VIDEO Maramureşeanul care a convertit „tăiatul porcului” în „tăiatul struţului” de Crăciun. De ce e mai bună carnea de struţ
0
Un maramureşean a transformat ceea ce cunosc românii drept „pomana porcului” în „pomana struţului”, după ce, de Crăciun, a înlocuit tradiţionalul porc cu exoticul struţ. Omul are acasă o adevărată fermă unde creşte struţi, pe care îi sacrifică după ce ajung la greutatea potrivită.
Când începe să strige în ogradă „Fetele, fetele!”, „fetele” lui vin în fugă, una după alta, ca la comandă. Este modalitatea prin care păsările, sălbatice, până la urmă, fac mişcare, dar este, totodată, dovada faptului că pot fi domesticite. Păsările îi recunosc vocea şi vin la el imediat ce îi aud vocea.
Ferma de struţi din Coruia
Ciprian Pop din Coruia se ocupă de această mică afacere de aproape 18 ani şi spune că îi place forte mult ce face. Maramureşeanul de 48 de ani este de părere că struţii sunt păsările cel mai uşor de întreţinut.
Pasiunea lui a început după ce a văzut prin ţară, undeva lângă Baloteşti şi în judeţul Alba, alte ferme de struţi. Atunci s-a gândit că poate şi el să se ocupe de o astfel de afacere, chiar dacă nu este specialist în domeniu. „M-am documentat de pe internet la început, dar cel mai mult am învăţat din experienţa mea proprie. Am tot încercat până când am reuşit”, mărturiseşte el.
Primii struţi au ajuns la Coruia în urmă cu mai bine de 17 ani. Au fost, la început, şase, apoi 13, iar acum sunt 33. „A fost un job care mi-a plăcut foarte mult, îmi place foarte mult să mă ocup de animale. Acum aproape 18 ani, când am început, nu se găseau decât la grădina zoologică. Dacă luam câte un leu de la fiecare persoană care a venit să-i vadă, acum nu mai trebuia să muncesc”, sune el acum, râzând.
Informaţiile despre creşterea acestor păsări erau puţine la început. Nu se cunoştea mare lucru, iar cei care le cunoşteau erau puţini. În timp, însă, maramureşeanul a învăţat, mai mult din exprienţă, cum să aducă păsările la greutatea ideală şi chiar să facă o mică fermă, pe care o tot măreşte. „În timp am învăţat să am grij de ei nu-i chiar simplu, dar se poate, dacă vrei cu adevărat”, spune omul.
Păsările au nevoie de o foarte mare atenţie în primele luni de viaţă, fiind foarte sensibile. „Până la şase luni sunt foarte sensibili. Dacă stă mai mult de o oră la soare îl pierzi. E ca un copil în faşă, trebuie să fii foarte atent cu ei. Dacă înghite o pietricică poţi să-l pierzi, dar după ce cresc, dacă le amenajezi spaţiul şi condiţiile, sunt chiar uşor de întreţinut”, mai spune omul.
Rezistă de la -40 la +40 de grade
Odată ajunse la maturitate, păsările devin foarte rezistente la condiţiile meteo şi se adaptează foarte uşor. Nu au nevoie de spaţiu încălzit, iar hrana necesară nu este foarte cmplexă. „Aceste păsări rezistă de la -40 la +40 de grade. Acum dorm în zăpadă, nu au niciun fel de problemă. Acum au deja aproape cinci luni, sunt acomodate. Cei mai bătrâni nu mai dorm deloc în culcuş, ci doar sub cerul liber. Îi hrănesc cu porumb, ovăz, au reţeta lor specială până la trei luni, apoi se schimbă până la şase luni şi pe urmă pot ajunge să mănânce ca o găină, un curcan sau un cal. Dar lucerna e materia de bază, cea mai bună pentru ei”, mai spune Ciprian Pop. „Nu au nevoie de încălzire. Fiind mai mulţi, degajă ei căldură”, mai explică el.
Păsările pot ajunge până la 130, 140 sau chiar 160 de kilograme, dacă e mascul ajuns la maturitate. Aici, însă, apare o mică problemă de agresivitate, pentru că masculii îşi vor apăra terenul, fiind, totuşi, nişte animale sălbatice. „În general, îi sacrific înainte să ajungă acolo”, mai spune el.
Păsările ajung într-un an la greutatea optimă pentru a fi sacrificaţi, iar carnea lor este extrem de apreciată pentru gust, dar mai ales pentru calitata de a nu avea colesterol.
Pe lângă carnea de struţ, un alt produs, „auxiliar”, sunt ouăle de struţ. „Ne strângem câte 10, 12 persoane sau mai multe şi mâncăm împreună omletă dintr-un ou. Ne ajunge la toţi. Are calorii cam cât două cofraje de ouă”, mai spune el.
Cel puţin în această perioadă, carnea de struţ este cerută în toată ţara. Omul spune că ar fi putut vinde mult mai multă decât a avut la dispoziţie.
Pe lângă carne, cârnaţii de struţ sut la mare căutare, mai ales când sunt preparaţi în amestec cu carnea de porc vietnamez. „Am 62 de porci vitnamezi. E asemănător cu Mangaliţa, carnea este fără colesterol, dar sunt mai mici şi cresc mai greu un pic”, mai spune el.
Cârnaţii sunt, deocamdată, doar pentru consumul propriu, spune el. „Tot anul nu mai cumpăr cârnaţi. O să-i servesc şi pe colindători”, se mai amuză el.
Deocamdată, cel mai greu este să înmulţeşti păsările în captivitate, motiv pentru care, dcoamdată, cumpără puii şi îi creşte până la greutatea optimă de sacrifcare, la un an, când ajung la 80-100 de kilograme.
Mai puteţi citi:
Trucuri pentru maioneza perfectă. Cum o dregi rapid atunci când s-a tăiat
Se încarcă comentariile...
