Antrenor voluntar pentru copiii pasionaţi de robotică. „Bunica mi-a dăruit un calculator şi aşa a început pasiunea mea pentru informatică“

Antrenor voluntar pentru copiii pasionaţi de robotică. „Bunica mi-a dăruit un calculator şi aşa a început pasiunea mea pentru informatică“

Echipele de robotică STEM Kids Jupiter ( 9 şi 12 ani), şi STEM Kids Mars (13 şi 15 ani), alături de antrenorii lor

Absolvent de Cibernetică-Informatică Economică, Emanuel Şerban (39 de ani), originar din Câmpulung Muscel, este „antrenorul“ voluntar a două echipe de elevi din Argeş care vor reprezenta România la Turneul Internaţional World Robot Olympiad (WRO) 2019, o competiţie ce se va desfăşura în perioada 1-4 august în Aarhus, Danemarca

Ştiri pe aceeaşi temă

Tinerii geniali din echipele de robotică STEM Kids Jupiter, cu vârste între 9 şi 12 ani, şi STEM Kids Mars, cu vârste între 13 şi 15 ani, ambele din judecul Argeş, vor concura la începutul lunii august la Olimpiada Mondială de Robotică.
 
Interesant este că întreaga pregătire competiţională a acestor copii s-a făcut gratuit în cadrul unui club înfiinţat la Piteşti acum patru ani, STEM Kids Romania - Robotics Team. Proiectul a fost iniţiat de Emanuel Şerban, care şi-a propus să facă performanţă în robotică educaţională cu elevi din ciclurile primar şi gimnazial, învăţându-i să aplice în practică cunoştinţele teoretice acumulate în domeniile ştiinţelor exacte, construind şi programând roboţi pentru a concura cu ei la competiţii de profil.  
 
Ce este STEM
 
„STEM reprezintă un acronim în limba engleză pentru ştiinţele exacte: Science, Technology, Engineering and Mathematics - Ştiinţă, Tehnologie, Inginerie şi Matematică. Robotica educaţională este o ştiinţă multi-disciplinară, scopul ei fiind de a aplica în mod practic cunoştinţele teoretice acumulate în domeniile ştiinţelor exacte: matematică, fizică, tehnologie, inginerie, informatică etc. STEM Kids reprezintă scopul pentru care am fondat în Piteşti, în toamna anului 2015, un club de robotică pentru copii, STEM Learning. Copiii care au urmat cursurile clubului nostru reprezintă baza de selecţie pentru grupele de excelenţă în robotică STEM Kids. Misiunea STEM Kids o reprezintă excelenţa în educaţie, toţi copiii care au fost selectaţi pentru a face parte din echipele noastre de robotică beneficiind de pregătire gratuită, cu mentori şi antrenori voluntari“, explică Emanuel Şerban.
 
Antrenor voluntar pentru copiii pasionaţi de robotică
Foto: STEM Kids Jupiter ( 9 şi 12 ani). Sursă Facebook
 
Puştii pe care Emanuel Şerban îi pregăteşte pentru performanţă sunt şase dintre foştii cursanţi ai clubului care acum se axează exclusiv pe activitatea competiţională. Este vorba de David Şerban, Matei Dumitrică, Daria Gherghin, care sunt vice-campioni naţionali sub 13 ani la World Robot Olympiad (WRO) România 2019, şi de Alex Ciocîrlan, Elena Moiceanu, Andra Stan, de asemenea vice-campioni naţionali World Robot Olympiad (WRO) România 2019, dar la categoria 13-15 ani.
 
Antrenor voluntar pentru copiii pasionaţi de robotică
Foto: STEM Kids Mars (13 şi 15 ani). Sursă Facebook
 
„Cele două echipe sunt antrenate în prezent de către mine şi de prietenul şi colegul meu Bogdan Bădiţă. De asemenea, soţia mea, Raluca, a început să antreneze, experimental, copii mai mici, de clasele I şi a II-a, pentru a evalua dacă există potenţial mai timpuriu“, explică Emanuel Şerban.
 
Care este rolul roboţilor
 
El însuşi este un pasionat de IT şi pare uşor de explicat cum a ajuns să iniţieze un astfel de proiect, pentru că Emanuel Şerban, originar din Câmpulung Muscel,  este fost olimpic la Informatică şi absolvent de Cibernetică-Informatică Economică. În prezent, este angajat în centrul IT din Piteşti al unei companii multinaţionale, fondată în Germania în anul 1958, cu peste 70.000 de angajaţi la nivel mondial, care dezvoltă şi produce sisteme electrice şi electronice, interioare de lux şi sisteme de bord pentru automobile, unde este responsabil cu dezvoltarea roboţilor software în cadrul echipei RPA (Robotic Process Automation). „Aceşti roboţi fac munca repetitivă în locul colegilor mei, pentru ca aceştia din urmă să se poată concentra cu adevărat pe activităţile creative, ce produc într-adevăr performanţă şi plus valoare“, explică Emanuel Şerban.
 
„Copiii să înveţe cum să înveţe“
 
El este implicat în mai multe ONG-uri, dar cel mai drag proiect de voluntariat îl reprezintă STEM. „Îmi amintesc cu drag cum, în clasa a III-a, în anul 1988, m-am înscris la «Casa Pionierilor», fostul nume din regimul comunist al «Clubului Elevilor», la clubul de aero şi navo-modele şi cum, doar într-un an şcolar, de la zero, am reuşit să construiesc, alături de colegii mei, un mini-iaht cu vele perfect funcţional, doar din materiale pe care le puteam găsi prin casele noastre. Apoi, prin clasa a V-a, la clubul de electronică, învăţam să asamblăm celebrele kit-uri de circuite electronice din acea vreme: sirenă, căţel, mini-radio etc. Iar apoi, prin clasa a VII-a, bunica maternă mi-a făcut cadou un calculator producţie românească, HC-91, şi aşa a început pasiunea mea pentru informatică. Primul meu contact cu un PC avându-l în clasa a IX-a, în laboratorul de informatică al Colegiului Naţional «Dinicu Golescu» din Câmpulung Muscel“, îşi aminteşte nostalgic Emanuel Şerban.
 
A fost şi este un autodidact, pentru că activeză într-un domeniu în care dacă nu înveţi zilnic ceva nou, nu ai cum să ţii pasul cu schimbările foarte accelerate. „Este şi ceea ce le reamintesc tot timpul copiilor din echipele noastre de robotică: nu este cel mai important ce învaţă, ci să înveţe cum să înveţe, de unde să îşi acceseze informaţia necesară la nevoie, cum să fie creativi în a găsi soluţii la diverse probleme, cum să fie adaptabili şi cum să înveţe să folosească gândirea critică pentru a pune la îndoială informaţia livrată de către alţii, inclusiv de către mine, pentru a se pregăti de un viitor în care vor fi nevoiţi să înveţe zilnic, toată viaţa, indiferent de domeniul în care vor activa“, mai spune ambiţiosul „antrenor“.
 
Când poţi începe să faci robotică
 
Emanuel Şerban explică şi care este vârsta  ideală pentru a face robotică. Grupul-ţintă îl reprezintă copiii de gimnaziu, în principal din clasele IV-VII. „Este momentul la care copiii încep să aibă suficiente cunoştinţe de matematică şi un început de gândire structurată pentru a le putea aplica în practică şi de a învăţa sistematic lucruri noi. De asemenea, este foarte important ca, încă din gimnaziu, atât ei, cât şi părinţii să realizeze dacă copiii au într-adevăr abilităţile necesare pentru a urma un liceu la o clasă de informatică sau chiar o altă clasă cu profil real“, mai spune IT-istul.
 
Calităţile de care trebuie să dispună un copil ca să facă performanţă în acest domeniu sunt legate cumva de pasiunile lor, dar nu numai de ele, astfel încât doar o unii puştii care încep cursurile ajung să exceleze în acest domeniu. „În primul rând, este necesar sa aibă înclinaţie clară către ştiinţele exacte, să le placă matematica, dar nu este suficient. Toate competiţiile relevante de robotică sunt de echipă, tocmai de aceea sunt foarte importante calităţile interpersonale ale copiilor: colaborare, comunicare, tot ce ţine de lucru în echipă“, subliniază Emanuel Şerban.
 
Participarea la competiţii, costisitoare
 
Toţi cursanţii care merg la competiţii sunt pregătiţi gratuit de cei doi antrenori,  însă dincolo de pregătirea propriu-zisă, aceşti performeri mai au nevoie de multe alte lucruri cuantificate în bani, ceea ce face destul de costisitoare participarea la o competiţie cum este Olimpiada Mondială de Robotică. 
 
„Un robot performant poate avea componente din kit-uri de robotică ce însumează peste 2000 euro. Şi sunt situaţii în care ne pregătim în paralel cu câte doi roboţi per echipă. Participarea la etapele naţionale au fost susţinute, atunci când au fost resurse, de către clubul de robotică sau de către părinţi. Însă participările internaţionale sunt susţinute în principal de către diverşi parteneri, sponsori exclusiv privaţi, care au rezonat necondiţionat cu performanţa şi valorile comunităţii, investind în viitor. În funcţie de distanţă, o participare internaţională este între minim 4.000 şi 8.000 de euro per echipă, aici vorbind de echipe mici, formate de obicei din trei copii şi un antrenor“.
Din păcate, sistemul educaţional din România nu le oferă niciun sprijin elevilor cu înclinaţii spre domeniul roboticii. „La noi, încă se discută dacă informatica la gimnaziu ar trebui să fie disciplină obligatorie sau opţională, iar interesul Ministerului Educaţiei şi al autorităţilor pentru robotică şi performanţă în acest domeniu este zero, robotica nefiind o disciplină recunoscută formal în România la gimnaziu şi liceu. Astfel, o diplomă de participare la Olimpiada Internaţională nu poate fi luată în calcul nici măcar la dosarul de bursă al elevilor“, semnalează Emanuel Şerban  (foto). Antrenor voluntar pentru copiii pasionaÅ£i de robotică
 
 
Imagini din aceeasi galerie
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările