Atracţia generaţiei privilegiate: de ce poziţiile cele mai înalte ale lumii sunt ocupate de seniori?

Cum se face că într-o epocă a schimbărilor sociale, tehnologice şi politice rapide cele mai înalte poziţii ale lumii sunt ocupate de lideri seniori „morocănoşi?”, se întreabă scriitorul şi antrepenorul rus Vijai Maheshwari într-o analiză în Politico.

De ce tinerii din întreaga lume îşi aleg preşedinţi seniori? Dacă câştigătorul se va alege dintre cei aflaţi actualmente în cursă, SUA vor avea cel mai bătrân preşedinte în funcţie din istorie. Donald Trump, la 74 de ani, va fi cu aproape un an mai în vârstă decât  Ronald Reagan la începutul celui de-al doilea mandat. Principalul său contracandidat, Joe Biden, va împlini 77 de ani.

Unii dintre cei mai influenţi lideri ai lumii au peste 65 de ani: liderul indian Narendra Modi are 69 de ani, preşedintele rus Vladimir Putin are 67, preşedintele chinez Xi Jinping are 66, preşedintele turc Recep Tayyip Erdoğan, 66, iar preşedintele brazilian Jair Bolsonaro, 65.

Generaţia privilegiată a baby boomerilor venită pe lume după cel de-Al Doilea Război Mondial (între 1946 şi 1964 -n.r) nu este gata să lase din mâini frâiele puterii. 

De ce aceşti seniori ocupă cele mai înalte poziţii ale lumii?

În parte răspunsul constă în puterea economică pe care o deţin aceştia, mai ales în SUA, unde boomerii controlează două treimi din bogăţia ţării şi conduc corporaţiile americane majore.  la fel stau lucrurile şi în alte industrii precum cele artistice, mai ales Holywood-ul, şi media. De asemenea, muzica uneşte poporul american, de la Beatles la Beach Boys la Fleetwood Mac, este sunetul anilor 60, „deceniul tumultos şi hedonist în care boomerii au atins vârsta maturităţii”, scrie Vijai Maheshwari în Politico.

Preşedintele american Donald Trump este un boomer clasic: toată atitudinea sa de grandomanie şi aroganţă  denotă apartenenţa la o generaţie privilegiată care a atins vârsta maturităţii într-o perioadă în care nimic nu mai era adevărat (că doar tinerii nu-i puteau crede pe cuvânt pe seniori) şi astfel totul devenea posibil.

Boomerii sunt încă pe val în America: succesul lor se vede în preferinţa pentru Bernie Sanders (acum retras-n.r), pe care tinerii l-au ales să fie liderul revoluţiei lor socialiste, în măsura în care tineretul doreşte schimbări radicale în ţară.

Iar trendul nu se opreşte la America. Majoritatea tinerei generaţii din Rusia, supranumită în media „generaţia lui Putin”, a ales stabilitatea în locul schimbării, şi continuă să-şi susţină preşedintele autoritar. Putin a demarat un referendum pentru modificarea Constituţiei care, pentru a opri timpul în loc şi a-şi crea spaţiu pentru încă două mandate. La expirarea unui ultim mandat, în 2036, preşedintele rus va avea 83 de ani.

Ruşii nu s-au arătat prea deranjaţi de tentativa lui Putin de rămâne la putere peste limitele constituţionale actuale: spre deosebire de predecesorul său, preşedintele alcoolic Boris Elţîn, actualul preşedinte rus are o constituţie atletică care denotă vigoare în pofida vârstei sale.

La conducerea poporului chinez se află preşedintele  Xi, în vârstă de 66 de ani, care s-a autoproclamat lider pe viaţă. În India, unde tinerii sub 30 de ani  formează jumătate din populaţie, premierul naţionalist, care se apropie de 70 de ani, a obţinut încă un mandat de cinci ani. În Brazilia, care o populaţie la fel de tânără ca India, tinerii au mizat pe moroconănosul Jair Bolsanaro. Aceeaşi poveste este valabilă în Egipt, Turcia, Polonia şi în nenumărate alte ţări. Concluzia e una singură: boomerii au rămas la vârfurile puterii de unde nu au de gând să plece.

O altă explicaţie pentru longevitatea generaţiei privilegiate este faptul că boomerii tind să îi susţină pe ai lor. Votanţii boomeri au o probabilitate de două ori mai mare să meargă la vot, prin comparaţie cu tinerii, astfel că îşi pun o amprentă puternică asupra vieţii politice.

Există însă şi un alt factor, unul mai întunecat şi cumva mai primitiv, al dominaţiei boomerilor. Pe măsura creşterii ostilităţii faţă de globalizare şi imigraţie, votanţii deveniţi tot mai frustraţi încep să viseze la întoarcerea în vremurile bune demult apuse. Şi cine ar fi mai potrivit să orchestreze o asemenea revenire la trecutul glorios decât un senior morocănos?

În cazul Indiei, Modi întăreşte hinduismu  demonizând religia islamică şi oferind promisiunea restaurării vremurilor glorioase preislamice. Atacurile sale asupra ideologiei laice s-au lovit de rezistenţa liberalilor, însă sunt foarte populare printre indienii cu viziuni naţionaliste.

Putin promite la rândul său redarea statutului Rusiei de mare putere din timpurile sovietice. Anexarea Crimeii şi politica externă agresivă a Kremlinului continuă să se bucure de popularitate în pofida greutăţilor economice cauzate de sancţiunile vestice. China preşedintelui comunist Xi prevesteşte mărirea influenţei unei Chine eliberate de sub jugul imperialismului vestic, pregătite să se înfrunte cu SUA la conducerea lumii şi foarte aproape de restaurarea gloriei sale pierdute.

Majoritatea liderilor boomeri aflaţi acum la conducere în întreaga lume sunt personalităţi puternice, care forţează limitele constituţionale pentru a-şi atinge scopurile iliberale şi populiste. Premierul Ungariei Viktor Orbán, ca şi liderul de facto al Poloniei, Jarosław Kaczyński, trec pe faţă peste dictatele de la Bruxelles, văzându-şi de treabă în reducerea imigraţiei, atacurile la adresa liberalilor şi consolidarea fondului conservator. Promisiunea lor în ceea ce priveşte un stat puternic care a declarat război imigraţiei şi infracţionalităţii, care militează pentru „valorile familiei tradiţionale” răsună în intreaga lume, din Filipine până în Brazilia.

În cazul celor mai autoritari dintre ei, pandemia de coronavirus este un nou pretext de a-şi consolida controlul asupra ţării.

Pentru cei mai seniori dintre ei care vor ajunge să-i supravieţuiască, o situaţie pospandemie instabilă îi poate face şi mai atrăgători pentru votanţi. Boomerii au făcut avere într-o peridoadă de globalizare, comerţ şi libertate a circulaţiei fără precedent în istorie. În prezent, când graniţele se închid şi întreaga lume alunecă în recesiune economică, populaţia se poate întoarce către ei ca un prilej de reamintire a unor vremuri mai fericite şi mai prospere. 

Generaţia baby boomer reprezintă o mare pondere a populaţiei lumii, în special în ţările dezvoltate. În SUA, constituie aproape 20% din populaţie. În timpul exploziei demografice de după cel de-Al Doilea Război Mondial, s-au născut circa 77 de milioane de copii în America. Sfârşitul anilor 40 şi anii 50 a fost o perioadă de creştere a lefurilor, afacerilor prospere şi consumului de bunuri, relatează Investopedia.

În Rusia, potrivit datelor CIA din 2018, cea mai mare parte a votanţilor, 44.2%, este din categoria de vârstă 25-54 de ani, în timp ce tinerii între 15 şi 24 de ani reprezintă doar 9.4% din populaţia de 144 de milioane de locuitori.

Rusia este prinsă între două forţe: una a schimbării, mai ales în rândul tinerilor sub 30 de ani, şi cealaltă formată din ruşi naţionalişti, a stabilităţii, care doreşte păstrarea status quo-ului. La mijloc se conturează o mişcare rebelă a celor din generaţia Putin (care a împlinit 18 ani în anii 90, când Putin a venit la putere) abia ajunsă în pragul adolescenţei politice. Între prosperitate economică, de care generaţia mai tânără beneficiază mai mult, şi politică, se creează însă o balanţă instabilă, care face incertă orice fel de prognoză relativ la viitorul politic al Rusiei care poate avea parte de un preşedinte pe viaţă.