
O parte din problemele infrastructurii din România pot fi rezolvate, prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, a declarat comisarul european Adina Vălean într-un interviu pentru „Adevărul”.
Comisarul european a precizat că dezvoltarea
infrastructurii e uneori în urma dezvoltării anumitor regiuni, ceea ce a dus la
supraîncărcarea infrastructurii, fiind un lucru bun că oraşele sunt pe lista de
investiţii din planul de redresare. Adina Vălean a menţionat, de asemenea, că intenţiile
anunţate de Guvern în planul de redresare coincid cu priorităţile Comisiei
Europene.
„Adevărul”:
România se regăseşte adesea în topul clasamentelor negative în materie de
transporturi. Dau doar câteva exemple: ultimul loc în UE la calitatea
drumurilor, ultimul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul de kilometri de
autostradă la 100.000 de locuitori, cea mai ridicată rată a accidentelor
rutiere din statele membre. Dezvoltarea infrastructurii a rămas în urma dezvoltării
generale a ţării, dar şi în urma aşteptărilor populaţiei. Am putea spune că infrastructura
deficitară chiar ne trage adesea înapoi. În ce măsură proiectele incluse de România
în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă vor reuşi să rezolve măcar câteva
dintre aceste probleme şi în ce orizont de timp?
Adina
Vălean: Sunt peste 9 miliarde de euro alocate
infrastructurii de transport în planul naţional de redresare economică, deci
da, o parte din problemele infrastructurii din România pot fi rezolvate. Urmărind
lista proiectelor, vedem că ele acoperă nevoi diferite. Vorbim de autostrăzi şi
drumuri expres - Transilvania şi A7, care leagă Moldova de capitală, dar şi de
centuri ocolitoare pentru oraşe sau metrou pentru Bucureşti şi Cluj. Autostrăzile
şi drumurile expres duc la dezvoltarea economică a regiunilor, oraşelor, ajută industriile
să-şi pună mai uşor marfa în mişcare. De altfel, acesta e un efect tipic al
investiţiilor în infrastructură - ele impulsionează dezvoltarea economică, duc
la deschiderea de afaceri noi. Pe de altă parte, ele cresc siguranţa rutieră.
Într-adevăr, dezvoltarea infrastructurii e
uneori în urma dezvoltării anumitor regiuni. Cluj, Timişoara, Bucureşti sunt
oraşe care, conform ultimului Eurostat, şi-au triplat PIB-ul în ultimii 10 ani.
Asta a dus la creşterea populaţiei şi supraîncărcarea infrastructurii. Mă bucur
că multe oraşe sunt pe lista de investiţii - cu centuri sau metrou. Un
transport public sustenabil şi eficient, un management de trafic inteligent în
oraşe duce nu numai la o calitate a aerului mai bună, ci şi la o calitate a vieţii
mai crescută în general.
În planul României sunt prevăzute şi
implementarea de sisteme de trafic inteligent sau staţii de încărcare pentru maşinile
electrice. Ce construim sau reconstruim acum trebuie să fie sustenabil.
Aţi pomenit de orizonul de timp. Aceste
fonduri pentru redresare economică trebuie cheltuite relativ repede. Sunt
acordate începând cu primăvara acestui an şi probabil că mare parte din fonduri
trebuie cheltuite în primii 3 sau 4 ani. Ceea ce înseamnă că proiectele propuse
trebuie să fie mature, fezabile, realizabile într-un timp scurt.
Vedem
cifre fabuloase în Planul de Redresare: peste 250 km de autostradă şi drumuri
expres, peste 330 km de Variante Ocolitoare şi drumuri de legătură, peste 140
km de cale ferată modernizată/electrificată, 7 km de magistrală nouă de metrou.
Cât de ambiţioase sunt obiectivele României în materie de transporturi, ţinând
cont de capacitatea actuală de implementare?
Deşi 2020 e un an de criză, România a făcut nişte
paşi importanţi la capitolul infrastructură. Recent, de pildă, România a luat
aproape un miliard bani europeni pentru Autostrada Transilvania. E importantă întărirea
capacităţii administrative, la fel cum e important angajamentul politic. Cred că
de la negocierile pentru alocarea acestor fonduri, până la realizarea acestui
plan de ţară, România s-a descurcat foarte bine. Eu sunt optimistă pentru că,
pe lângă lista bună de proiecte, Guvernul şi-a propus anumite reforme, extrem
de necesare, cum ar fi consolidarea capacităţii de implementare a marilor
beneficiari, CNAIR, CFR SA, ARF prin contracte de performanţă. Eu sper ca acest
plan, repet, foarte solid şi pragmatic, va ajunge realitate.
Care
sunt proiectele româneşti majore de infrastructură cu cele mai mare şanse în a
fi finanţate cu bani europeni prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă?
În decembrie voi lansa strategia UE pentru
mobilitate sustenabilă şi digitală. Ea dă direcţiile de dezvoltare ale
sectorului transporturi pentru următoarele decenii. Punem accent pe
sustenabilitate, digitalizare, rezillienţă, prin urmare, orice proiect trebuie
să aibă aceşti indicatori. În plus, unul din obiectivele noastre pentru următorii
ani este completarea reţelei trans europene TEN-T. Intenţiile anunţate de
Guvern în planul de redresare coincid cu priorităţile Comisiei. După cum am
spus, e o componentă importantă de digitalizare prin sistemele de trafic
inteligent, una „verde” prin angajamentul de a folosi materiale de construcţie
cu standarde ecologice înalte sau prin crearea infrastructurii pentru maşini
electrice. Absolut, investiţiile în transport public - metrou în acest caz -
sunt importante şi încurajate de Comisia Europeană. De asemenea, sectorul
feroviar are şi el partea lui de finanţare şi ne dorim să-l facem mai
performant, în general, în toată Europa, fiind unul dintre cele mai curate
moduri de transport.
Cum ar
trebui folosiţi banii europeni pentru a dezvolta oraşele României în materie de
transporturi? Ce anume ar trebui să prioritizăm: metrou, cale ferată, autobuze
electrice?
Oraşele zilelor noastre, cu complexitatea lor,
cer multimodalitate. Nu excludem niciun mijloc de transport, dar ideal e să avem
un transport public eficient şi opţiuni suficiente pentru a reduce congestia şi
poluarea. Prin urmare aş spune că avem nevoie de orice - centuri ocolitoare
pentru a muta traficul greu din oraşe, terminale de metrou sau staţii de tren
pentru a determina oamenii să-şi lase maşinile la intrarea în oraş, autobuze
electrice şi soluţii de micromobilitate. Strategia pe care o voi lansa la
finalul acestui an ia în calcul toate aceste opţiuni. Dacă ar fi însă să aleg
ceva ar fi metroul, mă bucur că planul nostru de redresare prevede noi staţii în
Bucureşti şi metrou în Cluj.
Cât de
mult se suprapune viziunea europeană pentru finanţarea transporturilor cu cea
românească, ţinând cont că România vrea să recupereze cu ajutorul acestor bani
decalajul uriaş faţă de Vest în materie de infrastructură rutieră şi că şi cea
mai mare parte din alocare (4,54 miliarde euro) va merge către infrastructura
rutieră?
După cum v-am spus, e important ca România să-şi
completeze partea ei din reţeaua trans europeană TEN-T. Da, avem un decalaj
mare şi aceste fonduri sunt o oportunitate. Dar aceste fonduri nu sunt decât o
parte din finanţările următorilor ani. Ştiu că guvernul, de pildă, vrea să finanţeze
A8 din fondurile de coeziune. Apoi, numai prin mecanismul de interconectare al
Europei, CEF, avem aproape 23 de miliarde pentru transporturile europene. Parte
din banii aceştia ar putea merge la calea ferată din România, în modernizare.
Ideal ar fi să punem cât mai multă marfă pe tren şi pe cursurile de apă navigabile,
de aceea ne-ar trebui investiţii şi în terminalele multimodale.
Cât de „verzi”
vedeţi planurile României în materie de transport, într-o lume orientată tot
mai mult către neutralitate climatică?
Este clar că trebuie să mergem spre reducerea
emisiilor şi spre mijloace de transport din ce în ce mai nepoluante. Emisiile
se reduc însă, cu tehnologii noi, cu management de trafic performant, cu
combustibili alternativi, cu o combinaţie de mijloace. Toate modurile de
transport sunt importante şi toate trebuie ajutate să fie parte din reducerea
emisiilor.
În acest stadiu, de proiect, sunt prevăzute
suficient de multe măsuri ca să putem spune că România îşi propune să construiască
sustenabil.
Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos: