O societate este asemenea unui mecanism de ceas, în care o piesă funcţionează datorită celorlalte, are rolul şi importanţa sa (apoi, ca să continuu metafora/comparaţia, într-un ceas, în care, pentru a funcţiona, la anumite intervale de timp, piesele trebuie unse, curăţate, există totuşi două care nu trebuie să intre în contact cu uleiul, deci nu se ung, fiindcă ungerea lor, în mod paradoxal, dar sigur, nu numai că va face ceasul să o ia razna, dar va duce, tocmai prin asta, la uzura celorlalte piese). Cum poţi repara un ceas în care, începând cu schimbarea sau întreţinerea unei piese, celelalte sau o parte din ele se opun, deoarece fiecare vrea să facă ceasul să arate ora care-i convine?

În România, exceptând, fireşte, vreo 10% dintre români, fiecare vrea să fie la fel, dar s-o ducă el bine, să aibă el, să fie el cineva, să arate el vecinului cine e el. De ce? Păi, în România, cei mai mulţi au ajuns ceea ce au ajuns, şi-au rezolvat ceea ce şi-au rezolvat, au "realizat" ceea ce au "realizat", sunt ceea ce sunt şi/sau au ceea ce au tocmai pentru CĂ E AŞA CUM E (datorită degringoladei, politicului şi banului public) ― dacă nu ar fi fost AŞA, cei mai mulţi nu ar fi fost nimic. Mulţi dintre "şmecherii" unui domeniu sau altul, într-o ţară normală, ar fi fost ori la lopată, ori în puşcărie, ori nişte celebri anonimi ― de la aşa-zisa "elită" la aşa-zisul "mafiot". Or, în aceste condiţii, cine vrea schimbarea în bine? cine vrea la o adică să fie dat afara pentru incompetenţă? cine vrea să i se anuleze sinecura, doctoratul, "studiile superioare"? cine vrea să-şi piardă falsa glorie sau "genialitatea"? cine vrea să i se confişte ceea ce a adunat ilicit? cine vrea să nu mai facă afaceri cumetriale cu statul sau să nu mai beneficieze abuziv/fals/ipocrit de banul public? cine vrea să renunţe la tot ceea ce primeşte nemeritat de la stat ş.a.m.d.?

Iar atunci când cineva va încerca să pună lucrurile la punct, să pună ţara cu prova în val, să aducă România pe drumul cel bun, să facă din această adunătură de găşti, cumetrii, conivenţe şi hore contra naturii o societate/ţară acătării, va fi imediat dat jos, debarcat, imputându-i-se: incompetenţa, trădarea, reaua intenţie, antiromânismul s.a.m.d. Adică, vorba lui Caragiale, "să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic", fiindcă tot Caragiale a găsit răspunsul la marea problemă naţională: românul nu vrea nici aşa, nici altminteri.