Povestea Agepsinei Macri, marea actriţă care a studiat la Sorbona. Cum a ajuns membră a Marii Loji Masonice Feminine din România

Născută la Piteşti în 1885 într-o familie de origine grecească, Agepsina Macri a fost una dintre marile actriţe românce din prima jumătate a secolului al XX-lea. A studiat la Sorbona, a jucat alături de mari nume, precum Iancu Brezeanu sau Constantin Nottara, şi a fost căsătorită cu dramaturgul Victor Eftimiu.

Părinţii au trimis-o în Franţa după absolvirea liceului, pentru a studia Literele la Universitatea Sorbona. La Paris însă, simţindu-se atrasă de magia scenei, a luat primele lecţii de declamaţie cu „madame Thenard de la Comedia Franceză”. Tot în Oraşul luminii a urcat pentru prima oară pe scenă, la teatrele „Gymnase”, „Femina” şi la „Trocadero”, nume de referinţă pentru scenele pariziene ale vremii.

S-a întors în România în 1910, pentru o scurtă perioadă, timp petrecut în compania celor mai mari actori ai vremii, şi a jucat în piesele de teatru ale unor prieteni, precum Pompiliu Eliade şi Barbu Ştefănescu-Delavrancea, debutând pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti în piesa „Corbii” de Henry Becque. Dar cel mai mare succes al Agepsinei, piatra de temelie a carierei sale, a fost „Cocoşul negru” de Victor Eftimiu, unde l-a avut partener de scenă pe marele Constantin Nottara.

În aceeaşi perioadă, şi-a cunoscut şi viitorul soţ, marele scriitor Victor Eftimiu.

Astfel, la 22 de ani devenea doamna Eftimiu şi societară a Teatrului Naţional din Bucureşti, pe scena căruia a jucat cu precădere roluri tragice, în piese scrise de viitorul ei soţ, Victor Eftimiu, de Alexandru Davila, Eugene O’Neill, H. Ibsen, W. Shakespeare etc

Victor Eftimiu s-a îndrăgostit de ea după ce a refuzat să îi dea un rol

În volumul „Portrete şi amintiri scris”, Victor Eftimiu a povestit şi cum  a aflat de existenţa celei de care avea să se îndrăgostească, frumoasa Agepsina şi pe care o alinta „Gipsi”. „Pompiliu Eliade îmi propuse, pentru rolul Ileana Cosânzeana din Mărul de aur, o nouă angajată a Teatrului Naţional, o domnişoară Agepsina Macri, pe care n-o cunoşteam. Un prieten din teatru al Eleonorei Mihăilescu mă ruga insistent să dau rol blondei şi frumoase Eleonora şi cum n-o cunoşteam nici pe ea, i l-am dat acesteia din urmă”. Aşadar, Agepsina Macri nu a primit rolul în piesa lui Victor Eftimiu, dar avea să primească mai târziu cel mai important rol în viaţa acestuia.

Cei doi au locuit mult timp într-un bloc de lângă parcul Cosmigiu. C. D. Zeletin în articolul „Amintirea lui Victor Eftimiu” apărut în Revista Acolada în iulie - august 2010) îşi aminteşte: „Căsătorindu-se cu admirabila actriţă Agepsina Macri, fiinţă fermecătoare, fiica bogătaşului Panait Macri, care şi-a adorat ginerele, a făcut ceea ce se numea o partidă, suficientă pentru a alimenta butade ori epigrame excesive, cum este aceea a lui Virgiliu Slăvescu (pare-mi-se inedită): După cum cred a se şti,/ El e un... şi ea e o...;/ Agepsina e Macri,/ Eftimiu e macro...”.

A fost membră marcantă a Marii Loji Masonice Feminine din România

Agepsina Macri a fost considerată una dintre actriţele foarte talentate ale vremii: sensibilă, expresivă, delicată, adorată de iubitorii scenei.

O colegă de scenă, Agatha Bârsescu, o altă mare vedetă a vremii, o caracteriza astfel în memoriile sale: „Cu fermecătoarea Agepsina Macri am avut în urmă plăcerea de a juca în „Prometeu”, valoroasa operă teatrală a lui Victor Eftimiu, şi păstrez o frumoasă  amintire de pe urma acestor vremuri.”

Sculptorul Miliţa Pătraşcu i-a făcut o statuie cu alură monumentală, din marmură, reprezentare în rolul Sapho, din piesa lui Alphonse Daudet, pusă în scenă la Teatrul Naţional (1930), o alta în rolul Antigonei de Sofocle şi un bust, în 1934.

La Teatrul Naţional, Agepsina Macri a jucat cu precădere roluri tragice, dar a făcut şi două roluri memorabile în filmele „Independenţa României” (1912) şi „Maiorul Mura” (1927–1928). Ea a fost şi o membră marcantă a Marii Loji Masonice Feminine din România, alături de alte femei influente ale timpului, ca Elena Roza Prager, Bucura Dumbravă sau Smaranda Maltopol. A murit la Bucureşti, în anul 1961.

La moartea sa, Victor Eftimiu i-a gravat pe placa de mormânt o cutremurătoare declaraţie de dragoste.

„De când te-ai dus, m-a năpădit pustiul…

N-aş fi crezut atâta gol să fie!

E vană orişice filozofie

Când zorile şi-au stins trandafiriul.

Mi-ai fost unicul gând şi avuţie…

De când mi te-a înfăşurat sicriul

Zadarnic mai încerc să fac pe viul,

Mi-e mult mai greu pământul decât ţie!

Ne-a despărţit ursita nemiloasă…

A fulgerat spăimântătoarea coasă

Tăindu-ne-mpletitele destine

Şi lacrimilor ne-a secat şuvoiul!

Eu sunt în lumea celor vii strigoiul

Iar cel adevărat sunt lângă tine…”