INTERVIU Jared Harris, despre seria „Cernobîl“: „E sfâşietor. Întotdeauna oamenii care nu au provocat nenorocirea sunt cei care plătesc cel mai mare preţ“

INTERVIU Jared Harris, despre seria „Cernobîl“: „E sfâşietor. Întotdeauna oamenii care nu au provocat nenorocirea sunt cei care plătesc cel mai mare preţ“

Jared Harris FOTO HBO

Actorul britanic Jared Harris (57 de ani) a vorbit într-un interviu obţinut de „Adevărul“ despre rolul principal din miniseria HBO „Cernobîl“, care a devenit rapid una dintre cele mai apreciate producţii de televiziune. Atenţie, următorul text conţine spoilere.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Cernobîl“ prezintă povestea dramatică a accidentului nuclear din 1986, una din cele mai groaznice catastrofe create de om din istorie, şi a oamenilor curajoşi care au făcut sacrificii incredibile pentru a salva Europa de un dezastru de neimaginat. Miniseria din cinci părţi, co-producţie HBO/SKY, are cinci episoade şi este disponibilă pe HBO GO. 

„Cernobîl“ s-a bucurat de aprecieri atât în rândul publicului, cât şi al criticilor de specialitate şi este catalogată drept una dintre cele mai bune producţii de televiziune din toate timpurile. După primele două episoade, „Cernobîl“ reuşise să obţină pe IMDb un rating mai bun decât celebrele seriale „Game of Thrones“ şi „Breaking Bad“. 

Într-un interviu obţinut de „Adevărul“ cu ajutorul HBO România, Jared Harris a vorbit despre rolul lui Valery Legasov, chimist şi membru al Academiei de Ştiinţe din URSS care a jucat un rol crucial în investigaţia dezastrului de la Cenobîl. Actorul a explicat şi motivul care stă la baza sinuciderii personajului său, scenă care de altfel deschide miniseria.   
 

Jared Harris a dezvăluit şi care a fost aspectul care l-a impresionat cel mai mult la această poveste, dar şi de ce este important să se vorbească şi astăzi despre tragedia care a zguduit lumea în urmă cu peste trei decenii. 

„Adevărul“: Spune-ne câte ceva despre personajul tău.

Jared Harris: Îl interpretez pe Valery Legasov, principalul om de ştiinţă responsabil de a face ordine şi tipul care trebuie să-şi dea seama cum să pună Pandora la loc în cutie. El a fost scos din viaţa sa într-o dimineaţă şi aşezat în cel mai groaznic loc de pe pământ. Nu este un erou, însă realizează că nu are încotro şi nu poate pleca până nu termină treaba.

Există interviuri sau imagini cu el pe care v-aţi bazat?

Uniunea Sovietică a şters aproape toate urmele implicării sale, însă există câteva imagini care au supravieţuit.

Serialul începe cu sinuciderea lui. De ce a făcut acest gest?

A făcut-o în ziua în care ar fi trebuit să transmită poliţiei un alt raport, în care trebuia să mintă şi să spună că totul este bine. El voia ca lumea să ştie adevărul, pentru că era vorba de o problemă încă nerezolvată. Deci, sinuciderea lui a avut un scop.

Cum a fost experienţa de a filma pe un reactor adevărat?

Ciudat, e totul foarte serios şi strict. Iar afară stă întotdeauna un tip cu o mitralieră.

Ce-ţi aminteşti din persioada în care s-a întâmplat?

Îmi amintesc avertismentele cu „nu ieşiţi afară“, mai ales în zilele ploioase. Eram în Londra în acea perioadă. Nu puteai bea lapte, carnea de miel galeză nu se mai vindea. De fiecare dată când are loc un dezastru oamenii îşi amintesc de Nostradamus şi toată lumea spunea că a prezis tragedia de la Cernobîl. Acea explozie a scos la iveală o grămadă de teorii nebuneşti.

Au fost lucruri care te-au şocat, care te-au surprins la această poveste?

Lucrul care m-a bulversat a fost eroismul, despre care, desigur, nu prea auzi vorbindu-se. Auzi că a fost o mare nenorocire, dar ce a rămas cu mine din această poveste este curajul, vitejia oamenilor. Ei au înţeles destul de repede că nu vor supravieţui, dar totuşi trebuiau să facă ceva, altfel situaţia s-ar fi înrăutăţit. Oamenii s-au sacrificat, iar partea asta de poveste nu a ajuns până în Vest. Nu a făcut parte din povestea pe care au încercat să o promoveze despre Uniunea Sovietică. Gorbaciov a spus că a provocat sfârşitul Uniunii Sovietice – ei şi-au dat seama că nu pot avea un război nuclear, pentru că dacă a fost nevoie de un asemenea efort pentru a curăţa nenorocirea asta, cum ai fi putut vreodată să foloseşti acele arme? Ar fi însemnat distrugerea întregii lumi.

Crezi că este importantă această poveste în ziua de azi?

Da, este o poveste care transmite un avertisment cu privire la gestionarea incorectă a situaţiilor de criză. Cred că este întotdeauna binevenită o poveste care să te facă să-ţi pui întrebări cu privire la versiunea pe care o ştii deja. Mai ales că întotdeauna oamenii care nu au provocat nenorocirea sunt cei care plătesc cel mai mare preţ de pe urma ei. Una dintre cărţile pe care se bazează serialul este „Voices from Cernobîl“ şi este sfâşietor prin ce au trecut acei oameni, cât de mult au suferit şi ce au avut de pierdut.

 

Cum a fost să lucrezi cu Stellan Skarsgard şi Emily Watson? Skarsgard îl joacă pe Boris Shcherbina, vice prim-ministrul rus trimis de Kremlin să conducă comisia guvernamentală de la Cernobîl în orele de după producerea accidentului, iar Watson este Ulana Khomyuk, o fiziciană hotărâtă să elucideze misterul care a condus către dezastru. 

Foarte uşor, amândoi sunt extrem de amuzanţi, cu picioarele pe pământ şi nu există riscul să te întâlneşti cu ego-urile lor. Încearcă să-şi facă treaba cât mai bine fără a fi într-o competiţie cu ceilalţi actori. Am petrecut mult timp împreună, ne-am ţinut unul altuia companie. Stellan este un gurmand şi un bucătar minunat, aşa că a descoperit o mulţime de restaurante grozave în Vilnius (locul în care au avut loc filmările - n.red.). Am avut mese lungi, am băut vinuri delicioase şi ne-am spus poveşti scandaloase.

Cum a fost Johan Renck ca regizor?

Mi se pare că a fost o decizie foarte bună să avem un singur regizor. Dezvolţi un plan şi nu trebuie să te reconfigurezi la fiecare episod unde ai un nou regizor. Johan a fost foarte sincer, foarte direct, ştia exact ce îşi doreşte, cunoaştea foarte bine pe toţi cei din echipă, aşa că totul a mers uşor. Am fost ca o multi naţională, cameramanii erau suedezi, departamentul de sunet francez, am avut şi englezi şi lituanieni în echipă. E ceva destul de ciudat pentru o producţie filmată în Europa, nu se întâmpla aşa ceva foarte des.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: