Eu cu cine votez? Aplicaţia care te informează despre candidaţii la Preşedinţie şi cum te poziţionezi faţă de problemele societăţii
0
Centrul pentru Studierea Democraţiei din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai a lansat o nouă aplicaţie „Votul meu“, o busolă electorală care îţi permite în 10 minute să-ţi faci o imagine despre candidaţi, poziţia lor faţă de probleme fundamentale ale societăţii, dar şi poziţionarea ta faţă de aceştia. Care sunt atribuţiile după care trebuie evaluat mandatul unui preşedinte.
Centrul pentru Studierea Democraţiei din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai a lansat o nouă aplicaţie „Votul meu”- o busolă electorală al cărei rol principal este de informare: „Aceasta nu-ţi spune cu cine să votezi, ci îţi spune ceva despre peisajul alegerilor prezidenţiale, despre candidaţi şi despre propria ta poziţionare faţă de aceştia”, spune cercetătorul şi analistul politic George Jiglău, de la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării. Aplicaţia are 26 de întrebări din 4 domenii: Politici economice, Politică externă, Societate şi valori, Politici interne.
Jiglău a atras atenţia că e foarte util ca cetăţenii să înţeleagă care sunt atribuţiile preşedintelui, pentru a-şi putea calibra aşteptările şi pentru a şti ce evaluează.
Despre campanie Jiglău a susţinut că are mai multe particularităţi:
1. Marea competiţie se duce pentru locul 2: Viorica Dăncilă, Dan Barna şi Mircea Diaconu – fiecare având şanse să treacă în turul 2. Acesta este şi motivul pentru care nu sunt dezbateri.
2. Un element de surpriză este poziţionarea lui Mircea Diaconu, care are şanse să ajungă în turul 2, deşi nu este sprijinit de două partide foarte mari şi importante acum.
3. Despre căderea lui Barna – meritele sale de a reorganiza USR-ul pe baze de partid şi nu de ONG cum era înainte sunt greu de replicat în afara partidului. Ancheta Rise , deşi nu relevă neapărat o ilegalitate, ştirbeşte din imaginea acestuia de „nepătat”.
Adevărul: Cine ar trebui să acceseze această aplicaţie?
George Jiglău: Toată lumea trebuie s-o acceseze. În peisajul românesc astfel de busole electorale sunt instrumente relativ noi, deşi noi realizăm astfel de aplicaţii din 2012 încoace. Se vede că lumea nu e foarte obişnuită. Trebuie înţeles că busolele astea au în primul rând rolul de a informa, nu de a-ţi spune cu cine votezi sau că nu gândeşti bine. Aplicaţia spune ceva despre candidaţi, despre propria ta poziţionare într-un mod care este nu foarte sofisticat, dar un pic mai ştiinţific. E şi un instrument oarecum distractiv, facem apel la tehnologie, în 10 minute ai răspuns la întrebări, dacă vrei poţi şi să zăboveşti mai mult.
Cum au fost concepute întrebările?
O primă decizie se referă la ce teme incluzi în chestionar: şi aici pot fi specifice pentru agenda politică de la momentul respectiv, sunt unele teme legate de valori care sunt tot timpul pe agendă, care ţin de drepturi, libertăţi şi aşa mai departe. În plus, sunt teme care ţin de interesul cercetătorilor înntr-un anumit moment, de exemplu întrebarea privind lovirea copiilor a fost inserată deoarece noi avem un proiect de cercetare despre bunăstarea copii. Ne interesează cum se poziţionează candidaţii, dar şi cum se poziţionează utilizatorii. Aplicaţia este şi un instrument de colectare de date, bineînţeles cu respectarea anonimităţii. Am primit întrebarea asta: ce caută genul acesta de temă în chestionar, apoi am fost întrebaţi ce înseamnă „nu ştiu” din partea candidaţilor, iar aici trebuie să precizăm că noi nu am găsit poziţionările candidaţilor vis-a-vis de aceste chestiuni. De regulă, temele care primesc „nu ştiu” de la candidaţi nu rămân, dar în cazul acestei întrebări am ales s-o inserăm, deoarece ne interesează cum se poziţionează utilizatorii.
Astfel, după ce stabilim lista de itemi, mergem la programele electorale şi în plus vedem şi cum s-au poziţionat de-a lungul timpului legat de aceste chestiuni. Poziţionarea e validată din mai multe surse. E posibil, de exemplu, ca poziţia candidaţilor să se schimbe în legătură cu anumite probleme.
Care sunt principalele atribuţii ale preşedintelui ?
E foarte util ca cetăţenii să încerce să înţeleagă ce face fiecare instituţie din statul român pentru a ne putea calibra aşteptările şi pentru a vedea pe cine sancţionăm când nu se întâmplă aşa cum vrem. Legat de preşedinte, cred că aşteptările multor oameni depăşesc zona de atribuţii pe care le are acesta conform legii şi acest lucru e cauzat de moştenirea cu care venim dintr-o perioadă în care şeful statului avea atribuţii mult mai largi decât vorbim azi într-un context democratic. Principalele atribuţii ţin de politica externă şi apărare, acestea sunt cele 2 mari sectoare în care putem să-l evaluăm pe preşedinte. Sunt cele două sectoare în care preşedintele deţine puteri executive. Restul problemelor cum ar fi transporturi, educaţie, sănătate- sunt în barca guvernului şi a parlamentului. Preşedintele poate interveni – prin refuzul de a promulga, poate întoarce legea în Parlament, poate sesiza Curtea Constituţională, dar el nu intervine pe conţinut, doar atrage atenţia că ceva nu e OK. Alte foruri decid. Preş în raport cu atribuţiile guvernului nu poate face foarte multe. Luările sale de poziţie au o importanţă simbolică, pentru faptul că e ales direct şi se bucură de legitimitate. Sunt importante mesajele pe care le dă pe orice subiect, deşi modul în care acestea se transpun în realitate nu ţine de el.
Unele dintre întrebările din aplicaţie nu au, în acest context, legătură cu preşedintele?
Aşa este, dar sunt relevante pentru societate în general. Chiar dacă nu ţine de atribuţiile preşedintelui, le se poate poziţiona public, cum a făcut de exemplu Iohannis în legătură cu minorităţile publice. Oricine ar fi preşedinte, contează în momentul în care se exprimă pe anumite probleme.
Klaus Iohannis a fost acuzat, de mai multe ori, de pasivitate. În ce măsură e el un preşedinte jucător?
Sunt genul de judecăţi făcute fără să înţelegem ce trebuie să facă un preşedinte. Să nu uităm că el venit după două mandate în care preşedinte a fost Traian Băsescu, un personaj conflictual, care şi-a construit profilul în conflict cu guvernul. A fost un conflict permanent în care Băsescu a avut un rol important, deşi din punct de vedere al atribuţiilor, nimic nu s-a schimbat. După 10 ani de aşa ceva a venit Iohannis şi noi toţi, ca ţară, am intrat într-un fel de sevraj. Raportat la ce am avut, Iohannis a fost preceput ca inactiv, absent, lumea se aştepta să intervină mai des. Primul an de mandat a fost de acomodare, apoi a urmat momentul Colectiv, după care şi-a asumat destul de mult. El a forţat deschiderea discuţiei despre reforma electorală. În perioada guvernării tehnocrate lucrurile au fost mai calme, dar după alegerile din 2016, de la Ordonanţa 13 încolo, de când a devenit clar că PSD are un interes clar în justiţie, Iohannis a început o luptă gherilă cu Guvernul încercând să blocheze modificările legilor justiţiei, momente în care Iohannis s-a folosit la maximum de prerogativele sale, a fost chiar foarte prezent, poate chiar prea prezent. Cred că Iohannis a rămas, în mare, fidel faţă de ceea ce a spus că va face.
I s-a reproşat că a demis-o pe Koveşi sau că a acceptat-o pe Dăncilă, dar sunt momente în care un preşedinte nu poate face mai mult. E chiar ca un notar. Chiar ne dorim să forţeze regulile? S-ar putea să vină un preşedinte care nu ne place, care va forţa regulile. La el şi cu numirea premierului Dăncilă, este adevărat că preşedintele are o prerogativă foarte importantă – de a desemna premierul, dar trebuie să facă asta dintr-un bazin pe care nu el în determină. Cred că modul în care sunt echilibrate acum puterile executive între preşedinte şi guvern este potrivit pentru societatea românească de acum. Eu nu mi-aş dori niciun preşedinte mai puternic, dar nici să dispară complet.
Cum vezi campania electorală de până acum. De ce nu au fost dezbateri electorale?
Nu au fost dezbateri încă. E posibil ca dintr-o dată într-o seară să avem o dezbatere, mai ales în turul II. Este o rundă de alegeri în care este un favorit clar şi practic e competiţie între 3 candidaţi care luptă să ajungă în turul 2. Pentru favorit, situaţia e un pic mai relaxată, el neavând vreo miză în a dori dezbateri. Ceilalţi, care sunt în poziţie de challenger-i - se luptă între ei. Fiecare vorbeşte pe limba lui şi încearcă să câştige propriul electorat. Nu prea asistăm la schimburi de replici. Fiecare îşi roteşte narativul de campanie cum ştie mai bine pentru a mobiliza propriul electorat. Nu avem o preocupare neapărată să avem dezbateri electorale ca la alte alegeri. E genul de alegeri în care preşedintele în funcţie doreşte să fie reales, iar campania se concentrează într-o evaluare a primului mandat şi în ce măsură ar merita să mai fie ales în funcţie. Nu este o miză în sine să-l învingi pe Iohannis, de asta nici nu prea sunt dezbateri.
Ce elemente inedite ai remarcat la această campanie?
Interesantă este apariţia lui Diaconu ca pretendent cu şanse la turul 2, în ciuda faptului că el nu e foarte prezent la TV şi nu prea ştim ce teme asumă. În plus, el nu are în spate partide mari care să-l sprijine: ProROmânia şi ALDE fiind relativ mici. Cu toate astea este bine reprezentat în sondaje, având de partea lui şi notorietatea dobândită dinainte. Nu prea am mai avut un astfel de candidat la preşedinţie cu şanse la turul 2.
Ce părere ai despre evoluţia candidatului USR?
Se anticipa că Barna nu va avea aceeaşi tracţiune ca USR-PLUS. Barna e un politician interesant, nu e un Nicuşor Dan, nu vine din valul acela de militantism, el este mai degrabă din interiorul sistemului, mai ales după ce a apărut şi ancheta Rise Project, care nu e neapărat scandaloasă, din perspectiva modului cum au fost gestionate fondurile europene, dar ştirbeşte un pic din imaginea de nepătaţi, de oameni care au cazier perfect privind competenţa şi rezultatele profesionale. Barna are meritul de a fi reorganizat USR-ul ca partid şi nu ca un ONG cum era înainte, apoi avut o poziţie tranşantă privind referendumul pentru familie.
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
