Adevărul Live: Cum au devenit realitate visele Irinei Rimes VIDEO

Interviu Irina Rimes. Irina Rimes (25 de ani), artista din Republica Moldova care a cunoscut succesul graţie piesei „Visele“, a fost prezentă la Adevărul Live, unde a discutat despre parcursul ei muzical, dorinţe şi planuri de viitor.

Irina Rimes a intrat în atenţia publicului după ce a lansat piesa „Visele“, având succes fenomenal pe radio, TV şi pe mediile sociale. Artista este originară din Republica Moldova şi este considerată „revelaţia anului 2016“. 

Mai mult, este prima artistă din ţară care a lansat o trilogie, denumită sugestiv #IubiriSecrete. Povestea este inspirată dintr-o experienţă personală, iar cele trei piese, #IubireaNoastraMuta, #DaCeTu şi #HainaTa, reprezintă un amalgam de emoţii şi trăiri, fiind scrise pe baza unor stări cât se poate de autentice.

Irina Rimes vorbeşte la Adevărul Live despre cariera ei muzicală în plină dezvoltare, despre planuri de viitor şi speranţe. 

Cele mai importante declaraţii. 

„Adevărul“: Cine e Irina Rimes?

Irina Rimes: E o fată care a plecat de acasă de la 14 ani, a făcut liceul într-un alt oraş, a făcut acolo muzică, apoi Conservatorul, după care şi-a încercat norocul la un concurs de talente din Moldova, „Fabrica de staruri“. Am ajuns în finală, dar nu am câştigat, însă am cunoscut mulţi oameni care m-au atras în România. Am lăsat totul şi m-am mutat în România, unde câţiva ani am fost în umbră totală, am lucrat în studiou foarte mult, făceam piese pentru artişti din Moldova şi aşa mi-am decoperit pasiunea pentru scris. Într-un final m-am lansat cu piesa „Visele“, care a avut succes, şi acum merg mai departe.

Piesa „Nu mă căuta“ e o continuare a poveştii mele după „Visele“, e o melodie de pe albumul pe care îl voi lansa în curând. E tot o piesă tristă şi toată lumea mă întreabă de ce dau piesele vesele altor artişti şi eu le păstrez pe cele triste. Pentru că am un album de lansat, iar acest album este ca un film, iar filmul este despre dragoste şi durerea ce vine odată cu dragostea.

Multă lume te ştie graţie piesei „Visele“. Te-a speriat succesul dobândit?

Nu m-a speriat, m-a bucurat, pentru că orice artist se bucură când piesa lui are succes. Într-adevăr viaţa mea s-a schimbat foarte mult din momentul acela, mi s-au schimbat şi priorităţile, au crescut cantitatea de muncă, cerinţele şi oportunităţile. Dar eu am rămas aceeaşi şi prietenii din jurul meu sunt aceiaşi. Dar în general este o bucurie pentru mine ce se întâmplă. 

Succesul unei moldovence în România 

Cât de greu e pentru un artist de peste Prut să reuşească în România?

Foarte greu, am avut şi perioade de depresie, pentru că în general mulţi oameni vin cu un scop în România, la muncă, la facultate, dar eu am venit singură, fără prieteni, doar cu o persoană care m-a impulsionat. Nu ştiam ce să fac, eram şi într-o situaţie financiară foarte proastă. Am avut perioade foarte grele în care făceam doar sport, mâncam aceeaşi mâncare de trei ori pe zi, mă uitam la un film sau mai citeam o carte şi ieşeam din casă doar după pâine. Cam aşa au fost primele luni, dar toate au trecut şi s-au transformat într-o experienţă care mai târziu m-a ajutat.

Eu aş spune că am avut şi noroc, pentru că poţi fi ambiţios şi perseverent, dar e mai greu când nu ai pentru cine şi pentru ce. Eu am nimerit într-o echipă foarte bună, pentru care merită să muncesc. Am avut această oportunitate şi m-am folosit de ea. Eu sunt o persoană leneşă de fapt, sigur că am muncit pentru a ajunge aici, dar de fel sunt artist şi artiştii sunt leneşi, dar pentru că am avut această oportunitate cred că a fost înţelept din partea mea să profit de ea şi cred că oricine ar fi procedat la fel. 

FOTO E duard Enea 

De ce România şi nu Rusia, de exemplu?

Aşa s-au aranjat lucrurile în viaţa mea. Am avut la un moment dat intenţia să merg în Rusia, cunoscusem un producător rus care mi-a promis multe lucruri, doar că în Rusia, cel puţin din ce am văzut eu, aş fi avut parte de un showbiz foarte murdar şi nu mi-ar fi plăcut să fac asta.

În Moldova nu cred că există industrie muzicală, există doar cântăreţi care au business-ul lor. A fost trist pentru mine să-mi văd viitorul în Moldova. Eu investeam bani într-o piesă, după care trebuia să merg la radiouri şi să mă rog să-mi difuzeze melodia. Mi se părea trist să fac treaba asta. Mi se pare trist să ceri o piesă unui producător şi să nu te implici în procesul de creare. Eu mă implic total, majoritatea pieselor sunt compuse de mine, iar în momentul în care lucrez cu un producător stau cu el şi lucrăm împreună în studio. În Moldova nu se fac lucrurile astea aşa, un artist se duce la producătorul muzical şi îi spune că vrea o piesă care să sune într-un anume fel, producătorul face piesa, artistul o plăteşte şi cam asta e. Sigur că mai sunt şi artişti care stau în studiou, dar, din păcate, acei artişti nu se bucură de un succes foarte mare. 

De ce au artiştii moldoveni succes în România 

Cum priveşti industria muzicală din România? 

Pe lângă volumul mult mai mare de muncă, se şi rulează nişte bani în această industrie. Este o industrie foarte atrăgătoare pentru cântăreţii de peste Prut. Şi atitudinea faţă de artişti este alta, şi oportunităţile sunt mult mai mari, şi publicul este mult mai mare, iar expunerea evident este mult mai mare. În plus, există şi o ieşire spre piaţa internaţională.

Dar pe piaţa internaţională nu te tentează să te lansezi?

Mă foarte tentează, pentru că eu mă simt de acolo, chiar dacă piesele mele sunt foarte dramatice, pe sufletul românilor. O să scot şi un album în limba engleză, lucrez la el, mai am şi un contract despre care nu pot vorbi. Da, este foarte tentantă piaţa internaţională şi eu mă regăsesc acolo.

De ce crezi că artiştii moldoveni au succes în România? Ce îi deosebeşte?

Mi-a răspuns cineva la această întrebare. Mi-a zis că noi venim cu ceva de acolo, cu o sinceritate, cu modestie, cred că ăsta e unul dintre secrete. Probabil că şi muzica noastră nu e atât de standardizată şi probabil că avem şi o oarecare influenţă rusească şi acest aspect e exotic pentru români. 

Ţi-ai dat seama ce vor românii să audă?

Încă nu. Am lansat ultima piesă în cadrul unei petreceri organizate la mine acasă, în Sufrageria Irinei, aşa am denumit-o. Am cântat la rece, fără microfon, fără niciun amplificator, piese de pe albumul meu şi s-au făcut live-uri de acolo care au ajuns virale pe Internet, iar când am scos piesa mulţi oameni au fost dezamăgiţi, pentru că li s-a părut că în live am cântat cu mai mult suflet. Şi am o replică pentru aceşti oameni, piesa lansată este o variantă mai comercială, pentru radio, varianta cântată acasă nu ţi-o difuzează nimeni pe radio. Sigur că o piesă live mereu sună mai bine decât piesa produsă, pentru că acolo e viaţă.

Moldovenii cum îţi percep muzica?

Foarte bine, un pic mai greu, dar mama mă sună dimineaţa: „Mă, Irina, mă, tu nu te uiţi deloc la ştiri.“ Mi-a spus că se vorbeşte despre mine, că cineva a făcut un cover după piesa „Ce s-a întâmplat cu noi“, iar eu mă bucur că acolo se întâmplă lucruri fără nicio implicare a mea, pentru că eu merg foarte rar acasă. Moldovenii primesc foarte bine muzica mea şi se mândresc cu mine. 

Iubirea, motivaţia Irinei Rimes 

Iubirea e o temă principală a pieselor tale. Ce e iubirea pentru tine?

Când eram mai mică mă întrebam mereu de ce toate piesele sunt despre iubire şi nu despre mamă, despre plai, despre alte sentimente, cum ar fi ura. Când am crescut am înţeles de fapt că iubirea mişcă tot în această lume şi din acest motiv toate piesele sunt despre dragoste. Şi pentru mine iubirea a fost sentimentul care m-a împins să scriu şi să fac acest album. A mai fost şi un alt sentiment, teama pentru viitor, în condiţiile în care nu aveam bani şi m-a motival să scriu piese şi să le vând altor artişti.

80% este adevăr în piesele mele, în aproape toate există cel puţin un vers pe care eu chiar l-am rostit la un moment dat. De exemplu, am făcut o piesă pentru Inna şi acolo sunt nişte cuvinte pe care chiar le-am rostit: „Cum ar fi să plece toată lumea/ Să rămânem doar noi/ Ţi-aş fac un copil sau doi“. Sunt lucruri pe care poate le-am simţit la un moment dat, dar nu le-am spus şi atunci le-am pus în melodii. Pentru că noi oamenii suntem mai ipocriţi, simţim unele lucruri, dar nu le spunem, ne e teamă să le rostim.

De unde îţi iei inspiraţia? Am văzut un cover de-al tău după Mădălina Manole - „Tu n-ai avut curaj“.

Nu prea am ascultat muzică românească, foarte puţin, doar la examenele de la Conservator şi aşa am ascultat-o pe Mădălina Manole, Mihaela Runceanu. Eu tot încercam să cânt „Tu n-ai avut curaj“ şi nu reuşeam, o cântam bine, dar fără sentimente, iar profesoara mi-a zis să nu o mai cânt aşa dramatic, cânt-o de parcă tu ai avut curaj şi el nu, de parcă tu eşti cea care a învins şi el a fost un prost, care a rămas acolo şi nu a putut să se ridice la nivelul tău. Am cântat aşa şi a fost bine. Aici mi-am dat seama cât de mult contează ce interpretare dai piesei, poţi cânta foarte bine şi să nu ai succes şi asta probabil din cauza faptului că încă nu a găsit interpretarea potrivită.

Piesele pentru Andra, Inna, Antonia şi alţi artişti le-am compus după ce am lansat „Visele“, pentru că unul din secretele succesului este să ai motivaţie, iar în momentul în care ai piese pe radio, lumea te apreciază, normal că ai motivaţie. După ce ai făcut o piesă bună, ea circulă şi se duce vestea că cineva compune bine, chiar dacă piesa nu e lansată încă. Aşa s-a dus vestea despre mine printre artişti şi am avut acea perioadă de succes care m-a motivat foarte tare.  

Părinţii tăi ce spun despre carierea aleasă?

Ei m-au susţinut întotdeauna, pentru că am şi cântat de mică. Cineva m-a remarcat, am fost la o mulţime de concursuri, iar ei m-au sprijinit financiar, au investit în mine. Din punctul ăsta de vedere, am fost un copil fericit, părinţii m-au susţinut mereu şi mă bucur enorm că acum pot să-i răsplătesc pentru că au avut încredere în mine.

Ce ţeluri ai tu?

În primul rând vreau să scot acest album, pe cel în limba engleză, dar aş vrea să lansez piese care să menţină acest succes, vreau să-mi fac mândră casa de discuri, pe părinţi, pe oamenii de lângă mine, să se bucure oamenii că mă cunosc, astea sunt lucrurile pe care mi le doresc cel mai mult: să-i fac pe oameni mândri de mine şi de muzica mea. Şi sunt dispusă să muncesc pentru acest lucru oricât ar fi nevoie.