EXCLUSIV Sigmar Gabriel, ministrul de Externe al Germaniei: Luptăm pentru o Europă mai puternică!

Cu două zile înainte de summit-ul aniversar de la Roma, unde liderii ţărilor din Uniunea Europeană, cu excepţia Marii Britanii, se reunesc pentru a celebra 60 de ani de la tratatul fondator şi pentru a trasa direcţiile viitoare ale Uniunii, ministrul de Externe al Germaniei, Sigmar Gabriel, face un apel la unitate şi solidaritate.

La mulţi ani Europa! Este ziua ta! La 25 mai 1957, acum 60 de ani, statele fondatoare aveau să semneze „Tratatul de la Roma”, această dată fiind o bornă hotărâtoare pe calea celui mai reuşit proiect pentru libertate, pace şi prosperitate de care lumea a avut vreodată parte! Acesta este un prilej de bucurie.

După 60 de ani de Europă, ne aflăm, însă, şi la o răscruce de drumuri. Criza financiară şi modul în care au fost gestionate fluxurile migratorii au evidenţiat clar, fără menajamente, slăbiciunile proiectului european de unitate. În câteva zile, Marea Britanie îşi va exprima dorinţa de a părăsi Uniunea Europeană. Aceasta reprezintă un semnal de alarmă. Trebuie să cădem de acord asupra semnificaţiei Europei pentru noi, încotro dorim să se îndrepte Europa noastră şi ce cum dorim să ne implicăm pentru aceasta.

Aceasta este, de fapt, semnificaţia acestei aniversări a tratatului de la Roma.

Proiectul european de unitate este, astăzi, mai mult decât oricând, ţinta unor declaraţii ostile, atât din interior cât şi din exterior, formulate de populişti care pretind că deţin soluţii simple, de autocraţi cărora le displac valorile noastre. Ei toţi îşi doresc involuţia, ba chiar distrugerea Europei.

Un lucru mi se pare cert: calea unităţii europene este calea cea bună, şi singura cale. Să nu ne amăgim: în această lume, zguduită de crize, în care s-au năruit atât de multe certitudini, statele europene îşi pot apăra, cu succes, interesele şi valorile doar dacă vorbesc pe o singură voce. Nicio ţară din Europa, nici măcar Germania, nu o mai poate face singură. Împreună suntem mult mai numeroşi şi mult mai puternici decât suma tuturor statelor în parte. Acesta este motivul pentru care trebuie să ne coagulăm şi mai bine forţele.

De aceea, aniversarea celor 60 de ani de existenţă trebuie să reprezinte un simbol al speranţei, un îndemn de a lupta pentru Europa. Să nu asistăm muţi şi nepăsători atunci când unele voci anunţă sfârşitul unităţii europene. 

A lupta pentru Europa înseamnă să ne apărăm valorile europene, valorile noastre comune. Dorim să conferim trăinicie Europei care, de-a lungul ultimelor decade, ne-a asigurat libertate şi stabilitate. Statul de drept, democraţia, solidaritatea reciprocă şi diversitatea noastră reprezintă cărămizile ce stau la baza proiectului european şi pentru care trebuie să ne implicăm, atât în exterior, cât şi în interior.

A lupta pentru Europa înseamnă, totodată, să ne implicăm pentru conservarea rezultatelor atinse. O reducere a nivelului de integrare în interiorul Europei nu ne este de folos. Împreună am depăşit criza datoriilor suverane.

Ne implicăm pentru ca toate statele din zona euro să poată privi cu încredere spre viitor, pentru ca pretutindeni să apară creştere economică şi, odată cu noile locuri de muncă, şi noi perspective. În acest sens, va fi necesar să aprofundăm, şi în viitor, Uniunea economică şi monetară. Şi nu pentru a ne delimita, ci pentru că, prin intermediul unei monede comune, suntem mai puternic legaţi între noi decât oricând.

Trebuie, însă, să mergem mai departe: responsabilitatea istorică în faţa căreia ne aflăm acum este de a crea o Europă mai bună, mai puternică. Trebuie să investim împreună în Uniunea Europeană şi să pregătim pentru viitor cel mai important proiect contemporan pentru pace şi prosperitate: 

În primul rând, în cadrul politicii europene externe şi de securitate: a sosit timpul să renunţăm la ideea că nu am fi noi înşine responsabili în Europa pentru securitatea noastră. Este corect enunţul că Europa trebuie, în sfârşit, să se maturizeze. Parteneriatul cu SUA şi NATO reprezintă pilonii de bază ai comunităţii transatlantice. Însă, Uniunea Europeană trebuie să fie în măsură să facă singură faţă crizelor şi conflictelor în regiune. Primii paşi au fost făcuţi, alţii vor trebui să urmeze.

În al doilea rând, trebuie să protejăm cu adevărat frontierele externe ale Europei. În interiorul Europei, graniţele şi-au pierdut mult din importanţă. Aceasta este o realizare nemaipomenită. Dar, acelaşi lucru este valabil şi pentru frontierele externe puternice. Constatăm, în mijlocul crizelor din vecinătate şi a valurilor de refugiaţi, cât este de importantă protejarea eficientă a frontierelor noastre. 

Cine îndrăgeşte spaţiul Schengen, acela va trebui să preţuiască protejarea frontierelor externe. Unele lucruri au fost iniţiate, însă va trebui să facem mai mult de-atât. Aceasta este o responsabilitate europeană care îi priveşte pe toţi, nu doar pe aceia dintre noi care suntem cel mai mult afectaţi.

În al treilea rând: Europa trebuie să îmbunătăţească securitatea internă. Combaterea terorismului reprezintă un efort comun. Aici putem, aici trebuie să devenim mai buni, printr-o mai bună cooperare şi mai mult dialog. Oamenilor din Europa nu trebuie să le mai fie frică. Nici la Bruxelles, la Paris, la Berlin sau în altă parte. Libertatea şi securitatea merg mână în mână.

În al patrulea rând, trebuie să ne reamintim mult mai intens că promisiunea europeană a reprezentat mereu şi o promisiune pentru prosperitate. Piaţa internă a oferit, timp îndelungat, cea mai multă prosperitate. Însă prea mulţi oameni din Europa au avut impresia că nu mai profită de pe urma Europei comune, fiind lăsaţi în urmă. 

Trebuie să înţelegem acest lucru şi să intervenim. De aceea, a lupta pentru Europa înseamnă pentru mine să consolidăm piaţa internă şi să luăm în serios dimensiunea socială a proiectului european. Avem nevoie de noi condiţii-cadru pentru creştere şi prosperitate. Printre acestea se numără investiţiile europene în infrastructura digitală şi în educaţie şi cercetare. Nu suntem contributori neţi şi beneficiari neţi, ci suntem cu toţii câştigători neţi ai Europei, dacă reuşim să utilizăm fondurile mai bine şi dacă suntem, în acelaşi timp, dispuşi cu toţii să abordăm reformele necesare în vederea menţinerii competitivităţii sale.

Dorim să rămânem uniţi, astfel încât de la Roma să fie transmis următorul semnal: noi, europenii, ne implicăm, ne angajăm pentru Europa, vrem să o facem mai bună! Vom reuşi dacă nu ne lăsăm înfricoşaţi, dacă vom reînvia cu curaj şi încredere spiritul european, antrenându-i pe toţi ceilalţi, dar şi tematizând unele sensibilităţi naţionale.

Germania este dispusă la toate acestea.