Sfârşitul autonomiei Hong Kongului: cum arată viitorul şi ce pregătesc SUA

0
Publicat:
Ultima actualizare:

China acţionează pentru a prelua autonomia Hong Kongului, parte a unei serii de încercări agresive de a controla regiunea, relatează The Atlantic. China încearcă să forţeze o legislaţie a securităţii naţionale care periclitează principiul „o ţară, două sisteme” sub care funcţionează regiunea semiautonomă. Locuitorii şi comunitatea internaţională se tem că acesta e sfârşitul Hong Kongului.

GALERIE FOTO

Pe tot parcursul lunilor aprile şi mai, în timp ce bilanţurile în creştere ale victimelor coronavirusului captau în mare măsură atenţia întregii lumi, ştirile curgeau în Hong Kong despre arestări ale activiştilor, încăierări în Parlament şi proclamaţii bombastice ale oficialilor din China continentală, scrie The Atlantic.

În acelaşi timp, Beijingul a iniţiat o serie de acţiuni agresive în Asia. 

Un vas vietnamez s-a scufundat în apele contestate ale Mării Chinei de Sud după ce a fost hărţuit de unul chinez. În apropierea coastei Malayesiei, în zona economică exclusivă a ţării, unde se află instalaţii petroliere, nave de pază şi vase de pescuit - cel mai probabil aparţinând miliţiei maritime chineze - şi-au făcut apariţia alături de un vas de cercetare chinez. SUA şi Australia au trimis nave de război, iar China a răspuns în acelaşi fel. Beijingul a declarat apoi că a stabilit două unităţi administrative pe insule ale Mării Chinei de Sud disputate cu Vietnamul. Oficialii chinezi au reacţionat şi ei îndreptând critici asupra Taiwanului al cărui răspuns la pandemie a câştigat susţinători, şi care şi-a intensificat demersurile pentru recunoaştere internaţională.

Un punct culminant. Care este viitorul Hong Kongului?

Mişcările Chinei au culminat săptămâna trecută cu anunţul Chinei la Congresul Partidului Comunist referitor la impunerea unei legislaţii cuprinzătoare în materie de securitate naţională drept răspuns la protestele prodemocratice desfăşurate pe tot parcursul anului trecut. Ocolind procesul legislativ autonom al regiunii, Beijingul şi-a început acţiunea de erodare a cadrului de funcţionare a Hong Kongului, principiul „o ţară, două sisteme”, creând premisele unor fracturări şi schimbări fundamentale în ceea ce priveşte drepturile, legile şi statutul internaţional al ţării.

image

Anunţul a stârnit o undă de şoc printre legiuitorii prodemocratici, diplomaţi şi cei 7.4 de milioane de locuitori ai regiunii care se întreabă acum cum va arăta viitorul ţării. Acţiunile au scăzut, descărcările de VPN-uri (Virtual Private Networks -software care maschează navigarea pe internet-n.r) au explodat, iar rezidenţii se întreabă dacă 2047, termenul stabilit pentru preluarea controlului total asupra regiunii, nu a sosit acum, cu două decenii mai devreme.

„Sunt foarte dezamăgită. Noaptea trecută înseamnă un profund regres”, a spus Tanya Chan, coordonatoarea taberei prodemocratice din consiliul legistaltiv al oraşului.

Lumea şi-a oprit ritmul pe fondul pandemiei. Nu şi China care a continuat să-şi avanseze ambiţiile regionale, să-şi regleze conturile şi să-şi promoveze interesele în serii de provocări şi gesturi diplomatice medicale.

Greg Poling, consultant senior în cadrul programului pentru Asia de sud-est al Centrului pentru Studii Strategice şi Internaţionale din Washington e de părere că China se comportă ca de obicei, or „să faci asta în cursul unei pandemii de care oamenii cred că eşti parţial responsabil e cu atât mai revoltător”.

