Tânărul care a dat Scoţia pe Frumuşani: „Un dascăl al anului 2022 trebuie să fie un domn Trandafir digital“
0
Adrian Dumitrescu a refuzat un post bine plătit oferit de guvernul scoţian şi s-a întors în România, simţind că poate ajuta la educaţia copiilor din zona rurală.
Licenţiat în Relaţii Internaţionale în cadrul Şcolii Naţionale de Ştiinţe Politice Bucureşti şi cu un master în Istorie în cadrul University of Strathclyde din Glasgow, Adrian Dumitrescu (30 de ani) a ajuns să predea ca învăţător la ţară. La Frumuşani, în judeţul Călăraşi, a găsit cei mai frumoşi copii, „nişte eroi în devenire“, aşa cum îi place să spună.
S-a alăturat comunităţii „Teach for Romania“, care în continuare este în căutare de oameni dedicaţi, simţind că acesta este locul care poate face o diferenţă, atât la nivel de clasă, cât şi comunitar.
Pandemia l-a făcut să se întoarcă în România, şi chiar dacă nu predă istorie cum şi-ar fi dorit, ghidează viitorul a aproximativ 30 de elevi. În comunitatea în care predă, nevoile familiilor sunt numeroase, iar Adrian nu s-a dat în lături de la a merge din poartă în poartă să-i cunoască pe oameni şi să-i convingă pe unii să îşi lase copiii să înveţe.
„Weekend Adevărul“: Când ai ştiut că vrei să fii profesor?
Adrian Dumitrescu: Eram la job, lucram în recrutare IT, şi deja ştiam că îmi place să lucrez cu oamenii. Pe drumul spre casă ascultam „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri“ a lui Neagu Djuvara şi atunci totul s-a reconectat. Această carte mi-a reamintit cum discutam cu tatăl meu când eram mic, cum eram fascinat la orele de istorie, cum mai târziu, în grupul de prieteni, îmi plăcea să povestesc diferite teme şi momente interesante din istorie. Deoarece îmi plăcea limba engleză şi eram atras de cultura britanică, am decis să plec din ţară. Am ajuns în Scoţia, unde, pe lângă masteratul de istorie, am fost observator şi asistent în mai multe şcoli gimnaziale din Glasgow. Am îmbrăţişat această meserie deoarece mi se pare că în orice societate funcţională bazele sunt oferite de educaţie şi de sănătate. Cred în schimbarea venită de la nivelul instituţiilor, dar mai mult cred că o schimbare modernă este una care vine şi de la firul ierbii. De aici am descoperit „Teach for Romania“. Sistemul meu de valori faţă de educaţie se îmbină perfect cu ce promovează organizaţia. Cred în impactul pe care un mentor, sub forma unui dascăl, îl poate avea asupra unui elev, viitor cetăţean activ.
În timpul cursurilor la clasa pregătitoare SURSA Arhiva personală
- De ce ai ales să laşi o carieră promiţătoare pentru a preda la ţară?
În momentul în care m-am hotărât să mă întorc în ţară primisem o ofertă să lucrez la guvernul scoţian, în departamentul de Social Security. Mi se pare important ca atunci când doreşti să faci o schimbare să începi cu o experienţă de la firul ierbii, să cunoşti fiecare elev în parte, să le cunoşti părinţii, să le cunoşti nevoile adevărate. Sunt conştient de cele două Românii, rural-urban. Societatea românească de astăzi este profund afectată de clivaje economice şi sociale care o divizează şi care afectează şi educaţia.
- Ce înseamnă aceasta pentru un dascăl dedicat meseriei?
În esenţă, un dascăl dedicat meseriei, un dascăl al anului 2022 trebuie să fie un „domn Trandafir“ digital. Un dascăl este un manager bun. El dezvoltă punţi de legătură şi relaţii cu elevii de la clasă, cu părinţii, dar şi cu actorii instituţionali din comunitate. Înainte de a ajunge în faţa elevilor, acest dascăl joacă şi rolul de regizor: pune pe hârtie toată ziua de la clasă. El începe cu finalul în minte, cunoaşte nevoia fiecărui elev, dezvoltă un scenariu de lecţie, dezvoltă competenţe specifice, abilităţi, atitudini, cunoştinţe. În cancelarie colaborează cu ceilalţi colegi, cere şi oferă ajutor pe diferite situaţii, proiecte. Păstrează legătura cu fiecare părinte, oferă consiliere şi discută deschis unu la unu fiecare situaţie. Viaţa la catedră este strâns conectată cu viaţa în comunitate, fie el mediu urban sau rural.
Copiii din clasa lui Adrian SURSA Arhiva personală
O relaţie stabilă cu părinţii elevilor
- Cum se implică un învăţător în a aduce înapoi la şcoală elevii care au abandonat?
Anul trecut am avut elevi care în primele două săptămâni nu prea veneau la şcoală, aşa că am încercat prin diferite metode să îi conectez cu şcoala, având susţinerea tuturor colegilor mei. Era foarte important să identific elevii care nu veniseră la şcoală, deoarece ne apropiam şi de un val de pandemie şi urma să ne mutăm în online, important era să construiesc relaţia cu elevii şi cu părinţii lor. Cu ajutorul unui părinte, am mers din poartă în poartă pentru a discuta cu fiecare părinte. Atunci am înţeles că existau diferite motive: de la argumentul „elevul nu pierde nimic dacă mai stă un an acasă“, la temerea şi anxietatea unor părinţi de pandemie. Alţi părinţi nu îşi trimiteau copiii deoarece proveneau din familii monoparentale, cu cinci-şase fraţi, şi nu aveau cu cine să îşi lase ceilalţi copii.
De Crăciun, alături de elevii săi SURSA Arhiva personală
- În afară de problemele cunoscute, pandemia a mai creat şi altele pentru sistemul de învăţământ?
Pandemia a evidenţiat difenţele dintre mediul rural şi mediul urban. În unele zone în care elevii au primit tablete, poate nu exista infrastructură şi semnalul era slab sau deloc. Mai mult, unii părinţii nu ştiau să îşi ajute şi susţină elevii, fiind puşi în situaţia de a învăţa să folosească diferite platforme digitale. Acest stres a dus la o creştere a absenteismului în mediul online.
- Care ar fi reţeta succesului în învăţământ, cum ar trebui să se plieze dascălul pe nevoile copiilor?
Reţeta succesului în învăţământ este oferită de perspectiva care îl pune pe elev în centru. Fiecare elev este diferit, fiecare elev are un istoric diferit şi un tip diferit de inteligenţă. Ca să cunoşti nevoile elevului trebuie să îi cunoşti mediul social, să îi cunoşti familia, pasiunile, prietenii. Aşadar, primul pas spre succes în învăţământ este o relaţie deschisă şi sănătoasă. În aceşti ani la catedră am realizat cât de important este ca elevul, mai ales în ciclul primar, să îşi dezvolte abilităţi socio-emoţionale: conştiinţa de sine, managementul emoţiilor, conştiinţă socială, abilităţi de relaţionare, rezilienţă. Dascălul trebuie să fie la curent cu trendurile din psihopedagogie, neuroştiinţă, competenţele căutate de piaţa muncii.
Copii fericiţi la şcoala din Frumuşani SURSA Arhiva personală
„Rutine, reguli şi consecinţe“
- Cum sunt copiii de la şcoala din Frumuşani, cum ai reuşit să ajungi la sufletul lor?
Copiii de la şcoală sunt eroi în devenire. Mă emoţionează, mă motivează, mă inspiră şi mă fac să râd constant. Am fost foarte emoţionat în prima zi de şcoală, neavând o experienţă anterioară, să mă aflu în faţa celor aproximativ 30 de exploratori de clasa pregătitoare. Prin experienţele anterioare ştiu cât de importante sunt ataşamentul şi relaţia cu fiecare elev. Abordez fiecare moment cu empatie, sinceritate şi ascultare activă. Am construit împreună o cultură a clasei, o cultură a reuşitei; avem rutine, reguli şi consecinţe. Un moment anxios a fost când ne-am mutat în online. Am crezut că va fi mai dificil să ne reluăm rutinele, să avem o relaţie la fel. A fost puţin dificil în prima săptămână, până am reuşit să conectez toţi elevii, dar am realizat cât de adaptabili sunt şi cât de uşor s-au reconectat între ei chiar şi în online. Împreună suntem ca o familie, ca un trib. Noi ştim că ne bazăm învăţarea pe două cuvinte-cheie: prietenie şi perseverenţă. Ne susţinem, ne aplaudăm, învăţăm colaborativ.
- Cum te descurci cu naveta?
O oră şi jumătate pe sens. Nu este dificil, pentru că acest timp în care sunt în metrou şi microbuz reuşesc să citesc o carte, ascult un podcast, revin mental către ce mi-am propus să învăţ cu elevii în ziua respectivă. Partea faină este că atunci când mă întorc de la şcoală, pe drumul spre Bucureşti, mă contectez şi am discuţii interesante cu foştii elevi de clasele a VIII-a din Frumuşani, care acum învaţă în Bucureşti.
Copiii de la şcoală sunt eroi în devenire. Mă emoţionează, mă motivează, mă inspiră şi mă fac să râd constant.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Washingon Post: Cum încearcă Austria să scape de influenţa rusă după invazia Ucrainei
Se încarcă comentariile...
