Cine e spaniolul de pe lista USR care vrea să ajungă în Consiliul Local Timişoara, în echipa germanului Samuel Dominic Fritz

Jorge Gonzales

USR Timişoara a prezentat oamenii cu care vrea să conducă Timişoara după alegerile locale din acest an. În rândul celor care vor să ajungă în Consiliul Local este şi spaniol Jorge Gonzalez.

USR şi-a desemnat candidaţii pentru un loc în viitorul Consiliu Local Timişoara. Susţinătorii uniunii au avut ocazia să cunoscă 15 dintre ei, în cadrul unei întâlniri organizate la Hotel Continental. Candidaţii şi-au prezentat ideile proprii pentru Timişoara.

“Cine a fost aseară la dezbaterea publică cu 15 dintre candidaţii noştri la Consiliul Local Timişoara a primit un răspuns. Am văzut profunzime, profesionalism, pasiune şi foarte multă păsare. Cât se poate de informat şi detaliat, colegii au dezbătut soluţii pentru şcolile din cartiere, pentru reducerea poluării, pentru locuri de parcare, pentru transportul în comun, pentru cultură, pentru o urbanizare mai coerentă.
 

Eu sunt mai convins ca niciodată că Timişoara are viitor. Şi că democraţia românească are viitor. „Politika” vine din greaca veche: „lucruri ce privesc oraşul”. România se va schimba de jos în sus. Cu oameni ca tine şi ca mine, nu cu politruci, nici cu supereroi. Alegem aceşti oameni în văzul tuturor, nu în spatele uşilor închise. Cu aceeaşi transparenţă vom deschide uşile şi ferestrele şi sertarele din primărie, să intre aer proaspăt şi să scoatem totul la lumină, pentru că incompetenţa şi corupţia pot supravieţui doar în întuneric”, a transmis Samuel Dominic Fritz, germanul care va fi candidatul USR pentru Primăria Timişoara.
 

În rândul celor care vor să ajungă în Consiliul Local este şi un spaniol, Jorge Gonzalez. Acesta s-a născut în 1966, la Madrid. În 1989 a absolvit Facultatea de Litere de la Universitatea Complutense din Madrid, iar între 1991 şi 1992 a fost profesor de spaniolă în capitala Japoniei, Tokyo. 

În 1994 vine la Timişoara unde va lucra, până în 2000, ca lector Universitatea de Vest. În perioada 2001-2004 lucrează la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.
 

Revina apoi în Timişoara şi se angajează ca profesor de limbă şi cultură spaţiolă la Liceul „Jean Louis Calderon”, acolo unde lucrează şi astăzi.
 

În 2009, a obţinut titlul de Cercetător la Universitatea Antonio de Nebrija, Madrid, iar în 2012, titlul de Master în Didactica Limbii Spaniole, la Universitatea Menendez Pelayo din Santander. 

Din 2000, este şi director al şcolii de limbi străine Active Learning Timişoara.

Principala sa preocupare va fi învăţământul

“<Şcoala de cartier>. Aici această expresie este depreciativă. În fiecare primăvară părinţii se zbat ca să intre copiii lor la "<şcolile de elită>, iar cei care nu reuşesc rămân frustraţi la o şcoală de categoria a doua. Obiectivul nostru este ca şcolile de cartier să devină şcoli îndrăgite de vecini, şcoli de suflet. Pentru asta avem soluţii concrete”, transmite Jorge Gonzalez, pe pagina sa de Facebook.

În 2019, Jorge Gonzalez a oferit un interviu scriitorului Robert Şerban, de la Banatul Azi, în care vorbeşte despre schimbările care s-ar putea face în România, ţară în care a ales să trăiască. 

“În 2020, când vor fi alegeri, România are şansa de a se schimba sau de a pierde încă o dată trenul pe care, deja, l-a pierdut în 1996. Pentru a nu rata această oportunitate, România trebuie, în primul rând, să lase de o parte acest pesimism specific românesc, bazat pe lipsa de informaţii sau pe informaţii greşite. Acum o lună i-am întrebat pe elevii mei, viitorii cetăţeni cu drept de vot, dacă ei cred că în ultimii 40 de ani situaţia lumii s-a ameliorat sau s-a înrăutăţit. Majoritatea au răspuns că s-a înrăutăţit şi nimeni nu a răspuns că s-a ameliorat. De fapt, realitatea este total opusă faţă de ceea ce cred ei. Din 1980 până astăzi, sărăcia în lume s-a redus de la 44%, la 9%. De aici se poate face o analiză simplă…”, a declarat Gonzalez,

pentru Banatul Azi.

Jorge Gonzalez cunoaşte bine sistemul de învăţământ de la noi. A predat şi predă, fiica lui de nouă ani este elevă la Timişoara, iar soţia este profesoară. 
 

“La economie şi sociologie sunt un amator pasionat, dar despre educaţie aş putea, dacă aş avea timp, să scriu o carte întreagă în care să povestesc ce probleme are sistemul de învăţământ din România şi care sunt soluţiile. Şi nu o fac dintr-o postură paternalistă spaniolă. Spania are şi ea probleme grave din acest punct de vedere. Am acumulat zece ani de formare şi am douăzeci de ani de experienţă ca profesor, zece în învăţământul preuniversitar, căruia m-am dedicat cu mai mult entuziasm, deoarece cred că acolo se formează cetăţenii. Să ne gândim că un elev petrece o mie de ore pe an la şcoală sau în activităţi care au legătură cu şcoala (teme). Din clasa întâia până în clasa a XII-a sunt mai mult de 12 mii de ore. Aceasta este perioada în care creierul uman este mai flexibil şi absoarbe mai mult. Şi noi, ani şi ani la rând, risipim acest potenţial cu ore plictisitoare, care îi demotivează pe elevi şi îi fac să urască şcoala…În Aula Magna de la Universitatea de Vest din Timişoara scriitoarea Ana Blandiana. A vorbit despre subiecte fierbinţi, de plină actualitate: resturile comuniste în societatea actuală, islamismul în Europa, importanţa memoriei individuale şi a celei colective etc. Câţiva profesori de la licee de „elită” din Timişoara şi-au dus elevii. Zeci dintre elevi au plecat fără remuşcări înainte de a se încheia o prezentare de mai puţin de o oră şi jumătate. Era şi o grupă de elevi de la Liceul Calderon. Nu au plecat (meritul îi aparţine dirigintei lor), şi chiar dacă le predau numai două ore pe săptămână, cred că ceva din ceea ce le predau ajunge la ei. Dacă toţi profesorii din sistemul de învăţământ ar fi ca unii dintre colegii mei, dacă sistemul i-ar motiva în loc să-i asuprească (şi nu vorbesc numai de bani), sistemul s-ar schimba şi, odată cu el, ţara. Dacă vrei să schimbi o ţară în bine, schimbăîn bine sistemul educativ. Aceasta este convingerea mea”, a explicat Jorge Gonzales.

Legat de Timişoara 2021, Gonzalez a spus: “Timişoara are o situaţie geografică excepţională. Dacă tragem o rază de 500 de kilometri - o oră cu avionul, o zi cu maşina - atingem de aici 14 ţări diferite, cu 14 culturi diferite. Dacă adăugăm câţiva kilometri în plus, încă patru ţări. S-ar putea exploata acest potenţial pentru a crea un an într-adevăr multicultural: teatru, muzică, spectacole, ceva grandios. Dacă ne concentrăm pe identitatea Timişoarei, avem un oraş plin de farmec, la sfârşitul secolului XIX, şi, în secolul XX, oraşul Revoluţiei. S-ar putea aranja un tur al Timişoarei austro-ungare şi unul al Timişoarei  predecembriste (fabrici, clădirile comuniste reprezentative etc). Din aceste trei idei cred că un bun manager cultural ar putea <da lovitura>. Dar, în primul rând, mă întristează starea în care se află Timişoara. Am senzaţia că nu are un plan, ceva care să-i entuziasmeze pe timişoreni, ceva care să-i motiveze să se simtă mândri că fac parte din acest oraş. Un oraş cu atâta potenţial! Am impresia că acest potenţial se risipeşte. Şi de aia pleacă oamenii. Nu este o chestiune de bani. Dacă Timişoara, şi România, în general, ar fi un loc primitor, cu condiţiile pentru a ne simţi toţi mai fericiţi, oamenii nu ar pleca. Finlanda este un bun exemplu”.  

În cursa internă pentru desemnarea candidaţilor pentru CL Timişoara s-a putut înscrie orice membru din filiala locală, iar ordinea finală a celor 32 de candidaţi USR pentru locurile eligibile obţinute după alegerile locale va fi stabilită tot în urma unui vot intern al tuturor membrilor USR Timişoara, vot care va avea loc în data de 1 februarie.