Astăzi, la început de an şcolar, îmi cer iertare elevilor mei de clasa a VII-a şi părinţilor lor. Le-am spus că nu sunt o generaţie de sacrificiu, că nu vor suferi din pricina schimbărilor dinspre Minister. Ba chiar le-am spus că sunt cei mai norocoşi copii din România, că sunt primii care se vor bucura de noile Programe şcolare, mult mai bune decât cele de dinainte. Am crezut şi i-am îndemnat să creadă că şcolii îi pasă de ei şi va face totul să respecte termenele şi le pună manuale pe bănci la început de an şcolar, că noi, profesorii, vom veni la clasă pregătiţi, gata să aplicăm metode moderne.

Îmi cer iertare că nu au avut niciodată toate manualele la început de an şcolar. Manualele lor au venit mult mai târziu, uneori la sfârşitul primului semestru. Le-am pus pe bănci compendii temporare, inutilizabile, apoi manuale făcute pe genunchi, manuale unice cu greşeli şi activităţi retrograde. Nici anul acesta nu pot să-i primesc pe elevii mei cu toate manuale în prima zi de şcoală.

Îmi cer iertare că nu este clar cum va arăta examenul de Evaluare naţională pentru generaţia lor. Nu au nicio idee despre cum se va organiza admiterea la liceu. Circulă doar zvonuri prin ţară despre subiecte care să înglobeze mai multe discipline, română şi engleză, matematică şi ştiinţe. Părinţii trebuie să ştie din timp cum să-şi ajute copiii şi cum să-i îndrume. Ne vom trezi iarăşi cu modificări în timpul anului şcolar? Cum e posibil ca o generaţie să înceapă un ciclu şcolar fără să ştie cum se va încheia acesta? Pe cine vor afecta anunţurile făcute în pripă? Nu cumva pe cei mai vulnerabili dintre copii, familiile care nu ştiu şi nu pot să-şi ajute copiii?

Îmi cer iertare că au lucrat cu profesori care nu au fost pregătiţi să aplice metode moderne. Niciun curs de formare pentru programele noi nu s-a desfăşurat până acum, deşi a trecut jumătate din perioada pe care o petrec aceşti copii în gimnaziu.

Totul a fost un experiment, un şir de schimbări incoerente, confuze, după pofta şi 'priceperea' fiecărui ministru. Toţi au vrut 'să facă ceva', dar niciunul nu s-a gândit la vremelnicia postului său, la copiii şi părinţii buimăciţi, care aşteaptă ca drumul şcolar să fie previzibil.

Oricât de odioasă găsesc expresia 'generaţie de sacrificiu', oricât de dureros este să mă gândesc în aceşti termeni la copiii mei, realitatea este că şcoala şi-a bătut joc de ei şi o face în continuare, cu nonşalanţă, prin vocea ministrului care nici măcar n-a auzit de problema manualelor întârziate şi anul acesta.

Pentru toate aceste erori nepermise, pentru că am crezut că va fi mai bine, eu, profesoară de limba română şi dirigintă, astăzi îmi cer iertare.