Tacticile nedemocratice ale lui Donald Trump, un model pentru populişti şi autocraţi
0
Prin refuzul său de a recunoaşte rezultatele unui scrutin desfăşurat într-o ţară liberă, lider al democraţiilor din întreaga lume, Donald Trump adoptă tactici similare unor lideri autocraţi ce atunci când pierd denunţă alegeri ilegitime, respectiv „lucrarea unor trădători, infractori şi sabotori străini”, scrie Andrew Higgins în New York Times, coordonatorul biroului pentru Moscova al publicaţiei.
SUA au denunţat luna trecută drept fraudate alegerile din Belarus: Lukaşenko şi-a eliminat contracandidaţii înainte de a se declara câştigător al unui al şaselea mandat de preşedinte. Secretarul de stat american Mike Pompeo spunea atunci că americanii sunt conştienţi că poporul Belarus nu l-a dorit şi că SUA „se opun faptului că s-a inaugurat singur”.
Împrumutând această strategie de a se declara pe sine câştigător când rezultatele votului arată altceva, Donald Trump se alătură acestui „club” constituit de ”dictatori, tirani şi autocraţi” care se autolegitimează - fie în alegeri aparent deschise competiţiei, fie preluând pur şi simplu puterea prin confiscarea aparatului guvernamental.
Totuşi, SUA au organizat alegeri democratice şi nu sunt semne că Donald Trump ar putea trece peste legi şi instituţii astfel încât să invalideze „verdictul” votanţilor americani - America e o ţară cu presă liberă, cu sistem judiciar independent şi opoziţie politică.
În pofida acestor lucruri, pentru prima dată se află în situaţia de a trebui să forţeze un preşedinte-candidat să accepte o înfrângere dreaptă într-un scrutin. Or, numai această posibilitate face ca Trump să distrugă temelia tradiţiei democratice a unei tranziţii fără cusur scrie Andrew Higgins în New York Times.
Experţii în regimurile autocratice apreciază că impactul refuzului obstinat al unui lider al lumii libere poate fi unul pe termen lung. Ivan Krastev, expert în Europa Centrală şi de Est la institutul pentru Ştiinţe Umane din Viena apreciază că ar putea „crea un nou model” pentru populiştii europeni cu vederi similare care vor avea un semnal că nu trebuie să se încreadă într-un proces democratic, drept urmare „vor face absolut totul pentru a rămâne la putere” şi a nu pierde niciodată. Este tactica lui Putin de 20 de ani.
O parte din tacticile anti-democratice adoptate de Trump s-au regăsit la autocraţi precum Robert Mugabe, în Zimbabwe, Nicolás Maduro, în Venezuela şi Slobodan Milosevic, în Serbia - care nerecunoscându-şi înfrângerea, au lansat acuzaţii nefondate de fraude electorale. Alte tactici au fost sădirea neîncrederii în instituţiile democratice şi în instanţe, atacuri la adresa presei, dar şi ponegrirea oponenţilor politici.
Ca şi Trump, aceşti lideri s-au temut că vor fi urmăriţi în justiţie - Trump nu va fi urmărit pentru crime de război şi genocid, dar are nişte probleme legale complicate.
Alţi critici ai lui Trump precum Michael McFaul, fost ambasador american în Rusia, au descris „refuzul lui de a recunoaşte rezultatul scrutinului” drept „cadoul de despărţire pentru autocraţii din întreaga lume”.
O variantă timpurie a manualului de strategii a fost scrisă în 1946 de Partidul Unităţii Socialiste (SED) din Estul Germaniei controlat de sovietici. Înfrânt zdrobitor în primele alegeri de după Al doilea Război Mondial, partidul a titrat: „Mare victorie pentru SED!”
La fel a procedat în 1945 şi liderul ungur instalat de Moscova Matyas Rakosi după ce Partidul Comunist a pierdut alegerile, doar că mult mai teribil în urma loviturii primite -în doar un an şi-a eliminat oponenţii la propriu sau aruncându-i în închisoare şi a continuat să conducă ţara.
FOTO EPA-EFE
Cât despre Trump, care nu recunoaşte rezultatele clare ale unui scrutin pierdut, el se distanţează de normele unor ţări care se consideră democraţii mature.
Serhii Plokhy, istoric de la Harvard specializat în fostele state sovietice: „Comportamentul lui Trump este fără precedent printre liderii democraţiilor vestice. Chiar şi în dictaturile militare, cei mai mulţi au mai degrabă obiceiul să onoreze rezultatul scrutinelor şi se retrag dacă au pierdut”.
Faptul că SUA au ajuns în această companie a stârnit comentarii zeflemitoare din partea cetăţenilor unor ţări ai căror lideri au întârziat la putere deşi n-au mai fost doriţi. Patrick Gathara, caricaturist şi comentator politic în Kenya: după ce au „predicat democraţia tuturor”, SUA au fost expuse „bând vin şi pledând pentru apă”.
În 2010, preşedintele Coastei de Fildeş Laurent Gbagbo, nerecunoscând-uşi înfrângerea, a atras ţara într-un război civil soldat cu 3.000 de morţi. Cum face şi Trump acum, şi-a folosit mecanismele guvernamentale pentru a contesta rezultatele insistând că nu a fost învins. Criza s-a întins pe aproape cinci luni, ducând ţara în pragului unui colaps economic.
În cele din urmă, preşedintele-ales Alassane Ouattara, sprijinit de armata franceză, şi-a preluat mandatul, în timp ce Gbagbo - cu sloganul său de campanie ”câştigăm sau câştigăm”- a fost scos afară din buncărul său din capitală. Anul acesta, Ouattara a schimbat constituţia ţării pentru a putea candida pentru al treilea mandat, iar săptămâna trecută şi-a declarat victoria detaşată în scrutin.
Totuşi, chiar şi dictatorii veterani mai fac excepţie şi îşi admit înfrângerea, mai ales dacă îşi construiesc o succesiune ce le asigură siguranţa personală şi financiară.
Este cazul generalului Augusto Pinochet venit la putere în Chile în 1973 în urma unei lovituri de stat: în 1988, s-a recunoscut înfrânt după un referendum constituţional ce i-ar fi permis să rămână în funcţie, iar în 1990 a cedat scaunul prezidenţial î favoarea câştigătorului alegerilor.
Totuşi a rămas comandat al armatei şi i s-a permis să fie senator pe viaţă cu imunitate. Chiar şi aşa a fost arestat în 1998 în Marea Britanie în urma unei cereri de extrădare din partea unei instanţe spaniole.
Un studiu publicat în 2018 pe scrutine prezidenţiale din ultimii 70 de ani a arătat că doar 12% dintre dictatori pleacă de la putere paşnic, în timp ce dictatorii militari sunt mai dispuşi să accepte înfrângerea întrucât pot reveni în armată evitând astfel să fie arestaţi sau ucişi.
Potrivit unui studiu al cercetătorilor Ome Earth Future One: „Se întâmplă rareori ca dictatorii să renunţe la putere, iar dacă o fac. explicaţia este că precum Pinochet, au o alternativă fezabilă, de pildă revenirea în armată, care le permite să evite să fie traşi la răspundere pentru abuzuri ale drepturilor omului”.
Refuzul lui Trump avut o rezonanţă aparte în America Latină, mai ales după ce Trump şi-a folosit tot arsenalul politicii externe împotriva preşedintelui Venezuelei, Nicoals Maduro care şi-a fabricat o victorie în mai 2018 în ciuda nepopularităţii şi a crizei economice.
Scrutinul denunţat de majoritatea naţiunilor vestice şi latino-americane ca nedemocratic a atras imediat noi sancţiuni americane: Trump a interzis tranzacţiile obligaţiunilor şi a impus sancţiuni devastatoare petrolului venezuelan.
În 2019, Trump l-a recunoscut pe liderul opoziţiei Juan Guaidó ca fiind liderul legitim al ţării, fiind urmate de aliaţi europeni şi latino-americani.
Trump a condamnat „uzurparea puterii” de către Maduro şi a declarat că toate opţiune sunt pe masă, inclusiv intervenţia militară, pentru a-l înlătura pe Maduro din funcţie, scrie Andrew Higgins. Nu mai departe de luna septembrie, administraţia Trump a impus sancţiuni suplimentare împotriva a ceea ce a numit „tentativele regimului Maduro de a corupe alegerile democratice din Venezuela”.
Temir Porras, fost ministru în guvernul Venezuelei care a părăsit partidul lui Maduro, a apreciat că refuzul lui Trump „delegitimează” rolul americanilor ca arbitru internaţional al democraţiei.
Geoff Ramsey, directorul pentru Venezuela al Biroului Washington pentru America Latină, un grup de cercetare: „Cum se mai aşteaptă guvernul american să ceară alegeri libere şi drepte în Venezuela când însuşi preşedintele nostru nu recunoaşte rezultatele unui proces electoral curat în ţara noastră? Este un cadou de propagandă făcut lui Maduro şi altor autocraţi şi, garantat, le va plăcea la culme să vadă asta”.
Maduro nu a ratat ocazia într-un discurs marţi: „Donald Trump, aici nu pierdem alegerile pentru că noi reprezentăm adevărul”.
Se încarcă comentariile...