Motivele de alarmă în privinţa acţiunilor Chinei s-au accentuat mai ales în contextul acestei mişcări de a-şi impune voinţa prin decret - în 2003, încercări de adoptare a unei legislaţii similare în Parlamentul regiunii a moblizat proteste masive. China n-a reuşit să impună legea extradării cu ajutorul aliaţilor săi din Hong Kong, dar de data asta vrea să obţină o putere legislativă directă asupra regiunii: prin noua legislaţie în materie de securitate naţională China vizează „activităţile separatiste şi subversive” şi „interferenţele străine”, deschizând pentru operaţiuni ale forţelor de securitate chineze, în condiţiile în care, în pofida apartenenţei la China, regiunea are propriile legi, sistem judiciar şi poliţie. Noua legislaţie furnizează Beijingului noi instrumente de reprimare a protestatarilor şi rezidenţilor, dar şi de impunere a unui sistem de educaţie despre succesele repurtate de Partidul Comunist.

Reacţia SUA

Răspunsul SUA urmează şi el un tipar. Secretarul de stat Mike Pompeo a reacţionat spunând se aud clopotele morţii pentru autonomia Hong Kongului, în timp ce SUA au scos la iveală planuri legislative împotriva controlului chinez. De asemenea, Departamentul de Stat pregăteşte un raport referitor la această problemă. Anul trecut Congresul a oferit un moment rar de unitate solicitând o rezoluţie care să apere libertăţile manifestanţiilor prodemocraţie din Hong Kong. Totuşi o seamă de acţiuni dispersate şi fără scopuri clare, cuplate cu leadershipul dezordonat al preşedintelui Donald Trump a stârnit îndoieli în ţările asiatice cu privire la Washington în acest moment de cotitură, se arată în analiza The Atlantic.

În ciuda combinării tacticilor diplomatice cu cele ale puterii militare - potolind criticile în privinţa răspunsului la epidemie, dar avansându-şi în continuare pretenţiile teritoriale, legale şi politice - şi a sofisticării lor, ţările din regiune n-au primit cu prea multă bunăvoinţă manevrele agresive ale Chinei.

După scufundarea vasului vietnamez, oficialii de la Hanoi au înaintat o acţiune oficială de protest la adresa Chinei. Huong Le Thu, analist senior la Institutul de Poltici Strategice din Australia a declarat pentru The Atlantic că în Vietnam politicienii sunt tot mai convinşi că aceste demersuri nu mai sunt suficiente. Expertul apreciază că Beijingul încearcă să profite de aceste momente oportune când puţini mai sunt atenţi la ce face China. Agresiunea Chinei ar putea determina o acţiune în instanţă din partea Vietnamului şi nu ar fi prima dată. China a pierdut un proces similar intentat în 2013 de Filipine la Haga.

Diplomaţia oscilantă a Chinei. Ce măsuri pregăteşte SUA

China a adăugat la percepţia negativă şi prin mesajele sale când prietenoase când luând forma unor afirmaţii belicoase directe. Zeci de diplomaţi şi purtători de cuvânt ai Beijingului au  dus un război diplomatic pe reţele sociale denunţând detractori ai regimului şi sădind dezinformare. Greg Poling, consultatul unui program de studii asiatice din Washington, apreciază că „oficialii chinezi nu fac nimic pentru a calma lucrurile sau a fi împăciuitori”.

Încercările de schimba nota purtându-se frumos n-au avut mai mult succes, iar China a fost pusă şi într-o postură publică umilitoare. S-a întâmplat în aprile, când Filipine se afla în carantină: ambasada Chinei la Manila a publicat un cântec însoţit de un clip adresat „vecinilor prieteni de peste mare”. Balada siropoasă - Iisang Dagat” (“O singură mare”), compusă de ambasadorul chinez a venit, curios, la doar câteva zile după ce Filipine a înaintat un protest diplomatic împotriva Chinei după doup incidente de agresiune maritimă. Presa locală filipineză a reacţionat spunând că vine să înlocuiască My way al lui Sinatra, melodia pe care se încaieră beţivii în baruri, uneori mortal, creându-se un nou imn care să provoace o bătaie „oriunde se aude”.

Antonio Carpio, fost judecător la curtea supremă, un critic al Beijingului, spune că pretenţiile maritime asupra Filipine nu pot câştiga încrederea populaţiei în China ale cărei acţiuni vor fi mereu considerate „acte de furt, prin intimidare, înşelătorie şi forţă a ceea ce aparţine de drept poprului filipinez”.

Pandemia a accelerat consensul politic al Washingtonului în privinţa unei abordări mai frontale a Chinei. Administraţii succesive s-au pronunţat în favoarea unor mişcări de contracarare a Chinei dar acestea nu au fost formulate până la capăt sau implementate.

