Cum a ajuns Lugojul al doilea oraş „liber de comunism“ din România. Episodul macabru al plutonierului care a ucis doi tineri

Cum a ajuns Lugojul al doilea oraş „liber de comunism“ din România. Episodul macabru al plutonierului care a ucis doi tineri

Clădirea Comitetului Municipal PCR din Lugoj FOTO Arhivă

În seara zilei de 20 decembrie 1989 sediul Primăriei şi al Comitetului Municipal PCR din Lugoj era în flăcări, iar reprezentanţii puterii au fugit la adăpostul întunericului pentru a scăpa de furia localnicilor.

Ştiri pe aceeaşi temă

Timişoara a fost declarată, în data de 20 decembrie 1989, de către revoluţionari primul oraş liber de comunism din România. Totuşi, această victorie nu ar fi însemnat nimic dacă lupta nu ar fi fost susţinută şi de alte localităţi din ţară. Primul oraş din România care s-a alăturat Timişoarei a fost Lugoj.
 
În seara zilei de 20 decembrie 1989 sediul Primăriei şi al Comitetului Municipal PCR Lugoj era în flăcări, iar reprezentanţii puterii au fugit la adăpostul întunericului pentru a scăpa de furia lugojenilor. Revolta de la Lugoj s-a lăsat cu doi morţi, mai mulţi răniţi şi 41 de arestaţi. Tot în 20 decembrie au început revoltele şi în celelalte oraşe din Timiş, la Jimbolia, Sânnicolaul Mare şi Deta.
 
Profesorul Dumitru Tomoni, care a prezentat într-un studiu cronologia evenimentelor, susţine că Lugojul nu putea rămâne mult timp indiferent la ce se întâmpla la Timişoara.
 
“Potrivit Jurnalului Acţiunilor de Luptă al UM 01148 Lugoj, în dimineaţa zilei de 20 decembrie 1989, la orele 7.00, maiorul Mândru Mircea a ordonat intrarea în poziţia de tragere a unei piese de mitralieră de companie pregătită pentru trageri pe blocul nr.1 din cazarmă. Cadrele şi militarii în termen care asigurau paza magazinelor cu muniţie de la subunităţi au primit ordin ca, în caz de atac asupra cazărmii sau pătrunderii în cazarmă, să ocupe poziţie de tragere la geamuri, capetelele holurilor şi să deschidă foc numai la ordinul maiorului Mândru. La orele 8.30, în urma informaţiilor despre iminenţa revoltei lugojenilor, s-a distribuit fiecărui militar câte o unitate de foc pentru armamentul individul”, scrie Dumitru Tomoni, în “Ziua cea mare pentru lugojeni”.
 
În 20 decembrie, la ora 14.00, Nicolae Andrei şi Adrian Lungu împrăştie manifeste în staţia de autobuze de la IURT cu un conţinut mobilizator: “Să fim alături de timişoreni!”, “Ne-am săturat de mizerie”, “Vrem să trăim omeneşte”, “Vrem libertate”, Jos dictatura”, “Jos Ceauşescu”. Iniţial, manifestele aruncate în staţia de autobuz nu s-au împrăştiat. O parte au fost luate şi aruncate pe geamul fabricii, dar au fost imediat strânse de “oamenii de bine” ai fabricii cot la cot cu miliţia. 

 
Au venit cu vestea de la Timişoara
 
Câteva ore mai târziu, în centrul oraşului, în zona cofetăriei Liliacul şi Ceasul electric, s-au adunat mai multe grupuri, formate din 10-15 persoane, care discutau despre evenimentele de la Timişoara. Lipsea un conducător care să coordoneze oamenii. În jurul orei 18.00, ajung în zonă Iosif Ianculescu împreună cu alţi câţiva timişoreni. Eu au participat la evenimentele de la Timişoara şi s-au dus la Lugoj cu trenul. Ei au adus vestea că Timişoara s-a proclamat oraş liber şi au distribuit manifeste. Ianculescu a fost cel care a început să strige “Jos Ceauşescu!”, “Jos dictatorul!”, moment în care s-a format un grup compact de 40-50 de persoane. 
 
“Demonstranţii au plecat spre Comitetul Municipal de Partid pentru a-şi exprima doleanţele şi protestul în faţa reprezentanţilor puterii locale. Pe traseu se strigă lozinci pentru a se depăşi frica şi a capta atenţia şi participarea trecătorilor uluiţi sau satisfăcuţi de ce vedeau. <Români, veniţi cu noi!>, <Nu vă fei frică, Ceauşescu pică!> etc. Manifestanţii nu se opresc în faţa primăriei ci se îndreaptă spre zona industrială a oraşului pe Calea Timişoreii, pentru a solicita participarea muncitorilor care lucrau în schimbul de după-masă la IURT, IUPS şi Mondial”, continuă Tomoni.
 
S-a deschis focul din unitatea militară
 
Demonstranţii s-au apropiat de unităţile militare, coloana fiind supravegeată în permanenţă de un echipaj al miliţiei. Pentru a evita orice reacţie din partea armatei, oamenii s-au deplasat pe partea opusă a drumului. La prima unitate militară UM 01428, demonstranţii au fost întâmpinaţi de câţiva ofiţeri, care i-au îndemnat să-şi continue drumul şi să nu se apropie de unităţile militare.
 
Când coloana a trecut de linia ferată ce desparte cele două unităţi militare, în faţa corpului de gardă de la UM 01140, soldaţii erau echipaţi ca de război, cu armele în poziţie verticală. Cineva a deschis focul cu cartuşe de manevră, iar oamenii din coloană s-au culcat pe asfalt. Alţii au început să fugă. În acea învălmăşeală a răsunat o rafală de gloanţe adevărate. Atunci au fost împuşcaţi mortal doi lugojeni. 
 
“În momentul când coloana de demonstranţi a ajuns în faţa unităţii militare, plutonierul Pavel Dumitru, fără să primească ordin, a deschis foc înspre coloana de demonstranţi, trăgând nouă cartuşe în rafale scurte. În urma acestui act iresponsabil sunt împuşcaţi Valentin Rosada, Daniel Brocea, Nicolae Bejan şi Nicolae Stoica. În ciuda intervenţiilor chirurgicale, Valentin Rosada (21 de ani) şi Daniel Brocea (20 de ani) n-au mai putut fi salvaţi”, susţine Dumitru Tomoni.
 
Vinovatul a fost condamnat la 20 de ani de închisoare
 
Împuşcarea celor patru demonstranţi de către plutonierul Pavel Dumitru, care va fi găsit vinovat şi condamnat la 20 de ani de închisoare de către Tribunalul Militar Timişoara, a constituit unul din momente controversate ale revoltei de la Lugoj. 
 
Ani de-a rândul, foştii conducători comunişti au susţinut că demonstranţii s-au manifestat violent, unii sărind pe gardul UM 01140 cu intenţia de ataca unitatea.
 
La procesul lui Dumitru Pavel, mai mulţi martori, civili şi militari, au spus că demonstranţii nu au atacat unitatea, astfel că deschiderea focului nu a fost justificată.
 
 
“Nu am avut intenţia să trag în demonstranţi”
 
Subofiţerul Pavel Dumitru a declarat la proces că s-a primit ordin de la Ministerul Apărării Naţionale “să ne apărăm cazarma şi nu părăsim unitatea. Comandantul mr. Mîndru Mircea ne-a ordonat să nu deschidem foc decât la ordine”.
 
“În momentul în care am văzut prima dată coloana de demonstranţi, aceasta se deplasa în principal pe partea stângă a Căii Timişorii. Când s-a oprit capul coloanei la linia ferată, am văzut cum o parte dintre demonstranţi au trecut şi pe partea dreaptă a drumului, şi pe troturarul din faţa unităţii. În acel moment, din coloana de manifestanţi am auzit mai multe zgomote de pocnitori, fără să pot preciza de ce au fost produse. M-am sperciat că vor să atace staţia de gaz metan. Am luat poziţie de tragere în picioare cu faţa spre Calea Timişorii, cam la mijlocul pervazului ferestrei. M-am hotărât să trag de avertizare, executând 2-3 rafale scurte, în care am consumat nouă cartuşe. Fiind noapte şi neavând aparate de ochire pet imp de noapte, nu pot preciza exact poziţia ţevii în timpul tragerii. Menţionez că am avut intenţia să trag în sus, pentru a-I speria pe demonstranţi să se îndepărteze de cazarmă. Nu am avut intenţia să trag în demonstranţi, dar este posibil ca în condiţiile de atunci să fi greşit unghiul de tragere…Nu mi s-a dat niciun ordin ca să deschid focul, eu personal am considerat că pentru siguranţa unităţii este necesar să deschid foc de avertisment”.
   
Manifestanţii au dat foc la primărie
  
În 20 decembrie, la ora 19.00, Ceauşescu rostea o cuvântare la radio şi televiziune, prin care condamnă “acţiunile teroriste de la Timişoara” organizate “în strânsă legătură cu cercurile reacţionare imperialiste, şovine şi cu serviciile de spionaj din diferite ţări străine”. La scurt timp, semna decretul prin care se instaurează starea de necessitate pe întreg teritoriul judeţului Timiş. 
 
Oamenii au continuat protestul în oraş, au spart vitrina librăriei “Ion Vidu”, de unde au scos în stradă cărţile lui Ceauşescu şi le-au dat foc.
 
La ora 21.30, sediul Comitetulului Municipal de Partid era devastate şi cuprins de flăcări. Puterea locală comunistă fusese înlăturată. Aproape 20.000 de lugojeni priveau cu uimire şi bucurie cum ardea un simbol al comuniştilor. Primarul Paulina Basica îl informa pe Ion Coman că “Bandele de huligani, de beţivi au venit acum din Timişoara în Lugoj, sparg, devastează şi fac ce au făcut şi la Timişoara”.
 
 
La ora 22.30, un grup condus de Mariana Constantinescu s-a îndreptat spre sediul miliţiei, unde au aruncat cu pietre, lemne şi ce aveau la îndemână. S-a deschis focul însă nimeni nu a fost rănit. Furioşi, oamenii au trecut la distrugerea tuturor vitrinelor şi devastarea magazinelor din oraş.
  
La ora 01.10, Ion Coman a ordonat să se intervină la stingerea incendiului de la primărie. Armata şi miliţia a trecut la arestarea demonstranţilor. Oamenii au fost anchetaţi, bătuţi şi maltrataţi pentru a spune identitatea conducătorilor demonstranţilor.
 
Peste 10.000 de lugojeni în faţa primăriei
 
Dimineaţa, grupuri de persoane s-au dus în cele mai importante intreprinderi lugojene, îndemnându-i pe muncitori înceteze lucrul şi să participle la demonstraţie în faţa primăriei. Marea majoritate a muncitorilor au ieşit în stradă.
 
A doua zi dimineaţa, în 22 decembrie, în balconul primăriei s-a instalat o staţie de amplificare cu care se ţinea legătura cu cei peste 10.000 de lugojeni aflaţi în stradă. După modelul Timişoarei, s-a încercat formarea unei structuri de conducere intitulată Forumul Democratic Român. 

 
După ora 22.00, a început şi la Lugoj coşmarul dezinformărilor. S-a anunţat otrăvirea apei sau un atac iminent al teroriştilor. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: