Controverse: dacii, un popor evoluat sau un trib barbar? Strămoşii noştri deţineau unelte sofisticate şi aveau construcţii impunătoare, ieşite din comun

Controverse: dacii, un popor evoluat sau un trib barbar? Strămoşii noştri deţineau unelte sofisticate şi aveau construcţii impunătoare, ieşite din comun

Decebal, conducătorul dacilor

Consideraţi de către unii istorici occidentali drept un popor barbar, dacii aveau un nivel de dezvoltare avansat: unelte din fier, unele realizate de meşteri cunoscuţi ai timpului, construcţii fortificate realizate cu sprijinul unor meşter greci sau romani. De asemenea, sistemul de apărare era bine pus la punct, iar dacii aveau un calendar propriu.

Reputatul istoric Hadrian Daicoviciu aduce argumente solide, în lucrarea „Dacii şi civilizaţia lor“, în sprijinul ideii că nivelul de dezvoltare al poporului dac era unul ridicat. Acesta a făcut o serie de cercetări cu privire la perioada de 200 de ani de dinaintea cuceririi teritorilor dacice de către Imperiul Roman.
 
„Pe plan economic-material, ea este vremea făuririi unei civilizaţii de tip oppidan (n.r. – aşezare civilă fortificată, care reprezenta centre administrative); pe plan spiritual, ea e marcată de însuşirea scrisului şi de manifestarea unor cunoştinţe cu caracter ştiinţific la daci; în sfîrşit» pe plan politic, această perioadă de 200 de ani este vremea organizării celei mai înalte la care a ajuns societatea dacică:  statul lui Burebista şi al lui Decebal“, arată istoricul Hadrian Daicoviciu. 
 
Complexul de cetăţi din Munţii Orăştiei
 
Potrivit istoricului Hadrian Daicoviciu, complexul de cetăţi din Munţii Orăştiei demonstrează existenţa unei civilizaţii dacice evoluate:

S-a spus, pe baza săpăturilor din Munţii Orăştiei, că în cele două secole care au precedat cucerirea romană, dacii au creat o civilizaţie oppidană, cvasiorăşenească. Caracterizarea e justă, căci cercetările au pus în lumină laturile diverse ale unei puternice civilizaţii a fierului ce depăşise stadiul rural. Această civilizaţie e definită deopotrivă de impunătoarele cetăţi din Munţii Orăştiei, cu zidurile lor din blocuri de piatră crescute parcă din flancul înălţimilor dominante, cu turnurile lor de apărare şi de locuire, şi de inventarul arheologic al aşezărilor civile. (...) Se cuvine subliniată, înainte de toate, unitatea profundă a civilizaţiei dacice. Până acum câţiva ani, complexul din Munţii Orăştiei era considerat ca un fenomen aparte şi, într-o oarecare măsură, această concepţie rămâne valabilă. Complexul din Munţii Orăştiei reprezintă, în adevăr, o concentrare formidabilă, pe un spaţiu geografic relativ restrâns, a manifestărilor superioare ale civilizaţiei dacice: cetăţile cu ziduri inspirate din arhitectura militară elenistică, aşezările cu sute de obiecte de fier, cu ceramică de calitate superioară şi chiar cu ceramică pictată într-un stil original, sanctuarele patrulatere sau circulare cu coloane sau stâlpi de calcar şi andezit.  În acest sens, complexul din Munţii Orăştiei rămâne un fenomen singular; dar cercetările recente au dovedit că elementele care-o compun se regăsesc, fie şi pe scară mai redusă, în alte zone.
Istoricul a ajuns la concluzia că cetăţile descoperite în diferite zone ale ţării făceau parte dintr-un sistem de apărare mai vast şi mai complex , dispuse în două centuri defensive concentrice în jurul Sarmizegetusei.
„În acelaşi timp, cetăţile din estul Transilvaniei şi fortificaţiile din Moldova vorbesc despre unitatea politică vastă realizată în anumite perioade ale istoriei statului dac. Despre aceeaşi unitate profundă de cultură vorbesc şi construcţiile civile sau sacre, precum şi inventarul aşezărilor dacice,
 
se mai arată în volumul „Dacii şi civilizaţia lor“. 
 
