VIDEO INTERVIU Andrei Partoş: „Altădată, Costineştiul era o evadare“

Andrei Partoş, realizatorul emisiunii „Psihologul Muzical“, despre Costineştiul anilor '80 şi distracţiile estivale

Invitat în studioul Adevărul, realizatorul emisiunii „Psihologul muzical“ de la Radio România Actualităţi care împlineşte miercuri 64 de ani a povestit despre perioada de glorie de pe litoralul românesc şi despre distracţiile şi concursurile estivale ale turiştilor.

Ştiri pe aceeaşi temă

De zece ani realizator al emisiunii „Psihologul Muzical“, difuzată pe Radio România Actualităţi în fiecare vineri seară, de la 00.05, Andrei Partoş a vorbit despre libertăţile din staţiunea tineretului într-un regim totalitar. Specialistul care a studiat psihologia şi care a scris pentru „Vox Pop Rock“ şi „Pop, Rock & Sport“ a ajuns în Costineşti în august '71, la iniţiativa lui Laurenţiu Toma, directorul de la Casa Studenţilor. Toma l-a trimis pe litoral cu două boxe şi cu două magnetofoane, ca să pună muzică pentru turiştii români şi străini. „Am deschis discoteci la Vox Maris, Tineretului, Cantina 2 şi la Dacia“, a spus cel care a părăsit staţiunea opt ani mai târziu, „din cauza unei neînţelegeri cu Securitatea”. A revenit în '82, ca să distreze oamenii, seara, în discoteci. În timpul zilei, Partoş comenta meciurile şi evenimentele de pe plajă, la microfonul Radio Vacanţa, şi punea melodii. „Pe acolo au trecut şi Florin Helmis, Jana Gheorghiu, Marina Almăşan şi Lilian Zamfiroiu, actualul şef de la Institutul Cultural Român. Foarte multă lume a făcut şcoală de presă autentică în Costineşti, pentru că acolo totul era în direct“, şi-a amintit Andrei Partoş.

Andrei Partoş, realizatorul emisiunii „Psihologul Muzical“, despre Costineştiul anilor '80 şi distracţiile estivale

Recorduri la Serbările mării şi ale tinereţii, Costineşti 1984

Cea mai subţire talie – 54 de centimetri (1,70 metri înălţime), Ruxandra Vodă, Bucureşti

Recordul la sărutări – 100 de sărutări rujate în 5 minute

Cel mai mare număr de pantofi – 48, Şoş Constantin, Oradea, Kujluc Mircea, Bucureşti

Recordul la ochi de diferite culori – Unul verde, altul căprui, Mariana Budurceanu, Bistriţa-Năsăud

Cea mai lungă mustaţă – 18 centimetri, Doru Stănculescu, Baciu Tiberiu, Bucureşti

Cel mai frumos nume – Santa Lucia, Cluj-Napoca

Cea mai mare viteză la băut bere – 1 bere în 7 secunde, Andrei Mihai, Iaşi

Rezistenţa la foame – 48 de ore, Georgescu Adrian, Bucureşti

Recordul la tumbe – 14 cu faţa. 12 cu spatele, Peter Snagu, Bucureşti

Cel mai înalt turist din Costineşti – 2,02 metri, Brumă Cezar, Iaşi

Recordul la mâncat ciocolată – 21 de bucăţi, Loredana Sandu

Cel mai bun înotător – 500 de mile cu 20 de noduri, cu o mână, Luis Filipescu, Bucureşti

Cel mai lung păr – 80 de centimetri, Pop Minodora, Gherla

Cel mai lung fir de păr de pe braţ – 4 centimetri, Alfred Popescu

 
 
Foto

„Adevărul“: Suntem în plin sezon estival, cum vi se par astăzi distracţiile de pe litoral?
Andrei Partoş:
Merg pe litoralul românesc în fiecare an, două-trei zile la Costineşti. Fac comparaţie în baza a ceea ce se oferă la televizor sau în ziare. E un dezechilibru între staţiuni, iar la capitolul distracţie sunt date secvenţele spectaculoase, cu lumea care dansează, artiştii care cântă în cluburi şi manifestările de tip paradă şi care alegorice.

Astăzi, consumatorii de divertisment nu vin în cluburi doar pentru muzică, ci şi pentru a face cuceriri şi a-şi etala hainele. Era muzica principala atracţie înainte?

Atunci nu erau animatoare, cel puţin oficial. Diversitatea era altfel reflectată, nu era monotonie. Oamenii veneau să se distreze, nu să fie văzuţi. Ei stăteau la coadă de la ora 19.00, ca să prindă loc la masă. Discoteca începea la ora 20.00, la Vox Maris, şi se termina la ora 23.00. Acolo, primeau altceva decât în localitatea din care veneau. Atunci, existau mai puţine oferte de care oamenii profitau. Acum, dacă vrei, iei toate cluburile la rând doar într-o noapte. Azi informaţia e pusă la dispoziţie pe internet, atunci aveam o relaţie directă cu publicul.

Ce se întâmpla după ce se închidea discoteca?

