Sibiu: Samoilă Lunca- „Taximetristul“ vremurilor de altădată

Samoila Lunca

De mai bine de opt ani, de când lucrează pe postul de vizitiu, Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului a devenit „acasă“ pentru Samoilă Lunca şi spune că nu ar renunţa pentru nimic în lume la meseria sa.

Profil
Născut: 1 spetembie 1950, comuna Roşia
Familie: căsătorit, patru copii şi patru nepoţi.
Studii: Şcoala generală şi o calificare de strungar
Profesie: Vizitiu

Ziua căsătoriei, aniversările, zilele onomastice sau simplele plimbări se pot transforma în momente deosebite, atunci când sunt marcate de mirificul decor al Muzeului în aer liber din Dumbrava Sibiului. Dacă adăugăm însă şi o plimbare cu trăsura pe aleile ce străbat, succesiv, de-a lungul a zece kilometri, uliţele satului românesc de odinioară, momentul poate deveni cu totul memorabil. De acest lucru are grijă Samoilă Lunca, sau domnul Sami, aşa cum îl ştiu prietenii, vizitiul muzeului de mai bine de opt ani. Postul i-a fost acordat printr-o întâmplare fericită, iar de atunci Muzeul este totul pentru el. „ Când am fost angajat, am primit şi o locuinţă de serviciu. Pentru că cei trei cai trebuie îngrijiţi în permanenţă şi nu-i pot lăsa pe mâna oricui, am  renunţat la locuinţa din Roşia şi m-am mutat aici, împreună cu soţia. În momentul de faţă, muzeul înseamnă «acasă» pentru mine. Concediile, sărbătorile, toate momentele importante le petrec aici, în aces spaţiu minunat“, spune domnul Sami. Până să ajungă vizitiul muzeului însă, acesta a precticat mai multe meserii. A fost , pe rând, strungar, curier, controlor la poarta Uzinei Electrice Sibiu, iar înainte de această meserie, a lucrat în construcţii. Acesta a fost şi momentul în care a fost remarcat de conducerea muzeului, care i-a propus să rămână pe postul pe care îl ocupă şi în prezent. „  Pentru că am crescut cu animalele de mic şi pentru că le iubesc foarte tare, am acceptat imediat oferta venită din partea directorului tehnic al muzeului. Îmi place foarte tare ce fac, îmi plac caii, îmi place mediul în care lucrez, plimbările cu trăsura, vara, şi cu sania, iarna, şi cred că mi-ar fi foarte greu să mă mai despart de ce am început în urmă cu opt ani“, spune, cu convingere, domnul Sami.

Cunoaşte toate monumentele
În aceşti ani a învăţat toate secretele muzeului, iar prezentările pe care le face clienţilor în timp ce-i plimbă cu trăsura îl fac şi mai apreciat în faţa acestora. „Muzeul a fost înfiinţat în 1963, are 102 hectare şi 465 de gospodării din toate zonele ţării“, îmi spune domnul Sami, ca să mă convingă. „ Oamenii apreciază şi rămân încântaţi de faptul că le fac aceste prezentări“, completează el. Cât despre clienţii pe care i-a plimbat, au fost atât de mulţi încât le-a pierdut numărul. „De la oamenii simpli, la personalităţi locale şi naţionale, până la membrii corpurilor diplomatice din diferite ţări, cu toţii au urcat în trăsura mea şi cu toţii s-au arătat extrem de mulţumiţi la finalul plimbării“, completează Samoilă Lunca.

O meserie frumoasă
În meseria pe care o practică, domnul Sami spune că nu există momente urâte. Pentru el există însă momente deosebite, iar acestea sunt atunci când este vizitiu la nunţi. „Prin faptul că îmbrac portul popular şi ies pe străzile oraşului cu trăsura atrag imediat atenţia celor din jur, care se grăbesc să imortalizeze momentele. Este un moment deosebit, mai ales că iau parte la fericirea celor pe care îi plimb“, încheie acesta.

Ce-i place
„Îmi plac mâncărurile tradiţionale şi muzica populară, în special cea din Ardeal şi Banat. În rest, îmi place tot ce este frumos“, spune vizitiul
Ce nu-i place
În general, nu-mi place răutatea oamenilor şi bârfa. Dar dacă este să mă refer la un lucru concret, pot spune că nu-mi place să pescuiesc. Nu am răbdarea necesară pentru a face acest lucru“, mai spusn Samoilă Lunca

Întrebări şi răspunsuri
Cunoaşteţi foarte bine muzeul. Ce vă place cel mai mult?
Cele două biserici. Cea din Bezded, judeţul Sălaj, care datează din 1754 şi în care se practică şi acum slujbele din muzeu şi cea din Dretea, judeţul Cluj, care este din 1672. Ambele sunt din lemn şi au o frumuseţe aparte.
Cât de des mergeţi acasă?
Cel mult, de două ori pe an. În rest, copiii vin şi ne vizitează de fiecare dată când au timp, iar sărbătorile şi le petrec şi ei aici, cu noi.
Ce faceţi în timpul liber?
Nu prea am timp liber. Niciodată nu intru în casă mai devreme de ora 21.00, pentru că animalele au nevoie de o îngrijire specială. Sunt totuşi şi zile în care simt nevoia de schimbare şi atunci pun în funcţiune bicicleta. O tură de muzeu este suficientă pentru a mă relaxa.