonescu – copreşedinte USL”.

Personajul care evoluează azi pe scena politică: ”Crin Antonescu, 2014” face eforturi susţinute să convingă, în ţară şi în afara ei, că între el şi cel de mai ieri nu este decât de o coincidenţă de nume, de o izbitoare asemănare fizică, dar, de fapt, avem în faţă un cu totul alt om. Un om politic raţional, cumpătat, cu un adânc respect faţă de lege şi de instituţiile statului. Un om politic care crede că aliaţii euro-atlantici ai României trebuie ascultaţi şi trataţi cu consideraţie şi încredere. În niciuna din declaraţiile făcute de ”Crin Antonescu, 2014” nu s-a strecurat însă, niciodată, un cuvânt de regret, de asumare a gravelor erori comise. Şi, pentru că nu consideră că a greşit, nu a găsit cu cale nici să-şi prezinte public scuze celor cărora le-a înşelat încrederea şi pe care i-a contrariat peste măsură. E greu de crezut şi de acceptat un asemenea om.

E greu pentru că răul pe care l-a produs nu numai că a afectat, pe plan internaţional, interesele României; şi nici pentru că a reuşit performanţa să spulbere credibilitatea unui om politic care nu rata ocazie să declare că are în buzunar voturile a 7,5 milioane de oameni (voturile pentru suspendarea preşedintelui Băsescu). De neiertat rămâne vina că viziunea toxică a lui Crin Antonescu s-a diseminat în întregul USL, reluată zilnic şi amplificată de toţi liderii alianţei în timpul guvernării, impunând un nefericit model de atitudine şi de raportare la parteneri vitali pentru România. Astăzi, Norica Nicolai, europarlamentar PNL, cap de listă pentru alegerile din 25 mai, nu are nicio ezitare să declare că: ”Europenii  trebuie să aibă un minim de decenţă şi să termine cu politicianismul ieftin pe care l-au promovat până acum... Cred că România nu mai trebuie să tolereze în continuare un raport MCV care nu face decât să bulverseze în continuare starea justiţiei din România... Oamenii de la Bruxelles trebuie să înţeleagă foarte clar că aceasta (corupţia) este o chestiune internă, poate este un fenomen real, poate nu, dar este dreptul exclusiv al ţării mele să analizeze fenomenul şi să ia măsurile care se impun în consecinţă. Nu cred că cineva trebuie să se comporte cu România ca un stat vasal... În materie de politică Uniunea Europeana a fost oarbă”.

Nu am să mă opresc asupra aberaţiilor cuprinse în fiecare frază, pentru că sunt evidente pentru orice om de elementară bună-credinţă. Subliniez însă gravitatea faptului că acesta este mesajul cu care candidaţii pentru viitorul Parlament European ai partidului lui ”Crin, 2014” vin în faţa românilor. Acesta şi nu altul va fi discursul pe care europarlamentarii PNL îl vor ţine la tribuna de la Bruxelles, imaginându-şi că reprezintă şi apără interesele României! Crin Antonescu nu are niciun cuvânt cu care să blameze asemenea declaraţii false şi iresponsabile. Tace complice cu cei care astăzi nu fac decât să repete neschimbate înflăcăratele lui discursuri de ”patriot”.

Asta într-un moment în care, mai mult ca oricând, liderii UE şi ai SUA nu vorbesc decât despre solidaritate, coerenţă în acţiune, apărarea necondiţionată a idealurilor comune.

Oricâte eforturi ar face preşedintele Crin Antonescu şi oricâte măşti şi-ar schimba, ca să-i convingă pe cei slabi de înger că avem de-a face cu un alt om, câtă vreme mesajul partidului pe care îl conduce este o probă a celor mai rudimentare porniri anti-europene, totul nu se reduce decât la un grotesc spectacol de carnaval dâmboviţean.