Zeci de preoţi din Vrancea au suferit în închisorile comuniste pentru „păcatul” de a apăra credinţa

Zeci de preoţi din Vrancea au suferit în închisorile comuniste pentru „păcatul” de a apăra credinţa

Preotul Nicolae Boldeanu a slujit 73 de ani în comuna Milcovul

Cei mai mulţi au rezistat terorii la care au fost supuşi, alţii însă au murit în temniţe, neîmpăcându-se cu ideea că au fost acuzaţi de uneltire împotriva ordinii sociale.

Ştiri pe aceeaşi temă

După 1948, odată cu instalarea la putere a regimului comunist, intelectualii au fost cei mai vânaţi oameni de către staliniştii aflaţi atunci la conducerea ţării. Iar una dintre cele mai vânate categorii sociale de către autorităţile comuniste au fost preoţii.

În Vrancea, zeci de slujitori ai credinţei au suferit de pe urma prigoanei şi au fost întemniţaţi în puşcării pentru că au îndrăznit să ducă mai departe credinţa.

Este şi cazul preotului Nicolae Boldeanu, din comuna Milcovul, care în anii ’50 a stat închis mai mulţi ani la Penitenciarul Galaţi, pentru „uneltire împotriva ordinii sociale”.

Părintele Boldeanu s-a stins din viaţă acum un an, la vârsta de 101 ani, dar ne-a spus că i-a iertat pe torţionarii care i-au făcut atunci viaţa grea.

„Am fost anchetat, am fost prigonit, am îndurat umilinţe dar am scăpat. A fost greu în comunism, dar oamenii nu şi-au pierdut credinţa şi am reuşit să izbutim împreună”, spunea în 2012 preotul Boldeanu. Pentru întreaga activitate, părintele Nicolae Boldeanu a fost distins 2011 de  Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei cu  „Crucea eparhială” şi a primit diploma de vrednicie, după ce a slujit pentru biserică 73 de ani.

Un alt preot din Vrancea care a suferit mult în timpul comunismului a fost Gheorghe Popa, de la Soveja.

În 1951, părintele Gheorghe Popa a fost condamnat la 10 ani închisoare corecţională pentru „favorizare la uneltire contra ordinii sociale“, vinovat pentru că ar fi ajutat la rezistenţa armată din Munţii Vrancei.

„De aici a urmat lungul şi asprul traseu al universului concentraţionar românesc, prin penitenciarele de la Focşani (septembrie-decembrie 1950) şi Galaţi (din august 1951), apoi în lagărele de muncă de la Peninsula-Valea Neagră şi Poarta Albă (august 1951 -decembrie 1954). Ulterior, a fost mutat în Penitenciarul Lugoj (din decembrie 1954), apoi la Aiud (din februarie 1956) şi Gherla (1957). La 13 ianuarie 1959 a fost eliberat din Penitenciarul Gherla, pentru a fi trimis pentru 60 de luni în domiciliu obligatoriu la Lăteşti, în Bărăgan”.

Gheorghe Popa a ieşit la pensie pe 31 decembrie 1978 , iar la 28 ianuarie 1982 a decedat.

Nu numai primii ani ai comunismului au reprezentat au fost marcaţi de suferinţele elitei intelectuale, ci sistemul securist a continuat să-i umilească pe reprezentanţii bisericii până în ultima perioadă.

Preotul focşănean Costică Popa, care slujeşte la Biserica „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena” (Capela Militară) este unul dintre slujitorii Domnului care au avut de a face cu acest sistem nefast.

„Deşi propaganda comunistă încerca să minimalizeze rolul şi importanţa bisericii, credincioşii participau la rânduielile bisericeşti, un factor determinant fiind şi calitatea preotului. Am avut şi neplăcuta surpriză să fiu scos în zi de duminică, zi de sărbătoare liturgică, la culesul viei şi porumbului", povesteşte preotul.

De aproape două decenii încercă să aibă acces la dosarul de securitate, fără succes.

„În 1982 trebuia să plec preot în Canada, la recomandarea Patriarhiei. Securitatea a încercat să-mi solicite colaborarea, însă am refuzat categoric ceea ce a echivalat cu oprirea plecării mele din ţară. Sunt pentru deconspirarea colaboratorilor din rândul clerului pentru că, din nefericire, au fost şi persoane care şi-au vândut sufletul diavolului”, ne spunea în urmă cu trei ani preotul Costică Popa.

Printre preoţii care au avut de suferit în timpul regimului comunist îi menţionăm pe Constantin Alexandrescu, Mihălceni, Vrancea, condamnat de Tribunalul Militar Constanţa pentru "uneltire contra ordinii sociale" şi închis în perioada 1959 -1964, preotul Ion Alexandru din Tîmboieşti, arestat în 1949, care a  decedat la Aiud, preotul Manolache Borş din Focşani, închis în perioada mai 1948-decembrie 1952, preotul Valeriu Boştiog, paroh la Spineşti şi Păuleşti,  condamnat pentru "uneltire împotriva ordinii sociale" de către Tribunalul Militar Constanţa. 

De asemenea, preotul Enache Graur, paroh înlocalităţile Păuneşti şi Focşani, a fost condamnat prin sentinţa nr. 663/1950 a Tribunalului Militar Galaţi la 18 ani de muncă silnică, preotul Ioan Grosu a fost deţinut la Capu Midia, preotul Dumitru Ioniţă a fost condamnat în 1948, preotul Nicolae Ivan din Focşani, deţinut în lagărul de la Caracal, preotul Neculai Postolache, arestat în 1949 şi condamnat prin sentinţa nr. 663/1950 a Tribunalului Galaţi, pentru "uneltire împotriva ordinii sociale". A executat cinci ani detenţie la Galaţi şi la Capu Midia. 

Mai puteţi citi:

Fostul arhiepiscop al Buzăului şi Vrancei, Epifanie Norocel, „persoană de sprijin” a Securităţii comuniste

Au murit pentru credinţă. Preoţii ucişi de comunişti pentru că nu s-au lepădat de religie

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: