Oana Mihalache

Jurnalist freelancer

Sevil Shhaideh - a anunţat Liviu Dragnea, nu cu pompă în glas, ci mai degrabă în sotto-voce, la fel cum s-au auzit şi şuşotelile celor prezenţi: „Şşş...adeh..Sevil? Cine? Sss...adeh?”. Sigur, a punctat înainte de anunţarea acestui nume că motivul pentru care nu s-a miruns singur şi nesilit de nimeni pe el însuşi în funcţia cu pricina a fost legat de ”o condamnare nedreaptă” şi „o lege neconstituţională”.

Două zile până la debutul campaniei şi o lună până la alegeri. În condica derapajelor care se vor plăti la vot (prin transfer în contul PSD) s-au semnat deja doi reprezentanţi ai partidelor care provoacă establishmentul din Parlament - USR şi PNL. Clotilde Armand a anunţat că vrea un referendum pe tema căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, iar Leon Dănăilă a spus că femeile nu au acel je ne sais quoi pentru performanţă în chirurgie.

Un an de civilizaţie. Atât vom fi avut în iarnă, când se va învesti un nou guvern, cel mai probabil unul roşu. Până atunci, camarila Dragnea&Co. va arunca cu pietre în Guvernul Cioloş până când DNA (sau alegerile) îi va despărţi. Gestul lui Dragnea de a-l chema pe prim-ministru să dea explicaţii în plen a fost un fel de „hai s-o dăm parte-n parte” - cam aşa ar suna invitaţia în „limbajul Dragnea”, nu în „limba străină a tehnocraţilor”.

Este de-a dreptul frustrant să îi vezi pe ei, jecmănitorii ţării, cum îi sfidează pe cei care au contribuit fără voie la îndestularea pântecelor, sesiunile de clubbing, adunările populare de tip nord-coreean şi mai ştiu eu ce sindrofii de prost gust. Scena cu Sebastian Ghiţă molfăind hulpav un covrig în faţa unui sediu DNA este simptomatică pentru înhăitarea corupţilor într-o mişcare contestatară care se vrea inspirată de justiţiarii lui Wallace.

PSD-ul e obişnuit să atace, e un partid cu ştate vechi în ale hărţuirii verbale şi în ale contrelor purtate într-un vid informaţional de zile mari - adică pe nimic, fără obiect al disputei. Vă mai amintiţi când Băsescu era vinovat pentru orice, când vizitele externe erau motive de ceartă între Palate, în fine, când toţi erau obişnuiţi să fure, doar că ”ai lor au furat mai bine decât ai noştri” (episodul alegerilor prezidenţiale din 2009)?

Modifică Setările