Începerea anului şcolar l-a reactivat pe militantul secularist Moise Emil. Cel care, în numele libertăţii, se luptă cu religia, divinitatea, bisericile etc. Dreptul dumnealui. Doar că, în anti-cruciada asta n-au ce căuta minciunile şi ameninţările.
Vizita Papei Francisc în România este un crâmpei dintr-o amplă acţiune europeană a Vaticanului de soft-power. Este suficient să te uiţi în mesajele Papei, începând cu anul 2014 şi, mai ales, pe unde le-a difuzat. Dar, desigur, trebuie să ştii şi ce înseamnă „soft-power“.
Mulţi ortodocşi de mucava am văzut zilele astea. S-a frământat internetul, frate, că vai, ce să vezi, IPS Teodosie a sfinţit crucea de pe turlă chiar acolo, „cocoţat“ pe turlă. Acum, nu că-l apăr eu, că n-are dânsul nevoie de apărarea mea (deşi aş avea calificarea necesară), dar e cazul să apărăm teologia în faţa credulilor cu aspect de teologi.
Am stat de vorbă cu preotul Şerban Ion, cel care a predicat la înhumarea lui Răzvan Ciobanu. În lipsa unei înregistrări, am vrut să aflu ce a fost „grotesc” în predica părintelui, aşa cum s-a afirmat în anumite publicaţii.
Inima culturală şi turistică a Europei a trecut prin foc. Rămâne de văzut dacă va fi un foc purificator pentru că dezastrul de la Notre-Dame poate fi convertit, creştineşte, în bucuria unei regăsiri identitare. Dureroasă, dar ziditoare. Odată cu zidurile, se pot rezidi suflete.