„Civilizaţie profund originală“
 
Uneltele dacilor demonstrează un nivel dezvoltat al tehnicii. Istoricul Hadrian Daicoviciu susţine că dacii au preluat multe elemente de la alte popoare, dar că au reuşit să le integreze în propria cultură, astfel încât originalitatea a rămas intactă: 
 
„Există anumite fenomene proprii complexului din Munţii Orăştiei: bogăţia extraordinară a uneltelor şi a obiectelor de fier, ceramica pictată cu motive vegetale şi zoomorfe etc. Fără să sfărâme unitatea generală a culturii dacice, asemenea descoperiri sau situaţii singulare demonstrează, alături de alte argumente bine cunoscute, că societatea dacică se constituise într-o formă centralizată de organizare politică, în cadrul căreia centrul se dezvolta cu prioritate. Nu cred că e necesar să mai insist asupra originalităţii culturii materiale dacice. Anumite elemente ale ei — cum sunt ceaşca dacică şi alte forme ale ceramicii lucrate cu mâna sau la roată — reprezintă jaloane sigure de atribuire etnică a unor complexe arheologice. Trebuie doar să subliniem că această originalitate nu exclude, ci, dimpotrivă, implică acceptarea unor influenţe din afară. Dar dacii nu s-au mulţumit cu preluarea unor elemente de cultură materială de la alte popoare; ei le-au adaptat, le-au transformat şi adesea le-au îmbogăţit, topindu-le în creaţiile lor tradiţionale şi făurind o civilizaţie profund originală“.
Unele unelte au fost aduse din alte afara statului, iar pentru ridicare unor construcţii au fost aduşi meşteri romani sau greci.
„Cisterna de la Blidaru (n.r. – o construcţie care capta un izvor pentru a asigura alimentarea cu apă)sau unele piese arhitectonice de la Grădiştea Muncelului presupun participarea efectivă a unor meşteri constructori greci sau romani, iar cuţitoaia pentru prelucrarea lemnului purtând ştampila lui Herennius din Aquileia, descoperită la Sarmizegetusa, reprezintă un exemplu rar de import de unelte de producţie. Aceste împrejurări mă îndeamnă să presupun, pentru epoca statului dac, o orientare conştientă şi sistematică înspre aducerea şi adoptarea a ceea ce lumea clasică putea oferi mai bun nu numai în domeniul ceramicii sau al obiectelor de podoabă, deci al consumului, ci şi în acela, mult mai important, al producţiei.
mai arată istoricul Hadrian Daicoviciu.
 
Scrisul şi calendarul la daci
 
Cultura dacilor era destul de avansată. Deşi nu exista un sistem de scriere a documentelor, dacii cunoşteau scrisul şi, mai mult decât atât, aveau un calendar original. 
 
„Descoperirea sanctuarelor a demonstrat şi arheologic politeismul daco-get, iar aflarea, la Sarmizegetusa, a blocurilor cu litere greceşti şi a vasului de cult cu ştampila DECEBALVS PER SCORILO a îngăduit nu nuimai dobândirea certitudinii utilizării scrisului de către daci, ci şi schiţarea unei anumite evoluţii, de la alfabetul grecesc la cel latin, în această utilizare. Să mai amintim apoi că marele sanctuar circular de la Sarmizegetusa a dovedit existenţa unui calendar original dacic, confirmându-l astfel pe Iordanes care vorbea despre preocupările astronomice ale dacilor,
notează istoricul Hadrian Daicoviciu.
 
Concluzia la care a ajuns istoricul este aceea că civilizaţia dacică era asemănătoare cu marile civilizaţii ale lumii, greacă sau romană:
„Creatorii sistemului de fortificaţii din Munţii Orăştiei şi ai elementelor sale complementare, creatorii unei civilizaţii oppidane originale, dar deschise înrâuririlor înaintate, oamenii care foloseau alfabetul grecesc şi pe cel latin, - care ajunseseră la elaborarea unui calendar bazat pe observaţii astronomice proprii, conducătorii care urmăreau cu permanentă vigilenţă expansiunea romană şi care nu pregetau să se amestece în afacerile interne ale Imperiului, într-un cuvânt poporul dac, civilizaţia şi statul dacilor aparţin lumii clasice. Fără îndoială, ei se află la periferia acestei lumi, dar întreaga lor dezvoltare urmează calea bătătorită de statele antichităţii clasice. Evident, civilizaţia oppidană dacică nu se poate măsura ca nivel, ca grad de dezvoltare, cu civilizaţia greacă din sec. V î.e.n., cu cea elenistică sau cu cea romană imperială, dar ea le este asemănătoare prin natura ei. 
Documentarul BBC „Rome’s Lost Empire” a dat naştere la intense polemici
 
Un documentar difuzat de BBC în cadrul serialului „Rome’s Lost Empire” a arătat că dacii au fost un trib barbar. Vorbitorul Dan Snow spune că acesta „devenise prea mare pentru încălţările sale”, afirmaţie combătută de istoricii români, care susţin că dacii nu au atacat teritorii romane. În documentar apare şi Gelu Florea, arheologul român care a condus cercetările arheologice la Sarmizegetusa Regia. Acesta a concluzionat că imaginile realizate prin teledetecţie, care surprind structurile existente sub pământ, arată că aceste structuri au fost realizate după războiul din 105-106 şi ar fi fost construite de romani cu scop militar.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: