Citeam mai ieri-alaltăieri ştirea că se înfiinţează partidul Realitatea şi am început să râd. Nu ştiu dacă nervos sau nu, dar cert e că râdeam.
Nu-mi place să dau sfaturi în alegeri. Deşi sunt consultant cu vechi
state, implicat în numeroase proiecte în România şi în străinătate în
ultimii peste 24 de ani – Serbia, Ucraina, Republica Moldova, cu
precădere – cred că am o lipsă importantă: nu am legitimitatea
direcţionării actorilor politici pentru că eu nu am fost niciodată actor
politic şi nu am candidat niciodată în alegeri.
S-a scris mult mai mult despre decît s-a votat la referendumul din 6-7
Octombrie. Purtată într-un decor gingaş, de abator moral fără surdină,
aşa numita dezbatere a demonstrat cu limpezime de buzdugan cîteva
lucruri. De pildă, cît de onest ştie să argumenteze, in rem, la creme de
la creme.
Creştin-socialii bavarezi au primit după alegerile de land o palmă istorică. Responsabil pentru aceste rezultate este mai ales Horst Seehofer. Efectele se vor vedea la nivel naţional, crede Rosalia Romaniec.
Am spus-o de nenumărate ori
şi o spun răspicat şi cu această ocazie: noua reglementare reprezentată de
Legea 196/2018 este depăşită şi are multe neajunsuri. Şi sub aspectul
penalităţilor de întârziere, noua reglementare tace.
Sunt obosit. Şcoala nu e deloc frumoasă. În prima zi, am fugit acasă după prima oră. M-au pus în bancă cu Butuşină, şi ea ţigancă, iar copiii nu sunt deloc fericiţi să se joace cu noi. Butuşină e murdară şi nu miroase deloc bine. Şi eu fac baie o dată pe săptămână, dar hainele mele sunt curate, că mama e zeiţa curăţeniei obsesive.
Deputaţii au votat facilitarea importului de forţă de muncă străină în
România. Date fiind cifrele ridicate de pierdere de populaţie a
României, luarea unor astfel de decizii legislative nu surprinde. Nu
surprinde nici că aceste decizii vin să compenseze lipsa de strategie a
elitelor româneşti de a convinge pe cei plecaţi din ţară să se întoarcă
şi să investească experienţa şi capitalul acumulate afară în economia
românească.
Greu de
explicat, încă şi mai greu de înţeles motivele care au determinat-o pe d-na
Viorica Vasilica Dăncilă să recurgă la soluţia ordonanţei de urgenţă în
vedrerea modificării legilor justiţiei. Nu prea se poate înţelege caracterul
urgent al modificărilor, chiar dacă d-na Dăncilă susţine sus şi tare că ar fi
nevoie de respectivele schimbări.
„Cum dumnezeului am supravieţuit copilăriei noastre? Dacă ţi-ai trăit copilăria în anii ’60, în anii ’70 sau la începutul anilor ’80, cum ai făcut să supravieţuieşti? De mici mergeam în autobuze şi maşini care nu aveau centuri de siguranţă, nici perne de aer...
Ziua de
duminică, la Bruxelles, a avut, în dimensiunea sa europeană (deoarece, pe plan
naţional, s-au desfăşurat alegeri), toate ingrediente unul film serial poliţist.
Întrebarea tuturor ziariştilor a fost dacă era vorba despre o
scenetă pentru a ridica nivelul de interes sau, dimpotrivă, iar
s-au împiedicat actorii înainte de intrarea în scenă şi n-au vrut să se arate
publicului cu un ochi umflat sau/şi având cucuiele de rigoare.
Era epoca romantică a învăţământului universitar de după Revoluţie. Corectitudinea politică era de-abia la începuturi. Încă se putea glumi liber la cursuri.
Sunt destule date care mă fac să observ că începutul actualului sezon
muzical a fost – sperăm că va fi în continuare - unul pe cât de bogat pe
atât de divers; ...la Filarmonică, la Opera bucureşteană, la Orchestra
Naţională Radio; şi nu numai.
Aflată la a
XIII-a ediţie, Bienala Naţională de Arhitectură are, din anul 2018, o secţiune „Rural”.
Lucrările acesteia s-au desfăşurat sâmbătă la Muzeul Etnografic al Transilvaniei.
Impunerea căsătoriei „tradiţionale“ în Constituţia ţării ar fi fost văzută ca o mare realizare şi mărturisire de credinţă, scutind astfel timpul preţios al preoţilor şi al pastorilor de a convinge prin predici şi cateheze viitoarele cupluri să urmeze calea lui Dumnezeu.
Citeam mai ieri-alaltăieri ştirea că se înfiinţează partidul Realitatea şi am început să râd. Nu ştiu dacă nervos sau nu, dar cert e că râdeam.
Grea lovitură pentru Dragnea! Toată organizaţia
PSD a unui important judeţ, Dâmboviţa, cu rezultate foarte bune în alegeri, îl
acuză pe Dragnea de declinul în care se află partidul şi îl susţine pe Adrian Ţuţuianu şi scrisoarea semnată de acesta. Cum Ţuţuianu a cerut în mod deschis şi
clar plecarea lui Dragnea, este limpede că toată organizaţia PSD Dâmboviţa cere
acelaşi lucru: plecarea lui Dragnea.
Nu vrei să te implici în viaţa cetăţii? Foarte bine, este dreptul tău. Cu toate acestea unele decizii necesită a fi luate, iar lipsa de interes şi mai ales îndemnul la boicot nu trebuie să fie calea prin care anumite minorităţi îşi impun voinţa în faţa majorităţii.
Am aflat, în sfârşit, câţi dintre români susţin normalitatea. Am aflat,
datorită referendumului, cine sunt cei care menţin încă neclintită
valoarea naturală a familiei. Ne-am confruntat cu dezbateri, cu
instigări la ură, cu jigniri impardonabile… am fost puşi faţă în faţă cu
boicotarea acestui referendum şi, totuşi, încă au rămas români care au
apărat viitorul familiei naturale.
A trǎi periculos. Pe linia subţire dintre a fi şi a nu mai fi.
Fiindcǎ te afli prea aproape de centrul puterii şi totuşi nu eziţi sǎ
spui adevǎrurile incomode ale momentului. Ce conducǎtor autocrat acceptǎ
supuşi inteligenţi, care nu vor sǎ tacǎ, chiar dacǎ sunt plǎtiţi?
Să analizezi 50 de ani de muzică, să explici rolul unei trupe care
reprezintă tot ce poate fi mai bun, mai tehnic, mai estetic şi mai masiv
în muzica secolului XX, cu o extensie foarte influentă în secolul XXI,
să încerci să povesteşti drumul de la prima apariţie la primul album
apoi întregul catalog atins de geniu, ar însemna sute de pagini
consistente, scrise după sute de ore de documentare şi audiţii.
Văd că sondorii îşi pun cenuşă în cap că au prezis că va veni lumea la referendum şi lumea nu a venit, deşi au cheltuit banii clienţilor pe sondaje. O să prezum aici că aceşti oameni sunt de bună intenţie, nu că iau banii clienţilor fără a şti ce fac sau fără curajul să le spună adevărul, şi am să le explic ce s-a întîmplat.
Anul trecut am ratat episodul „Sfântu Gheorghe” din serialul teatral al regizoarei Carmen Vidu şi mi-a părut rău, pentru că am auzit comentarii bune despre acest proiect, ieşite din sfera complezenţei. În plus, mă atrăgea ideea acestui melanj dintre proiecţiile video duse dincolo de ilustraţie, acting şi documentar, un cocktail care, cel puţin în România, reprezintă semnătura artistică a regizoarei.
În Timişoara s-au alocat
180.000 de lei pentru mutarea în oraş a unui festival de film din Mediaş. Totul s-a întâmplat atunci când viceprimarul Dan Diaconu a propus, în
Consiliul Local, organizarea la Timişoara a „Festivalului Filmului Central
European“.
Eram studentă
când am aflat povestea criminalului de război Androhov din Bulci. Făceam parte
din Asociaţia culturală Ariergarda din Timişoara şi am început să investigăm
cazul unui posibil criminal de război, un soi de doctor Mengele, care lucra
într-un lagăr şi care s-ar fi refugiat la finalul conflagraţiei mondiale în
comuna Bata, satul Bulci, judeţul Arad.
Aveam vreo 14 ani
pe atunci şi adormeam seara cu groaza că o să pice şi peste noi o bombă până
dimineaţă. La vecinii încă iugoslavi era război, asta auzeam peste tot, iar
lăţimea Dunării nu mai părea destulă ca să ne separe de o lume a violenţei şi a
morţii. În unele nopţi puteam să jur că se aude bubuitul rachetelor de
croazieră.
Dacă aveţi 4.000 de lei şi vreţi să faceţi o
petrecere într-un loc sofisticat din Timişoara, Sala Baroc a Muzeului de Artă
din oraş ar fi o super-idee. Arată bine, deşi are 262 de ani vechime. Ar mai
trebui să adăugaţi nişte bănuţi dacă vreţi, spre exemplu, catering, scaune,
staţie, hol şi aşa mai departe.
Săptămâna aceasta am împlinit un an de când locuiesc în Bucureşti. Aşteptam ziua respectivă de vreo două luni, ca pe un soi de aniversare ciudată, însă mi-am adus aminte de ea abia seara târziu. Mă întorceam de la lucru, ieşisem de la metrou şi nu mai nimeream să deschid umbrela, să răspund la telefon şi să alerg spre autobuz. Atunci „m-a lovit“: acum un an ajungeam în Gara de Nord cu două trolere şi un vagon de speranţă.
