Despre o bulă imobiliară de acum 2.400 de ani

Bulele speculative funcţionează la fel, chiar dacă sunt despărţite de aproape două milenii şi jumătate

Balonul imobiliar din deceniul trecut, susţinut de o creditare nesustenabilă, la limita fraudei, este caracterizat de mulţi analişti drept cea mai mare bulă speculativă din istoria umanităţii.

Fenomenul se repetă o dată la o sută de ani, în măsura în care fiecare generaţie cade pradă, la rândul ei, aceloraşi păcate ale lăcomiei şi optimismului excesiv, scrie Curierul Naţional.

Comparaţiile între actuala criză şi Marea Depresiune din anii '30 abundă în pieţe şi în presa de specialitate. Nu sunt puţini nici cei care au adus în discuţie baloanele speculative de la 1720 antrenate în Anglia şi Franţa pe Compania Mărilor de Sud şi, respectiv, Mississippi River, având în vedere că proporţia datoriilor din sistemul financiar de acum nu are echivalent decât în acea perioadă.

La Atena, în prima jumătate a secolului al IV-lea î.Hr., într-o societate în care precumpănitoare era economia privată şi în care dezvoltarea relaţiilor economice a creat un grad de complexitate ridicat al societăţii, a putut apărea un balon speculativ de proporţii pe segmentul proprietăţilor susţinut, de asemenea, de o creditare mincinoasă.

Consultantul financiar american Martin Armstrong readuce în discuţie acest episod pentru a arăta că frauda bancară este un fenomen care reapare sistematic în piaţa creditului şi că distorsiunile create pe acest segment antrenează baloane speculative pe active. Problema de acum a industriei bancare nu ţine de o "cultură rea" şi nu poate fi atribuită doar câtorva indivizi; este sistemică. "Băncile au manipulat pieţele, ratele de dobândă şi Guvernele pentru o perioadă îndelungată de timp", scrie Armstrong. Bula imobiliară ateniană de acum 2.400 de ani este un bun exemplu pentru a înţelege de ce baloanele speculative şi consecinţele vătămătoare ale spargerii lor sunt un rezultat al creditării bancare de natură frauduloasă, potrivit Curierul Naţional.

Scandalul recent al manipulării ratelor de dobândă, deşi are în centru banca britanică Barclays, ameninţă întreaga reputaţie a industriei financiare anglo-americane în măsura în care investigaţiile vor revela şi implicarea mai multor bănci din New York, spune analistul financiar Martin Armstrong într-una dintre lucrările periodice pe care le publică pe website-ul său. El însuşi închis mai bine de zece ani sub acuzaţii de fraudă, acesta spune că băncile au ajuns astăzi să opereze într-un sistem bazat pe fraudă. Adevărul este că în istorie băncile arareori s-au mulţumit să câştige bani doar din activitatea bancară propriu-zisă; fraudele au alterat întotdeauna funcţiile propriu-zise ale băncilor.

Iniţial, băncile erau locul unde îţi ţineai banii; bancherii nu îi împrumutau mai departe şi se presupunea că aceştia nu sunt îndreptăţiţi să se "joace" cu ei. În Atena antică erau creditori care împrumutau banii deponenţilor cu acordul acestora şi în schimbul unor dobânzi. Abia după Evul Mediu timpuriu băncile, iniţial apărute ca instituţii de stocare a depozitelor în monedă din metal preţios, au început să se angajeze în operaţiuni clandestine împrumutând banii deponenţilor fără înştiinţarea acestora.

Activitatea de creditare bancară a fost adesea însoţită de fraudă şi de multe ori expansiunea creditului peste volumul depozitelor existente a dat naştere unor baloane speculative pe diverse active la a căror spargere economia s-a cutremurat profund. "Mergând înapoi către timpurile de odinioară, găsim aceleaşi baloane speculative pe active şi aceleaşi fraude bancare pe care le avem acum. Istoria se repetă pe căi asemănătoare deoarece pasiunile omului nu se schimbă de la un secol la altul", scrie Armstrong.