Conştiinţa conservatoare: Preliminarii la un profil intelectual (2004), O lume dispărută: Patru istorii personale urmate de un dialog cu H.-R. Patapievici (coautor, alături de Paul Cernat, Angelo Mitchievici şi Ion Manolescu, 2004), Explorări în comunismul românesc (coautor, alături de Paul Cernat, Angelo Mitchievici şi Ion Manolescu, vol. I, II, III, 2004, 2005, 2008), Spiritul conservator: De la Barbu Catargiu la Nicolae Iorga (2008), Despre sunete şi memorie: Fragmente de istoria ideilor (2009), Apărarea libertăţii (1938–1947) (2010), Teodoreanu reloaded (alături de Angelo Mitchievici, 2011), Umbre pe pânza vremii: Secvenţe de istorie intelectuală (Humanitas, 2011), Junimismul şi pasiunea moderaţiei (Humanitas, 2013), Sfinxul rus: Idei, identităţi şi obsesii (2015), Comunism inc. (alături de Angelo Mitchievici, Humanitas, 2016), Rusia, 1917: Soarele însângerat. Autocraţie, revoluţie şi autoritarism (Humanitas, 2017), La Centenar: Recitind secolul României Mari (Humanitas, 2018), Aşteptând revoluţia: Paşoptismul şi vocile sale (Humanitas, 2019), precum 2018, precum şi eseul Umbra Rusiei, în volumul colectiv Vin ruşii! 5 perspective asupra unei vecinătăţi primejdioase, editura Humanitas.

În luna februarie 2021 a văzut lumina tiparului, la editura Humanitas, volumul R.S.R Lecţia de învăţământ politic, unde profesorul Stanomir realizează o incursiune critică în lumea cuvintelor şi limbajului de lemn din epoca comunistă. După cum precizează chiar autorul, mergând într-un anticariat bucureştean a observat Dicţionarul politic, care a fost publicat de editura Politică în anul 1975.

Cartea propusă de profesorul Stanomir este o incursiune, o călătorie, prin intermediul Dicţionarului politic, în această ţară a cuvintelor partidului comunist. Cartea nu este un elogiu, ci o critică adusă regimului comunist, deoarece există şi în ziua de azi nostalgici care laudă regimul cuvintelor comuniste.

Dicţionarul politic sintetizează cunoaşterea oficială a PCR în toate domeniile: politic, filozofic, economie, diplomaţie, etc. Autorul analizează critic fiecare secţiune Dicţionarului politic şi anume: partid, democraţie, revoluţie, marxism-leninism, egalitate stat, naţiune burghezie, sistemul mondial socialist şi capitalist, noua ordine economică şi politică internaţională.

După profesorul Stanomir, religia politică a comunismului presupune reinventarea cuvintelor conduse de partidul unic. Astfel, de la burghezie la mase, purificarea orânduirii burgheze trece prin purificarea cuvintelor, iar zidul cuvintelor limbajului de lemn al comunismului elimină orice critică sau disidenţă (p.154). Câmpul de luptă al comuniştilor, activiştilor de partid, era acela al schimbării cuvintelor cu cele din Dicţionarul politic, deoarece revoluţionarul comunist nu poate trai în veche ordine a cuvintelor burgheze. Propaganda este terenul pe care se ridică cuvintele regimului comunist până la ultimul cetăţean al democraţiei populare. Vechile credinţe ale omului nou sunt remodelate prin noul limbaj al revoluţiei comuniste. Astfel, masele proletare sunt cuprinse şi fascinate de noul limbaj.

Cuvintele comunismului arată omului nou drumul de urmat, cel trasat de regim şi de nomenclatura de stat şi de partid. Cel care are job-ul cuvintelor este activistul de partid care are ca obiectiv remodelarea conştiinţelor. Astfel, revoluţia comunistă a statului este o operă de educare  a minţilor, prin intermediul cuvintelor. Prin propagandă, oamenii au început să creadă în noile cuvinte, adică în ideologia partidului. În final, statul comunist a dispărut tot prin puterea cuvintelor (p.157).

Cuvintele sunt temelia contractului social ce uneşte conducătorul şi poporul. Contractul social încheiat de regimul comunist este unul al cuvintelor, însă virusul cuvintelor comuniste trece de anul 1990. Cuvintele comunistului naşte ura de clasă care va fi adusă de mineri în iunie 1990, suveranitatea ilimitată fiind astfel transferată de la PCR la FSN.

Volumul R.S.R Lecţia de învăţământ politic reprezintă o invitaţie la reflecţie asupra puterii cuvintelor în comunism. Cuvintele sunt cele care pătrund în corpul social al naţiunii socialiste muncitoare (p.159). Limbajul şi cuvintele Republicii Socialiste România fac parte din vocabularul comunismului mondial, care sunt trezite la viaţa de contemporanii progresişti, atât în Apus, cât şi la Răsărit. Secolul XX reprezintă triumful cuvintelor sub forma ideologiilor, din care s-au hrănit şi din care se mai alimentează ura, resentimentul, dar şi fanatismul politic. Conform profesorului Ioan Stanomir, marxism-leninismul a cimentat tiraniile comuniste prin suma dialectică a suveranităţii cuvintelor. Astfel, edificiul comunist este clădit din cuvinte care cuceresc, dar şi distrug (p.159).

După cum precizează chiar autorul volumului, chiar pe pagina humanitas.ro, „marxism-leninismul şi ceauşismul au mizat pe capacitatea ideilor de a mobiliza şi legitima tirania. Lumea pe care o descrie această încercare de investigaţie intelectuală este cea din care se naşte postcomunismul. Cât despre ipoteza comunistă, ea rămâne un teribil exerciţiu de strivire a individului în numele perfecţiunii, egalităţii şi al progresului. Departe de a fi inocente, cuvintele au reprezentat osatura totalitarismului, iar recitirea devine o formă de angajare etică, antidot la ispitele nostalgice sau utopice“.

Ideea că cuvintele stăpânesc conştiinţele a putut fi demonstrată pe parcursul acestui volum. Astfel, lucrarea profesorului Ioan Stanomir este un util instrument de lectură pentru tânăra generaţie.