Agresiunea continuă a Chinei, bălbâielile diplomatice, ca şi gestionarea defectuasă a epidemiei la începutul ei par să ofere SUA un moment oportun pentru deveni mai asertivă, însă acţiunile americane au fost primite cu atitudini amestecate în regiune.

Malaysia a reacţionat cu o anumită ezitare când SUA au trimis nave de luptă după apariţia vasului de cercetare chinez în apele sale, a declarat un analist senior al Institutului de studii internaţionale si strategie din Malaysia, ba chiar există voci care spun că prezenţa americană a inflamat lucrurile, Beijingul trimiţând la rândul său nave de luptă.

„Americanii nu se gândesc la potenţialele efecte catastrofale ale bunelor lor intenţii”, a spus expertul. Şi SUA nu sunt deloc binevenite nici în alte ţări asiatice: anul acesta prşedintele filipinez Duterte a anunţat încheierea pactului forţelor vizitatoare, un acord de rotaţie a trupelor vechi de două decenii.

Diferenţa de fus orar între SUA şi marea parte a Asiei înseamnă că ieşirile lui Trump umplu toată scena. Asiaticii se trezesc cu conferinţe de presă haotice, pline de afirmaţii false, ca seara să aibă parte de faimoasele postări pe Twitter - belicoase şi greu inteligibile. 

Oamenii sunt „oripilaţi în faţa răspunsului lipsit de coerenţă al SUA care de fapt pune în umbră multe alte fapte”, a apreciat Aaron Connelly, cercetător consultant în politici asiatice sud-estice la institutul internaţional de studii strategice din Singapore.

Mike Pompeo a discutat recent cu liderii asiatici din sud-est unde a pus în vedere faptul că Beijingul profită de distragerea prilejuită de pandemiei. A menţionat de asemenea un raport recent al Centrului Stimson din Washington care arăta că barajele chineze de pe râul Mekong, care traversează multe ţări ale Asiei de sud-est determină secări ale apelor în josul râului. Demersurile lui Pompeo de a-i forţa să aleagă între SUA şi China nu au prins teren. Expertul citat mai sus e de părere că asta nu le-a căzut deloc bine asiaticilor din sud-est.

Chan, legiuitorul prodemocratic din Hong Kong a mărturisit înainte de a intra în politică a luat de bun angajamentul Beijingului din 1997 de a lăsa mai multă autonomie regiunii. Noua legislaţie i-a dovedit că nu este cazul de aşa ceva, iar Beijingul nu este preocupat să-i câştige de partea sa pe rezidenţi.

China: noua legislaţie este o urgenţă

În aprile 50 de activişti prodemocraţie reputaţi au fost arestaţi în legătură cu organizarea unor marşuri de protest anul trecut în august: peste un milion de oameni au ieşit atunci în stradă. Între ei se află veterani  precum Martin Lee, unul din cei care scris mini-constituţia regiunii, fondator al partidului Democrat, Jimmy Lai, fondatorul publicaţiei Apple Daily şi Figo Chan, unul din iniţiatorii Frontului pentru Drepturi Civile, gruparea care a organizat proteste autorizate pe parcursul anului trecut.

image

În cursul aceleiaşi zile, Biroul de legătură, cel mai important organ reprezentativ al Beijingului în Hong Kong a declarat că nu este limitat de articolul 22 al Legii Fundamentale care stipulează că niciun fel de putere centrală sau locală a guvernului chinez nu se poate amesteca în afacerile interne ale regiunii.

Ministrul chinez de externe a declarat că implementarea legislaţiei antiseparatiste în Hong Kong a devenit o „obligaţie urgentă”. Mii de oameni au ieşit pe străzi duminică scandând „Revoluţia timpurilor noastre. Eliberaţi Hong Kongul”, „Luptaţi pentru libertate”, „Independenţa - singura cale de ieşire”.

„Decizia vizează un set de acte care ameninţă serios securitatea naţională”, a spus ministrul chinez de externe respingând ideea că legislaţia va fi folosită împotriva jurnaliştilor şi criticilor guvernului din China.

„Nu are niciun impact asupra Autonomiei ridicate a Hong Kongului şi nici asupra drepturilor şi libertăţilor populaţiei sau drepturilor legitime şi intereselor investitorilor străini”, a subliniat ministrul Wang Yi.

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite