Faptul că nimeni nu ştie nu împiedică pe nimeni să folosească termenul toată ziua, aşa că iată definiţia de lucru a populismului în spaţiul românesc: populism e ceea ce nu ne place când fac rivalii noştri, dar e OK când facem noi. Definiţiile nu mai au sens când o opinie publică a coborât standardele la simpla etichetare: penali, populişti, vânzători de ţară etc. Guvernul Orban a venit la putere pe un val de populism încurajat de influenceri dubioşi din online, dar şi de oameni care ar trebuie să ştie mai bine, genul Mirel Bran de la Le Monde, un ziarist educat şi competent, care a făcut la titluri cu ”Populiştii români” de au obosit cititorii, deşi definiţia nu corespundea de fel şi oricum nu se aplica doar la respectivii.

Alte titluri în Le Monde urmează, dată fiind obiectivitatea lui Mirel, pentru că nu pot crede că îi vor scăpa următoarele:

  1. Deşi decizia politică a PNL este să nu se atingă de niciun grup de putere, mai ales nu din zona servicii secrete/militari/magistraţi, aliaţii lui Klaus Iohannis, PNL pretinde că merge înainte cu promisiunea populistă de a tăia pensiile speciale, ba chiar şi cumulul pensiilor cu salariile. Cea din urmă ar avea sens dacă problema cu care am lupta e şomajul, dar problema la noi nu e asta, e absenţa de forţă de muncă calificată în anumite domenii. La prima, dat fiind faptul că din start categoriile exceptate sunt vreo 90 la sută şi peste din total, a mai tăia pensii nu are sens (ori e universalism, ori e universalism cu excepţii), economia făcută ar fi prea mică, în schimb vor urma, ca şi data trecută sub Băsescu, consecinţele nedorite: se vor tăia pensii la categorii care sunt pe piaţa de muncă europeană şi pot pleca (piloţii!) sau la persoane greu de înlocuit (chirurgi etc). Mai ales e jalnic să transmiţi mesajul că tai pensii la cine nu se poate apăra cu arma în mână – până şi Macron a dat înapoi şi a spus că e vorba de a universaliza sistemul pe viitor, cei aflaţi azi în sistem vor continua cum sunt, regula nu se schimbă pe parcurs, că altfel urmează contestaţii şi procese nesfârşite.
  2. S-a luat decizia creşterii venitului minim, deşi când s-a introdus sub Ponta a fost isterie, s-a prezis moartea capitalismului la noi. Cine avea nevoie să facă PNL aşa ceva, când lumea a votat să se termine cu cheltuielile în exces ale PSD? Cui serveşte creşterea, minusculă per individ, când evaluarea este că nici cea precedentă nu a avut cine ştie ce efecte, ba chiar a mai avut şi efecte nedorite în sectorul privat (au ajuns unii şomeri când le-a trebuit mărit salariul, prin textile de exemplu)? Populism curat, nimeni nu profită şi per total pierde bugetul, ce sens avea?
  3. S-a anulat complet recursul compensatoriu (scuze de reacţia târzie, sfârşit de an, muncă multă), deşi efectele anulării sunt doar de acum înainte (deci nu serveşte la nimic pe termen scurt şi mediu). CEDO, evident, a sărit în sus, că a fost fals că PSD a fost cu ideea la legea asta, Cătălin Predoiu începuse prin a spune profesionist că trebuie evaluate lucrurile şi asta nu serveşte la nimic, dar a fost pur şi simplu călcat în picioare de tancul populist, Raluca a ieşit să spună că facem ce vrea poporul (pe care şi voi l-aţi intoxicat, de aia vrea) chiar dacă ştim că are consecinţe nedorite, dar în schimb nu realizează obiectivele şi iată! Ne alegem şi cu deţinuţi pe afară şi cu amenzi de plătit, asta dacă nu adoptăm peste noapte închisorile private, că statul nu are capacitatea să mai primească în cele existente pe nimeni pe criteriile lumii civilizate. Evident, ne-am ferit cu grijă să spunem asta la popor, ba dimpotrivă.

 

Nu e numai vina PNL. USR stă la cotitură să primească ei votul populist de îndată ce PNL ar fi mai raţional. Şi cum alegerile vin, cele mai rele prognoze se împlinesc, adică PNL face mai rău ca PSD ca să le câştige (de frica USR). E evident că nu există altă cale raţională de a guverna (după greşeala de a veni la guvernare înainte de alegeri şi fără majoritate în Parlament) decât pe baza unui program comun, raţional, comunicat electoratului şi aprobat de acesta, altfel urmează o competiţie la nivelul cel mai de jos, o jalnică întrecere în populism între PSD şi partidele de dreapta, plus aplicarea programului Băsescu-PMP doar la puţinele grupuri care nu au cum se apăra. Ca data trecută când s-a ajuns la săritul de pe balcon după tăieri la alocaţia copiilor cu autism.

Şeful statului, deşi reales, nici în ceasul al doisprezecelea nu poate face ce i-ar permite mandatul constituţional, un moratoriu pe punctele principale din programul economic şi de investiţii, la care să subscrie toată lumea? Mai rămân destule subiecte să vă înjuraţi şi fără să facem din alb negru, că realmente şi Schengenul, şi rata dobânzii din vina conflictului politic au ajuns cum sunt.

Din păcate, şeful statului nu pare să vrea să facă altceva decât campanie electorală şi la anul, deşi mai mulţi liberali în Parlament, la cum guvernează, nu vor servi fix la nimic.

Îi puteţi trimite comentariile dvs. autorului pe România Curată