Fiecare se ducea la căsuţe, unde aveau loc petreceri private, miza mare era să vină la mare câte doi, care să mai aibă 20 de prieteni, să stea cu ei în cameră. Atunci erau blatiştii, care cumpărau băuturi ieftine şi stăteau pe malul mării până la 5.00 dimineaţa. Se cânta mult la chitară şi se făcea folk, nu era o problemă că n-avem priză să punem un casetofon sau un magnetofon. Perioada extremă în care discoteca se închidea la ora 22.00 a picat chiar de Serbările mării şi, ca să salvăm un moment important, am făcut gală rock la ora 6.00 dimineaţa, dar surpriza a fost că au venit oamenii la Teatrul de Vară din Costineşti de la ora 3.00, ca să ocupe locuri. Stăteau pe pătură, ca să prindă spectacolul.

Oamenii stăteau la coadă de la ora 19.00. La Vox Maris, programul discotecii începea la ora 20.00 şi se termina la 23.00

Petrecerile erau o evadare din regimul totalitar?

În mod clar, Costineştiul era o evadare şi oamenii se simţeau liberi. Securiştii erau foarte vigilenţi în staţiune, dar nu interveneau atât de des precum la oraş. Oamenii veneau special să vadă Serbările mării, care durau aproape trei zile, alţii ca să-l vadă pe Iosif Sava prezentând galele muzicii clasice, pentru jazz sau pentru teatru. Ziua, actorii se aşezau în faţa sediului Radio Vacanţa şi răspundeau la întrebările publicului, era o altă relaţie între consumatorul de artă şi ofertant. Azi, Vama Veche nu poate să preia aceste obiceiuri. BTT-ul (Biroul de Turism pentru Tineret) a creat această premisă, iar Securitatea a închis ochii, ca să se laude că i-a lăsat pe oameni să se distreze.

Exista cenzură în ceea ce privea muzica difuzată?

N-a existat cenzură în sensul real al cuvântului, n-a fost cineva care să zică: «De mâine nu daţi asta», dar se mai găsea un individ riguros care ne atrăgeau atenţia că am difuzat Phoenix. El, de fapt, voia să arate că era un securist citit. În Costineşti, n-am simţit cenzură, alegeam şi schimbam muzica în funcţie de consum şi de starea de spirit a oamenilor, ca să-i apropiem. Nu alegeam acelaşi program muzical două nopţi la rând, iar, de regulă, oamenii plecau din discotecă aplaudând, imagine pe care nu o s-o vedeţi azi. Pentru mine era satisfacţia supremă când îi vedeam că pleacă bucuroşi. Astăzi, pleacă trişti, fără satisfacţia unui eveniment.

 Pe lângă muzică şi Teatrul de Vară, existau tot felul de concursuri. De exemplu, la Serbările mării şi ale tinereţii din Costineşti 1984 s-au înregistrat recordul la sărutări (100 de sărutări rujate în cinci minute) şi recordul la foame (48 de ore). Cum se stabileau competiţiile?

Existau concursurile de Miss, iar pentru divertisment, oamenii inventau tot felul de lucruri: să joci table 48 de ore, să mergi legat cu o parteneră 48 de ore. Astea erau acte de normalitate pentru noi, iar  atmosfera era constant aceeaşi, ceea ce demonstrează că exista un spirit al locului. La un concurs de epigrame, oamenii scriau pe frunze şi pe pietre sau îşi sacrificau pachetul de ţigări. Astăzi, la un post de radio este foarte dificil să-i mai implici pe oameni la joc. Costineştiul a avut acest spirit irepetabil, într-un sistem totalitar. Nu cred că va mai exista starea de atunci, tocmai pentru că exista acel sistem. Acum sunt atâtea oferte, încât oamenii zic: «Ce rost mai are rost să facem ceva?». Din cele 20-30 de variante găsesc ceva care să le placă, pentru că au acces la tot şi nu mai caută.

Astăzi, vestimentaţia este un mijloc prin care oamenii se disting şi ies în evidenţă. În anii '70-'80 ce purtau turiştii în discoteci?

Oamenii veneau îmbrăcaţi destul de elegant, dar existau elemente de extravaganţă, în cazul grupărilor pro-Depeche Mode şi pro-punk. Oamenii purtau creastă, geci de piele şi ghete, pentru că în Costineşti aveau libertate. În anii '70 erau pantalonii evazaţi, care au revenit după 40 de ani, se purtau cămăşi înflorate, pantaloni scurţi şi, în general, linia modei studenţeşti. Când veneau la Costineşti, oamenii nu spuneau că se simt bine după ce consumau alcool, unii nici nu aveau bani să-şi ia un pahar cu apă, erau bucuroşi că aveau cum să intre, nu beau până să cadă sub masă. Ei se simţeau bine pentru atmosfera pe care o trăiau. 

Complementar profesiei de DJ, Andrei Partoş a studiat psihologia şi a scris la diverse publicaţii, printre care "Vox Pop Rock", “Pop, Rock & Sport”, “P.R & Show”, “Expres Magazin”, “Universul Radio”, “Q Magazine”, “Săptămâna” şi “Curierul Naţional”. Patricia Kaas, Kylie Minogue, Jacques Higelin, Joe Cocker, Joan Baez şi Rod Stewart sunt doar câţiva dintre artiştii de renume pe care i-a intervievat.

Emisiunea "Psihologul Muzical" începe în fiecare noapte de vineri, de la ora 00.05, la Radio România Actualităţi.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: