Povestea incredibilă a unei fetiţe care era să moară de la o zgârietură. Mama caută vinovaţii, dar procurorii şi poliţiştii refuză să cerceteze cazul

O femeie din Reşiţa se luptă de mai mulţi ani cu autorităţile într-un caz absolut incredibil. În aprilie 2012, în noaptea de Înviere, a ajuns cu fetiţa de 4 ani la Secţia de urgenţă a Spitalului judeţean din Reşiţa, după ce copilul s-a împiedicat în curtea bisericii, a căzut şi s-a zgâriat în zona ochiului drept. Fetiţa nu mai vede acum cu un ochi, dar nimeni nu pară să fie vinovat.

“Era o simplă zgârietură, nimic grav. Acolo au curăţat-o cu apă oxigenată, cu rivanol şi au trimis-o acasă. Asta era sâmbătă. I-au spus doamnei să nu se sperie că s-ar putea să se umfle puţin, dar nu e gravă problema. Nu a fost rană deschisă, a fost doar zgârietură. Luni, se umflă foarte tare, se duce la spital. Când ajunge la spital, doctorii o ceartă pe mamă că de ce a stat atât. În momentul respectiv, doctorii iau legătura cu cei din Timişoara ca să o transfere de urgenţă. Cei de la Timişoara refuză iniţial transferul. Într-un final, după intervenţii şi mai multe telefoane, ajunge la Timişoara”, povesteşte Mircea Boboşa, avocatul femeii, despre momentul din aprilie 2012.

La Spitalul "Luis Turcanu" din Timişoara, femeia îşi duce fiica cu maşina personală. Iniţial nu este primită, însă după mai multe ore şi telefoane pe la cunoscuţi fata este internată la Secţia de Boli Rare a spitalului.

“Eu când m-am sesizat că sunt la Boli Rare, am început să pun întrebări. Mi-au spus să tac din gură că şi aşa sunt un favor pentru o colegă. Timp de o săptămână, fetiţa nu a fost verificată de un medic de specialitate, oftalmolog, ca să vadă ce are copilul”, detaliază Lili Gherle, mama fetiţei.

După o săptămână, când mama a început să facă scandal a venit şi un medic oftalmolog. Fetiţa avea tot mai multe probleme. “Doamna doctor a văzut-o şi a dispus imediat trimiterea la Bucureşti, că era foarte gravă problema. Nu poate să-o trimită în ziua respectivă pentru că, fiind pe Boli Rare trebuie să-i facă transferul pe Oftalmologie şi se mai pierde o zi. O transferă la Oftalmologie, iar după 24 de ore o trimite la Bucureşti cu elicopterul SMURD. Cei de la SMURD mi-au spus că nu pot să mă ia în elicopter şi m-au certat de ce nu m-am dus seara, că ei au aşteptat pe pistă din seara respectivă. Le-am explicat că nu stiam şi că a trebuit să se facă transferul. Copila avea deja ochiul foarte umflat, ca un cartof uriaş, cu multiple colecţii. Şi nu doar afară. RMN-ul, făcut cu două zile înainte, spunea că avea multiple colecţii şi în interior. Nimeni nu îmi spunea nimic, nimeni nu îmi spunea un diagnostic clar. Doar că e foarte grav”, explică mama fetiţei.

Porneşte la Bucureşti, cu maşina personală şi roagă o rudă să meargă la Spitalul de Oftalmologie, unde trebuia să ajungă fetiţa.

“La Oftalmologie, fata nu era. Nu se ştia unde e fata! Medicul de pe SMURD îmi spunea că a lăsat-o la Oftalmologie. Ei ce au făcut! În loc să preia fetiţa şi să o ducă în sala de operaţii au redirecţionat-o către Spitalul de pediatrie “Marie Curie”. Caută copilul, noaptea, prin Bucureşti! Am luat spitalele la rând. Am găsit fetiţa, la "Marie Curie" într-un final şi mi se explică acolo că copilul nu are ce să caute la ei. Trebuie să ajungă la Oftalmologie! Dimineaţa, la ora opt, îl trimit la Oftalmologie. Ajunge acolo şi doctorul dă ordin de drenare, în loc să facă o investigaţie completă şi să o trimită la operaţie să-i scoata multiplele colecţii externe şi interne, nu doar drenat la pleoapă. O bagă la drenare, dar nu în sala de operaţii, practic într-o sala septică de la parterul clădirii. Între timp, îmi spune o asistentă să mă rog la Dumnezeu să nu aibă septicemie. Să nu trăiască nimeni ce am trăit eu! A ieşit de la drenaj şi mă redirecţionează către secţia de Boli Infecţioase. Din 27 aprilie 2012, zi de zi, am fost cu fata la drenare, anesteziată, stoarsă, nimeni nu s-a ocupat de ce era după ochi. Abia în 14 mai, am operat-o la cap, singura oportunitate  de a o salva pentru că colecţiile de după ochi s-au extins până la creier”, povesteşte reşiţeanca.

După ce este operată fetiţa scapă cu viaţă, însă îşi pierde vederea la ochiul unde a dezvoltat infecţia şi rămâne mutilată, deoerce de la operaţii faţa îi devine asimetrică.

“Din ce m-am interesat eu, infecţia i-a mâncat tot osul frontal. Fata a scăpat, a adus-o acasă, însă şi acum este sub supraveghere pentru că poate să recidiveze oricând. La fiecare durere de cap, trebuie să o ducă la spital, obligatoriu. A venit acasă fără un ochi, operată dintr-o parte a alta a craniului. Doamna a facut plângere împotriva medicilor. S-au făcut doar două expertize, care spun doar atât: că medicii nu au avut nicio vină şi s-a respectat procedura. Procedura penală spune clar că, atunci când se face o plângere, poliţia trebuie să facă cercetări. Din cauză că medicii erau profesori universitari, foarte cunoscuţi, poliţiştii nu i-au chemat nici măcar să dea măcar o declaraţie. Se dă clasarea dosarului, după patru ani, în 2017”, spune avocatul Mircea Boboşa.  

Judecătorii cer cercetări în dosar

Reşiţeanca face plângere împotriva deciziei de clasare dată de procuror, arătând că cercetările nu s-au făcut aşa cum ar fi trebuit. Judecătoria Reşiţa admite plângerea şi retrimite dosarul pentru cercetări la Parchet.

 ”Le scrie cu liniuţe ce trebuie să facă, două pagini, în care le spune: că trebuie audiaţi medicii, că trebuie făcută o nouă expertiză, le spune tot ce trebuie să facă! Asta a fost în 2017. Pe perioada anului 2018, singurul lucru ce s-a făcut în dosarul acesta a fost să audieze copilul! La un moment dat, judecătorul spune în sentinţă că a fost audiată mama ca parte vătămată, ei au înţeles din asta că trebuie să audieze copilul, minora. Eu le-am spus că nu asta cere judecătorul şi nu e în regulă să chinui un copil, să-l mai traumatizezi din nou”, spune avocatul femeii.

După ce a trecut încă un an de zile, perioadă în care nu se întâmplă nimic în dosar, Lili Gherle se adresează din nou Judecătoriei Reşiţa.

“Legea spune că dacă timp de un an de zile nu se întâmplă nimic, tu ca parte vătămată poţi să ceri instanţei să dispună un termen clar, până când să se facă cercetările. Câştigăm din nou. Judecătorul ne dă dreptate şi le dă termen de un an şi trimite cauza precizând că în dosar nu s-a efectuat niciun act de urmărire penală, nu s-a administrat niciun mijloc probator din cele stabilite în mod clar şi echivoc de judecătorul anterior. Vine domnul procuror, după două săptămâni de la sentinţa asta în care i se spune că nu a făcut nimic, vine şi dă clasare motivând că s-a prescris fapta”, arată avocatul Boboşa.

Pe toată această perioadă, în care Parchetul şi Poliţia ar fi trebuit să facă cercetări în cauză, obligaţi fiind de către senţinţa dată de Judecătoria Reşiţa, Lili Gherle le face plângere atât procurorului cât şi poliţistului care s-au ocupat de caz.

“Între timp, pentru că procurorul şi poliţiştii implicaţi în dosar nu făceau nimic am făcut plângere procurorului de caz, la CSM.  Vine Inspecţia şi spune că nu este de vină procurorul de caz, cu toate că el supraveghează cazul şi îi spune poliţistului ce trebuie să facă. Facem plângere împotriva poliţistului, vine şi răspunsul de la Poliţie că e de vină procurorul. Astea sunt acte comunicate din amble părţi. Cu alte cuvinte avem o problemă, pentru că instanţa a stabilit că aştia nu şi-a făcut treaba, dar nu avem niciun vinovat”, spune avocatul femeii.

În momentul de faţă, Lili Gherle a contestat decizia procurorului de a clasa fapta pentru că s-ar fi prescris şi aşteaptă un răspuns. Avocatul femeii spune însă că dacă acesta este negativă va cere dreptate în instanţele europene şi că va duce acest caz la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.