Christopher Layne: “America nu va mai putea să garanteze securitatea Europei”

FP România nr. 10. Declinul relativ al Statelor Unite, ascensiunea marilor puteri emergente, dispersia bunăstării dinspre Vest spre Est, criza de lichiditate a Occidentului, toate au potențialul de a transforma lumea de astăzi într-una multipolară. Cu o Americă retrasă din multe regiuni unde este astăzi implicată militar. Inclusiv din NATO, Europa trebuind să-şi caute alte aranjamente de securitate...

Acestea sunt doar câteva dintre tendinţele geopolitice identificate de raportul „Global Trends 2025: a transformed world”, publicat toamna trecută de National Intelligence Council (NIC) - principalul centru de reflecție strategică al guvernului american.

Prezent în România la invitația Colegiului Național de Apărare, FP România a discutat cu profesorul Christopher Layne, unul dintre autorii raportului, despre viitorul puterii americane în noua eră multipolară. Prognozele sale nu sunt liniştitoare: „Anumite regiuni ale lumii vor trebui să gândească aranjamente de securitate noi, bazate pe cu totul altceva decât garanțiile de securitate americane. NATO nu există în lumea NIC.”

Care sunt consecințele tendințelor globale identificate de ultimul raport NIC pentru Pax Americana?

Christopher Layne: Lumea de astăzi este încă dominată în mare măsură de Statele Unite. Însă este foarte probabil ca în următoarele două decenii ascensiunea marilor puteri să transforme profund peisajul relațiilor internaționale. Emergența Chinei, a Indiei, a Rusiei va schimba distribuția de putere la nivelul sistemului politic internațional.

Prin 2020-2025 epoca hegemoniei americane va lua sfârșit. Cu certitudine, SUA au fost, pentru o lungă perioadă de timp actorul dominant al sistemului internațional. Totuși nu trebuie să dramatizam concluziile NIC.

America nu este Uniunea Sovietică, nu va colapsa, nu va dispărea, ci va continua să rămână un actor major, poate chiar cel mai important actor al politicii internaționale, însă în locul unui sistem unipolar vom avea o lume multipolară. Există în mod esențial două condiții structurale care vor limita rolul Statelor Unite în sistemul internațional. Pe de o parte, este ascensiunea unui nou set de mari puteri (sub forma puterilor emergente - grupul BRIC). (…)

Ce implicații geopolitice are criza economică pentru rolul Statelor Unite în lume?

Întrebarea cea mai importantă este legată de consecințele pe termen lung ale crizei economice actuale. Cred că în următoarele decenii vom asista la un declin semnificativ al puterii economice a Statelor Unite în raport cu celelalte state. Acest lucru va afecta profund poziția preeminentă a dolarului în sistemul economic internațional. Mai au SUA capacitatea de a-și susține financiar în aceste condiții angajamentele militare globale?

Actuala criză economică poate accelera declinul poziției de putere a Americii. Pe fond însă este vorba despre o serie de vulnerabilități structurale, care, acumulate pe termen lung, pot genera declinul puterii fiscale și economice ale SUA.

Sigur, în momentul prăbușirii Uniunii Sovietice, am devenit euforici, am început să credem într-o lume unipolară. Însă uităm faptul că America nu a început de ieri să ruleze imense deficite comerciale și bugetare. A continuat să acumuleze aceste slăbiciuni structurale timp de mai multe decenii, precipitând criza economică actuală.

Toate acestea vor pune sub semnul întrebării capacitatea Americii de a-și continua rolul asumat după 1945, afectând cu siguranță potențialul Washingtonului de a menține Pax Americana. Capitalul de putere și influența geopolitică a oricărei mari puteri depinde de o economie puternică. (…)

Ce înseamnă restructurarea portofoliului de putere al SUA pentru Europa, Orientul Mijlociu sau Asia Centrală?

America nu își va mai permite să desfășoare războaie preventive, să fie cea care intervine în ultimă instanță. De fapt nu va mai putea să poarte niciun război, pur și simplu pentru că sunt mult prea costisitoare. Această nouă realitate impune ca anumite regiuni ale lumii vor trebui să gândească aranjamente de securitate noi, bazate pe cu totul altceva decât garanțiile de securitate americane.

NATO nu există în lumea NIC. America nu va mai avea capacitatea economică de a finanța un astfel de angajament. Dacă aș fi Europa nu aș conta pe faptul că Statele Unite vor mai putea să îmi garanteze securitatea în următoarele două decenii, sau chiar mai devreme. America pur și simplu nu își mai permite să își mențină toate angajamentele militare pe care le are în prezent.

Europa este astăzi poate cel mai puțin important angajament strategic militar al SUA. Vom asista în următorii 25 de ani la o dezangajare graduală a Americii în Orientul Mijlociu, Asia Centrală sau Europa. Cred că SUA vor continua să rămână profund implicate în Extremul Orient. Însă restul lumii trebuie să înceapă să gândească cum să trăiască în absența garanțiilor de securitate americane.

(…)

Cum vedeți viitorul interacțiunilor dintre SUA și puterile emergente?

Să luăm spre exemplu relațiile dintre SUA și China. Fiind o putere în plină ascensiune, China, ca orice mare putere, vrea să-și domine regiunea. Această tendință va intra în coliziune cu rolul clasic de putere dominantă jucat de Statele Unite după 1945 în geopolitica Extremului Orient.

Dilema Washingtonului este următoarea: fie va încerca să-și mențină o poziție dominantă în regiunile în care asistăm la emergența unor actori care contestă deja influența americană, fie va opta pentru o cale de acomodare, prin reconcilierea intereselor majore ale acelor mari puteri esențiale pentru echilibrul sistemului internațional. Aceasta este miza politicii internaționale în următoarele două decenii.

Vor avea Statele Unite soarta Imperiului Britanic?

Cea mai importantă lecție oferită de Pax Britanica este aceea că, fatalmente, imperiile cunosc perioade de ascensiune și declin. Au existat două perioade în istoria modernă când am avut un sistem economic internațional deschis. Fiecare cu un hegemon: Pax Britanica, de la războaiele napoleoniene la primul război mondial, apoi Pax Americana, de la cel de-al doilea război mondial până astăzi.

Cunoaștem ce s-a întâmplat în perioada de tranziție. Un efect paradoxal pentru puterile hegemonice care protejează și promovează acest sistem economic deschis este dispersia prosperității dinspre centru spre periferie, spre puterile emergente care încep să-și afirme influența geopolitică. Pax Britanica a stimulat în cele din urmă apariția unor actori care au început să conteste poziția și rolul de putere dominantă a Marii Britanii: Statele Unite, Japonia, Germania.

Marea Britanie nu a fost redusă la o putere de rangul al doilea pentru că a intrat în competiție cu o singură putere, ci pentru că interesele sale regionale au început să fie simultan contestate în numeroase zone ale lumii de puterile emergente.

Ascensiunea Japoniei, Germaniei și Statelor Unite a creat, practic în același timp, o presiune imensă asupra resurselor Marii Britanii, ceea a determinat o restructurare radicală a angajamentelor sale globale, pe fondul incapacității Londrei de a-și apăra simultan interesele în toate aceste regiuni. În cele din urmă, Marea Britanie a trebuit să accepte un compromis strategic: a cedat supremația în emisfera vestică Statelor Unite, s-a bazat pe Japonia pentru a-și promova interesele în Asia, în timp ce resursele principale au fost alocate gestionării amenințării germane.

Același lucru se poate întâmpla și cu Statelor Unite. (…)

Ce urmează hegemoniei SUA?

Raportul NIC nu anunță un nou hegemon. Dar nici nu anunță dispariția Statelor Unite. America nu va avea soarta URSS. America rămâne o mare putere. Vom continua să jucăm un rol important, deși unul mult mai limitat. Nu ne mai permitem să ne asumăm rolul stabilizatorului de ultimă instanță.

Aceasta este marea schimbare. Va fi o lume multipolară. Nu cred că va fi în mod inerent instabilă. Însă, pe fond, politica internațională este prin natura sa instabilă. Într-o lume multipolară, probabilitatea competiției dintre marile puteri este mult mai mare. (…)

Christopher Layne predă relațiile internaționale la The George Bush School of Government and Public Service.

Versiunea integrală a interviului poate fi citită în FP România nr. 10 (mai/ iunie 2009). Ediţia se mai află la vânzare, la majoritatea standurilor de presă, până pe 6 iulie.