În pofida faptului că noul coronavirus se răspândeşte complet independent de releele 5G existente, în multe ţări europene au loc atacuri asupra antenelor 5G. Numai în Marea Britanie s-au înregistrat 60 de cazuri. Şi numeroase petiţii împotriva acestei tehnologii. De exemplu, campania „Stop 5G Bulgaria” lansată de Martin Mihailov, care a strâns rapid zeci de mii de semnături online. Fără a se vorbi explicit despre coronavirus, se solicită oprirea extinderii 5G, deoarece, spun reclamanţii, această tehnologie provoacă tot felul de probleme şi boli fizice. Deşi actuala pandemie a dus la sistarea extinderii reţelei 5G în întreaga lume, dezbaterile despre noul standard mobil au luat o nouă întorsătură. Însă ce este 5G, de ce subiectul este dezbătut atât de fierbinte şi cum sunt implementate aceste reţele în sud-estul Europei?

5G: reţea rapidă cu dimensiuni geopolitice

Cea de-a cincea generaţie de comunicaţii mobile permite un schimb de date între dispozitive, relee şi servere mult mai strâns. Acest lucru ar trebui să facă posibilă conectarea şi comunicarea unui număr tot mai mare de dispozitive şi din ce în ce mai rapid. 5G reprezintă „Internetul lucrurilor”, va permite funcţionarea maşinilor autonome, deschizând numeroase oportunităţi în producţia industrială şi pentru Internetul ultrarapid. Spre deosebire de 3G sau 4G, 5G este disponibil doar la pachet, producătorii şi furnizorii individuali nu pot fi folosiţi pentru zonele non-critice ale reţelei şi excluşi din alte aspecte ale acesteia. Cine este în 5G, poate în principiu pătrunde oriunde. Acest lucru include reţeaua mobilă 5G - chiar mai mult decât standardul precedent - în „infrastructura critică (KRITIS)”. Pe scurt, dacă totul este conectat prin 5G, atunci nimic nu va funcţiona fără 5G. Situaţia devine critică atunci când reţeaua pică sau când cineva reuşeşte să fure date. 

Relevanţă geopolitică şi economică

Huawei 5G

Potrivit lui Daniel Voelsen de la Fundaţia Ştiinţă şi Politică din Berlin, acesta este unul dintre motivele pentru care tehnologia 5G a stârnit dezbateri despre securitate. În centrul discuţiilor se află gigantul chinez Huawei. Se poate avea încredere în componentele Huawei pentru extinderea 5G? La nivel mondial, componentele necesare pentru reţelele 5G sunt fabricate doar de o mână de companii. 

Două companii europene, Nokia şi Ericsson, o companie sud-coreeană, Samsung şi companiile chineze Huawei şi ZTE. Se spune că Huawei are legături strânse cu serviciile secrete chineze şi cu Partidul Comunist Chinez. SUA, precum şi Canada, Polonia şi Australia chiar acuză de spionaj compania chineză. Preşedintele serviciului german de informaţii externe BND, Bruno Kahl, a avertizat în octombrie împotriva implicării în infrastructura critică de comunicaţii mobile a unei companii în care nu se poate avea încredere. Huawei neagă presupusele acuzaţii şi conexiuni cu statul chinez. Cu toate acestea, reţeaua 5G nu este relevantă doar din perspectiva politicii de securitate, ci are şi o dimensiune geopolitică şi economică. Dacă Huawei devine principalul furnizor de componente 5G în Europa şi în lume, poziţia grupului chinez ca lider de piaţă globală va fi consolidată pe termen lung.

Acest lucru nu ar afecta doar furnizorii europeni, ci şi giganţi americani precum Cisco Systems. Este puţin probabil ca a şasea generaţie de comunicaţii mobile să mai provoace o dezbatere despre posibili furnizori. Pentru UE şi Europa miza este şi mai mare. Pentru industria digitală europeană, ce va rămâne şi mai mult în spatele Chinei, recuperarea va fi imposibilă. În prezent, Ericsson sau Nokia nu pot face faţă preţurilor Huawei. Pe de altă parte, extinderea reţelei 5G de către furnizorii europeni ar înseamna o oportunitate reală pentru o industrie digitală europeană de importanţă globală.

