La prima vedere pare a fi o reglare a unui joc politic, deoarece Paul Cotârleţ este pupila lui Nicolae Bădărău, care, deşi era omul doi în PSD, a intrat în dizgraţia lui Dragnea. Dar nici competenţele fostului secretar de stat nu lasă de dorit. În prima sa declaraţie de presă afirma că „comemorează” Centenarul Marii Uniri. Dacă era de la UDMR l-aş fi putut înţelege. Dar hai să nu vorbim de competenţe, nici măcar de cele din domeniul Istoriei...

Cert este că în 7 Martie 2018 nu ştim care este agenda oficială a activităţilor dedicate Centenarului Unirii tuturor românilor în 1918. Pe 27 Martie sau 9 Aprilie (în funcţie de calendarul luat în calcul) ar trebui să sărbătorim 100 de ani de la Unirea Basarabiei. Va trece momentul şi noi încă nu ne vom trezi ca să cheltuim în 2018 cele 150 milioane lei pe care Guvernul le-a alocat evenimentelor dedicate Centenarului. Poate până la 1 Decembrie se vor hotărî şi guvernanţii ce să facă. Păcat că reduc Centenarul doar la sărbătorirea Unirii Transilvaniei în 1 Decembrie 1918. Oare ce ministru a rămas corigent la Istoria Românilor?

Autorităţile ar trebui să se raporteze la toate segmentele publicului ţintă, atât din România, cât şi de peste hotare, atât români simpli, fără pretenţii intelectuale, dar şi la cei cu studii şi cu pretenţii.

Da, după cum remarca în urmă cu câteva luni şi dl. Preşedinte Klaus Iohannis, românii au o capacitate extraordinară de a improviza şi cu acest talent vom salva aparenţele şi Centenarul va fi sărbătorit. Însă Centenarul Unirii tuturor Românilor în 1918 nu este o sărbătoare ieftină, în care să improvizăm. Unirea din 1918 este cel mai important eveniment din istoria Românilor din toate timpurile, care ne obligă să nu improvizăm, ci să sărbătorim cu respectul cuvenit dimensiunii acestui moment excepţional din istoria noastră.

Centenarul este şi trebuie să fie o sărbătoare. La fel ca la orice sărbătoare, trebuie să ne simţim bine atunci când sărbătorim.

Cum am putea sărbători Centenarul? Ce am vrea să facem de Centenar pentru a simţi sărbătoarea?

În mod normal, autorităţile ar trebui să se raporteze la toate segmentele publicului ţintă, atât din România, cât şi de peste hotare, atât români simpli, fără pretenţii intelectuale, dar şi la cei cu studii şi cu pretenţii. Dar nici corpul diplomatic străin nu trebuie neglijat.

1. Dacă poporul vrea muzică, atunci să îi dăm poporului ceea ce vrea. Adică pot fi organizate concerte, de la muzică lăutărească până la muzică clasică, în funcţie de publicul căruia ne adresăm. Nu e nevoie de discursuri seci ale politicienilor, pentru că mulţi ar fi trebuit să rămână corigenţi la istorie. Iar publicul nu vine să audă istorie sau discursuri politice, ci să asculte muzică, să se simtă bine, să simtă că sărbătoreşte. Ar fi suficient ca pe afişe, pliante şi orice alt fel de mijloc de reclamă să scrie mare că România sărbătoreşte Centenarul unirii tuturor românilor în 1918 şi cel mult o frază la deschiderea concertului. Ar putea şi artiştii să spună „La mulţi ani, România!”. Atât, că mai mult plictiseşte. Dar să nu uităm să organizăm spectacole pentru fiecare tip de public, pentru că fiecare român aparţine acestei ţări. Chiar şi cei de peste hotare! Concerte cu lăutari pentru publicul care consumă acest gen, concerte de muzică clasică pentru cei interesaţi etc.

2. Din păcate, majoritatea românilor nu ştiu ce sărbătorim în 2018, aud cuvântul „centenar” dar nu ştiu ce înseamnă. Nu este cazul să facem lecţii de istorie, dar cât mai multe expoziţii tematice, atractive, nu plicticoase şi făcute doar pentru a bifa o activitate de către un muzeu, ar putea fi un instrument de educaţie istorică. Expoziţii cu fotografii ale personalităţilor Unirii, cu documente, ziare, hărţi etc. ar putea fi organizate nu doar în muzee, dar şi în spaţii deschise, cum ar fi staţii de metrou, gări sau altele similare. Simplu şi direct. Organizatorii expoziţiilor trebuie să se adapteze după publicul ţintă căruia i se adresează şi după spaţiul avut la dispoziţie. Oare firmele care fac reclamă chiar atât sunt de lacome de bani încât nu ar putea aloca un spaţiu de reclamă pentru educaţie istorică cu ocazia Centenarului? Cu mesaje şi imagini pe înţelesul unui public cât mai larg. Dacă la sfârşitul anului 2018 vor fi măcar 10% mai mulţi români decât azi care înţeleg ce sărbătorim în 2018, deja este un câştig.


George Ivaşcu, ministrul Culturii FOTO Inquam Photos/George Călin

3. Centenarul este o ocazie uriaşă pentru a promova imaginea României peste hotare. Românii din diaspora ar putea sărbători Centenarul, fiind un public important la concerte şi expoziţii organizate în oraşele lor de reşedinţă din ţările în care trăiesc, dar în acelaşi timp ei pot fi mesagerii României, să le povestească prietenilor despre România şi să îi invite să sărbătorească împreună. Pe de altă parte, trebuie să ieşim din clişeul sec al unor expoziţii organizate pe la Institutele Culturale ale României, care se adresează unui public redus. Nu trebuie să bifăm organizarea de manifestări, ci trebuie să organizăm activităţi care să atragă un public cât mai numeros. Nu doar una, ci o suită de expoziţii şi conferinţe, mese rotunde, cine festive sau orice altceva. Important este să transmitem un mesaj despre importanţa Unirii tuturor românilor şi locul României în Europa. Activităţile de peste hotare trebuie să se adreseze atât românilor din diaspora, băştinaşilor în mijlocul cărora trăiesc aceşti români, cât şi oficialilor din acele ţări.

4. Ar fi fost onorabil ca instituţiile de profil din România să fi organizat încă în urmă cu câţiva ani proiecte de cercetare şi proiecte editoriale dedicate istoriei Unirii. La 100 de ani de la Unirea tuturor românilor noi nu ne cunoaştem bine istoria Unirii. Nu avem o colecţie întreagă de documente din arhive româneşti şi străine despre Unire, am rămas la nivelul unei colecţii realizate selectiv în anii 1980. Nu avem o colecţie cu articole din presa românească, rusă, maghiară şi de aiurea despre Unire, în condiţiile în care pe vremea aceea presa era principalul instrument de promovare a ideilor politice şi multe ziare deja s-au pierdut. Majoritatea cărţilor de istorie a Unirii sunt tributare fie unui discurs naţionalist, fie cad în extrema ridiculizării evenimentelor din 1918 sub pretextul demitizării. Nici unele, nici altele nu au la bază cercetări sistematice ale surselor istorice. De exemplu, nu poţi să scrii despre istoria unirii Transilvaniei fără să ştii izvoarele istorice şi bibliografia maghiară! Aici noi, istoricii, suntem vinovaţi pentru nivelul de cunoaştere. Iniţiativele particulare, cele mai multe fără surse de finanţare, nu pot suplini lipsa unor proiecte pe termen lung. Ştiţi că vecinii noştri din Ungaria au început proiectul Trianon 2020 încă din 2009? Soluţia ar fi ca măcar în ceasul al 12-lea să se articuleze câteva proiecte care să beneficieze de un buget ferm pe 3, 4 sau 5 ani cu obiective clare.

În mod normal, ar trebui stabilite clar principalele direcţii şi fiecăreia să i se aloce un procent din bugetul Centenarului.

Nu ştiu care sunt concepţiile şi principiile care stau la baza organizării evenimentelor dedicate Centenarului. Cei mari au cuţitul şi împart pâinea. Crearea acestui departament pentru Centenar a făcut mai mult rău din cauza lipsei de transparenţă şi a suspiciunilor de aranjamente financiare.

În mod normal, ar trebui stabilite clar principalele direcţii şi fiecăreia să i se aloce un procent din bugetul Centenarului. De exemplu, X% pentru spectacole în ţară şi peste hotare, Y% pentru expoziţii de toate dimensiunile posibile în România şi în străinătate cu Diaspora, Z% pentru promovarea României la Bruxelles şi în toate capitalele lumii etc. prin expoziţii, conferinţe etc, Q% pentru cercetarea istorică pe tematica Unirii etc.

Abia apoi ar trebui să se analizeze proiectele care sunt deja primite şi se pot încadra în temele generale, desigur cu norme clare de finanţare şi de verificare a atingerii obiectivelor. În plus, o cotă parte din bani ar trebui să rămână disponibilă pentru noile proiecte, pentru care ar trebui rapid lansate cereri de proiecte etc.

Da, sunt multe etc., dar ajungem la vorba preşedintelui Klaus Johannis şi va trebui să şi improvizăm pentru a sărbători Centenarul din cauza timpului pierdut în bâlbâielile autorităţilor.

Nu trebuie să bifăm activităţi dedicate Centenarului de dragul statisticii, ci trebuie să le organizăm pentru public, în funcţie de ceea ce i-ar putea capta interesul pentru Centenar. Acesta ar trebui să fie principiul de bază în organizarea Centenarului.

Important este să sărbătorească fiecare român Centenarul!