Aventurile unui licean cu bicicleta prin capitalele europene. A pedalat zilnic între 80 şi 100 de kilometri

Ioan Pristavu are 17 ani, este elev la şcoala privată Transylvania College din Cluj-Napoca şi, vara aceasta, a pedalat zilnic câte 80-100 de kilometri, vizitând trei capitale europe situate pe cursul Dunării: Viena, Bratislava şi Budapesta. Expediţia a făcut parte dintr-un program fondat de ducele de Edinburgh, soţul reginei Elisabeta a II-a a Angliei, care se adresează elevilor şi studenţilor la nivel mondial.

„The Duke of Edinburgh’s International Award Romania“ este un program extracurricular care se bazează pe patru stâlpi: voluntariat, activitate fizică, învăţarea unor abilităţi şi aventură. Şcoli şi facultăţi din peste o sută de ţări au aderat la acest program, care este organizat pe trei niveluri: bronz, argint şi aur.

Cei aflaţi la primul nivel, adică bronzul, trebuie să aibă o activitate de trei luni în cadrul programului şi o expediţie de două zile şi o noapte. La al doilea nivel, se ajunge la şase luni de activitate şi o expediţie de trei zile şi două nopţi. La aur este cel mai greu şi foarte puţini ajung până aici: este nevoie de un an de activitate, o expediţie de patru zile şi trei nopţi, plus un proiect în care cel care a atins acest nivel trebuie să meargă într-o comunitate în care n-a mai fost şi să facă voluntariat pentru o săptămână. Programul se adresează tinerilor cu vârste cuprinse între 14 şi 24 de ani.

Ioan Pristavu, elev al Transylvania College, o şcoală privată din Cluj-Napoca, a bifat toate etapele, iar în acest an a terminat programul. „Prima dată, la nivelul de bronz, am făcut în urmă cu trei ani o excursie la Băişoara, la cabana şcolii. Am avut şi o expediţie la Roşia Montana. Am documentat situaţia; a fost foarte interesant pentru că am vorbit cu localnicii, am luat mai multe puncte de vedere şi mi-am putut face o idee despre ce se întâmplă acolo“, povesteşte adolescentul.

Etapa următoare a fost, desigur, mai solicitantă, dar cu atât mai provocatoare şi interesantă pentru liceeni. Tinerii au vizitat zona Sibiului, cu bicicletele. „La argint am avut o expediţie în jurul Sibiului, prin zona Nocrich, microregiunea Hârtibaciu, în care am explorat satele săseşti şi bisericile fortificate, care din păcate nu sunt puse în valoare. Noi am mers cu bicicletele, am stat trei zile şi am pedalat peste 130 de kilometri, iar la sfârşit am făcut o broşură pentru turişti ca să promovăm zona respectivă“, povesteşte Ioan Pristavu experienţa pe care a avut-o în urmă cu un an.

Viteza, căldura şi ţânţarii

Ultima şi cea mai grea etapă, o adevărată provocare, a însemnat o călătorie cu bicicletele cu scopul de a vizita trei capitale de pe Dunăre: Viena, Bratislava şi Budapesta. În acest sens, tinerii au ales să meargă pe EuroVelo 6, drumul care leagă Oceanul Atlantic de Marea Neagră, întinzându-se pe mai bine de 3.500 de kilometri. Ioan Pristavu şi colegii săi au fost singurii români care au bifat şi ultimul nivel în cadrul acestei expediţii internaţionale cu bicicletele.

Ioan, alături de alţi patru colegi – Alexandru Şerban, Alexandru Bojan, Erik Birinyi şi Daniel Bega –, şi însoţit de doi adulţi, Daniela Ganea, evaulator din partea Transylvania College şi Virgil Ganea, au pornit la drum în vara aceasta, pe 24 iunie, iar expediţia a durat până pe 29 iunie. Odată ajunşi la Viena, grupul a pornit înapoi spre ţară, via Bratislava şi Budapesta. De această dată, provocările au fost mult mai mari decât la expediţiile anterioare. „Am plecat din Cluj, am luat trenul până la Budapesta, am stat o noapte, iar a doua zi dimineaţă, la 6.00, am luat trenul spre Viena. De acolo am pornit cu bicicletele, spre Bratislava şi apoi Budapesta“, spune el.

Nu au lipsit aventurile şi nici momentele dificile, dar tinerii s-au descurcat de fiecare dată. Prima şi cea mai sâcâitoare a fost dată de temperaturile extrem de ridicate. „Era sfârşitul lunii iunie şi era foarte cald. Noi ne-am propus să mergem cu o medie de 20 de kilometri pe oră, dar nu s-a putut. Am mers de fapt cu 10, poate 15 kilometri pe oră în zonele mai bune, pentru că au apărut pe parcurs fel de fel de probleme. La 20 de kilometri de Komarno, o localitate aflată între Bratislava şi Budapesta, erau vreo 27-28 de grade Celsius, traseul s-a transformat în pietriş şi nisip. Acolo a fost foarte greu, cred că aveam vreo 5 kilometri pe oră. Am parcurs însă în medie câte 100 de kilometri în fiecare zi“, povesteşte tânărul.

Adolescenţii nu s-au luptat doar cu căldura, ci şi cu ţânţarii, iar în unele zone au fost nevoiţi să-şi reconfigureze traseul, după ce s-au trezit la un moment dat că pe acelaşi drum circulau tiruri şi camioane, astfel că era foarte riscant. În plus, au avut cu ei o mulţime de bagaje.

„Am dus cu noi corturile în care dormeam, saci de dormit şi haine de schimb, dar şi un mini aragaz, ceva mâncare şi apă. Am avut şi câteva momente mai delicate. De exemplu, un coleg a avut probleme cu lanţul de la bicicletă. Apoi, într-o zi mi s-a rupt mie lanţul. Cel mai cumplit a fost însă cu ţânţarii de pe malul Dunării, într-un loc în apropiere de Komarno, unde am stat într-un camping. Localnicii ieşeau din casă în costume de apicultori ca să evite atacurile insectelor. Atunci am pulverizat vreo trei tuburui de spray antiţânţari, dar fără rezultat“, spune Ioan. Într-un final, tinerii au revenit acasă, la Cluj, cu sentimentul plăcut de a fi trecut cu brio peste o nouă provocare. Acum cei cinci liceeni urmează să fie premiaţi de Majestatea Sa Margareta, Custode al Coroanei, la finele lunii octombrie, la Bucureşti.

Voluntar în Munţii Atlas

După doar câteva zile de la încheierea expediţiei cu bicicletele, Ioan Pristavu a pornit din nou la drum. De această dată, într-o acţiune de voluntariat, pe un alt continent: în nordul Africii, în Maroc. Acţiunea a fost intermediată de organizaţia de elită Round Square, a cărei membră este şi şcoala la care învaţă tânărul.

„A fost un proiect umanitar, în care am fost alături de încă 62 de elevi. Totul cu un scop bine definit. Cu toţii am ajutat să construim o şcoală în zona Imlil, în Munţii Atlas. Acolo, am contribuit şi la construirea unui drum, la aproximativ 3.500 de metri altitudine. În zonă erau zăpezi mari, de peste doi metri, deşi eram în luna lui cuptor şi eram în Africa, nu departe de deşert! A fost o experineţă interesantă, printre oameni cu o cultură complet diferită. În zona respectivă trăiesc berberii, care sunt diferiţi şi de ceilalţi africani şi marocani, cu atât mai mult faţă de noi“, a adăugat Ioan Pristavu.

Am dus cu noi corturile în care dormeam, saci de dormit şi haine de schimb, dar şi un mini aragaz, ceva mâncare şi apă. Am avut şi câteva momente mai delicate. De exemplu, un coleg a avut probleme cu lanţul de la bicicletă. Apoi, într-o zi mi s-a rupt mie lanţul. Cel mai cumplit a fost însă cu ţânţarii de pe malul Dunării, într-un loc în apropiere de Komarno, unde am stat într-un camping. Localnicii ieşeau din casă în costume de apicultori ca să evite atacurile insectelor. Atunci am pulverizat vreo trei tuburui de spray antiţânţari, dar fără rezultat. Ioan Pristavu, elev