5G în sud-estul Europei

Întrebările de bază legate de 5G sunt aceleaşi şi în sud-estul Europei. Însă presiunile geopolitice şi economice din Europa, China şi SUA sunt vizibile mai ales în ţările mici şi mai slabe din punct de vedere economic. În aproape toate ţările din sud-estul Europei, ambasadele americane solicită excluderea producătorilor chinezi din proiectul 5G. Uniunea Europeană nu reuşeşte decât să repună reglementările în mâinile statelor membre.

Logo Huawei

Compania luxemburgheză de consultanţă Incities, care cooperează cu Parlamentul European şi Comisia Europeană, a publicat un studiu privind gradul de pregătire al ţărilor europene pentru trecerea la standardul de comunicaţii de mare viteză 5G. În timp ce Finlanda s-a clasat pe primul loc, iar Germania pe locul al optulea, ţări din sud-estul Europei se află în zona de jos a clasamentului. Cipru (28), Albania (34), Bosnia şi Herţegovina (36). În mod surprinzător, studiul a arătat că gradul de adoptare a tehnologiei 5G este strâns legat de puterea economică a ţării respective. Cu cât o ţară este mai bogată, cu atât mai uşor sunt îndeplinite condiţiile pentru introducerea 5G.

România

Potrivit strategiei guvernamentale privind 5G, publicată în decembrie 2019, lansarea noului standard mobil în România ar trebui să înceapă în 2020. Încă nu s-a reuşit adoptarea legislaţiei necesare şi nici nu a fost specificată o dată pentru licitaţiile de acordare a frecvenţelor. În 2019, guvernul român ar fi încheiat un memorandum secret cu SUA privind dezvoltarea reţelelor 5G. Acest lucru înseamnă în primul rând excluderea Huawei. Grupul chinez, care a jucat un rol cheie în dezvoltarea 3G şi 4G în România, a încercat să facă presiuni asupra guvernului de la Bucureşti, arătând că înlocuirea tuturor componentelor Huawei va costa România câteva miliarde de euro. Guvernul României a amânat o decizie finală.

Albania

În Albania nu există în prezent conexiuni 5G funcţionale şi nici un termen de introducere a acestora. Problema constă în faptul că frecvenţele necesare pentru standardul 5G sunt supraaglomerate, la ele având acces numai Telekom Albania şi Vodafone Albania. Datorită unei îndelungate cooperări între compania-mamă Vodafone şi Huawei, Vodafone Albania a optat pentru componente Huawei, atrângând criticile ambasadei americane la Tirana. Proiectul a fost oprit în decembrie. Rămâne de clarificat cum şi când poate fi construită reţeaua 5G în Albania fără participarea companiei chineze.

Bosnia 

5G nu există deocamdată nici în Bosnia. De fapt, în această ţară standardul 4G a fost introdus abia în urmă cu aproximativ un an. Nu există declaraţii publice din partea oficialilor de la Sarajevo cu privire la utilizarea componentelor Huawei sau ale unor echipamente alternative. Este de aşteptat ca situaţia să nu se schimbe în viitorul apropiat, în condiţiile în care marii operatori de telefonie mobilă Mtel, HT Eronet şi BH Telekom abia ce au reuşit să adopte standardul actual (4G). 

Bulgaria

Bulgaria, care stă în mod tradiţional bine la capitolul comunicare digitală, urmăreşte un plan ambiţios privind reţelele 5G. Licitaţia pentru frecvenţele 5G urmează să aibă loc în iulie 2020. O lansare a noii tehnologii este planificată pentru sfârşitul anului 2020 sau cel târziu 2021. În ciuda aceloraşi avertismente venite din partea ambasadei americane, Bulgaria nu a exclus în mod explicit grupul Huawei sau alte companii chineze din proiectul de ridicare a reţelei sale 5G.

Cu toate acestea, există numeroase semne de întrebare în ceea ce priveşte capacitatea Bulgariei de a atinge acest ţel într-un timp atât de scurt. Dincolo de criza coronavirus, care dă peste cap foaia de parcurs a întregii Europe în acest domeniu, o parte din spectrul necesar de frecvenţe este blocat de militarii bulgari. Încă înainte de criza actuală, guvernul Borisov rămăsese în urmă, atât din acest punct de vedere, cât şi în ceea ce priveşte legislaţia în materie de infrastructură. 

Grecia

Şi Grecia intenţionează să introducă 5G în 2021. Frecvenţele necesare vor fi scoase la licitaţie la sfârşitul anului 2020. Guvernul grec a tăcut mult timp în legătură cu utilizarea tehnologiei chineze, care a fost folosită în proiectele pilot. În martie 2020, Atena a acordat însă companiei Ericsson dreptul exclusiv de a construi reţeaua 5G prin intermediul Cosmote, cel mai mare operator de telefonie mobilă din această ţară. 

Croaţia

5G

Croaţia este, la rândul ei, una dintre ţările care doresc să acopere întreaga ţară cu 5G încă de anul viitor. În 2020, Osijek, al patrulea oraş ca mărime din extremitatea vestică a Croaţiei, a devenit prima regiune complet echipată cu tehnologie 5G. Primele frecvenţe au fost deja alocate de autorităţile de reglementare, în timp ce alocarea de frecvenţe suplimentare este încă blocată în legislaţie. În legătură cu echipamentele Huawei au existat dezbateri şi în Croaţia, însă autorităţile nu au exclus gigantul chinez din reţeaua 5G a ţării. În schimb, la fel ca în alte ţări, operatorii de telefonie mobilă din Croaţia încheie şi parteneriate individuale. 

Muntenegru

În micul stat de pe coasta Adriaticii dezvoltarea reţelei 5G a accelerat în pofida crizei coronavirus. La jumătatea lunii aprilie, directorului agenţiei pentru comunicaţii electronice şi servicii poştale, Darko Grgurovic a anunţat că autorităţile de reglementare vor prezenta anul acesta o strategie 5G, intenţionând să organizeze licitaţia pentru frecvenţele 5G în cea de-a doua jumătate a anului 2021. Proiecte pilot vor fi realizate încă din acest an. Datorită cooperării existente şi a renunţării la o excludere generală a producătorilor chinezi, utilizarea tehnologiei chineze este considerată de analişti foarte probabilă. 5G, spun autorităţile muntenegrene, ar trebui să fie disponibil la nivel naţional până la sfârşitul anului 2022.

Macedonia de Nord

Macedonia de Nord nu dispune de 5G, iar termenul privind introducerea reţelelor 5G la nivel naţional este foarte îndepărtat, respectiv sfârşitul anului 2027. Se estimează că Skopje va fi dispune de conexiuni 5G până la sfârşitul anului 2023 – aceasta fiind o cerinţă obligatorie a autorităţilor pentru companiile care vor să participe la licitaţiile de atribuire a frecvenţelor, care vor avea loc la sfârşitul anului 2020.

Serbia

În Serbia, 5G este încă în faza de testare. Grupul norvegian Telenor a construit în iunie 2019 prima bază 5G la Universitatea din Belgrad. Conform comunicatelor de presă, Telenor nu foloseşte componente Huawei, bazându-se în schimb pe piese ale furnizorului suedez Ericsson. Totuşi, principalul centru de producţie al companiei se află în oraşul chinez Nanjing. Încă nu este clar când şi prin intermediul căror furnizori de echipamente va fi pusă pe picioare reţeaua 5G din Serbia. Licitaţia pentru frecvenţele 5G a fost anunţată pentru acest an, dar nu a fost stabilită o dată precisă, probabil şi din cauza crizei coronavirus. Întrucât Serbia colaborează strâns cu Rusia şi China în alte domenii, în special în sectorul securităţii, pare puţin probabil ca guvernul de la Belgrad se aplice condiţii speciale pentru participarea chinezilor la reţeaua 5G.

Concluzie

Dezvoltarea 5G în sud-estul Europei aproape că nu este luată în seamă în restul continentului. Întrebările fundamentale în legătură cu implementarea acestei tehnologii nu diferă de cele din celelalte ţări europene. În schimb, ele au o legătură directă cu hotărârile luate în Germania sau Austria. Pentru majoritatea ţărilor din sud-estul Europei, cooperarea foarte veche a Deutsche Telekom şi a operatorului austriac A1 cu Huawei face aproape imposibilă renunţarea la furnizorul chinez. Este limpede că ţările mici, de la Croaţia până la Grecia cu greu pot rezista presiunilor exercitate de puteri mondiale precum China, SUA sau Rusia. 

Christopher Nehring - Deutsche Welle