N-am cum să fac un inventar complet. Tejghelele vieţii noastre politice, deşi multicolore în aparenţă, sînt, de fapt, goale. Dar m-aş opri la trei însuşiri fără de care, după părerea mea, un om politc nu este nici om întreg, nici politician întreg.
Ca toate întîlnirile proaste, întîlnirea cu depresia poate avea surprinzătoare beneficii. A înţelege asta e, deja, un început de „depresurizare“...
Auzim mereu, mai des decît ar fi cazul, că „era mai bine înainte“. Ba că aveam siderurgie, petrochimie şi fabrică de camioane româneşti, ba că Ceauşescu a făcut metrou, blocuri şi o autostradă, ba că nu exista şomaj, că toţi aveau casă, concedii „sindicale“ şi învăţămînt gratuit etc.
Recitesc articolul de mai jos, apărut în octombrie 2008, şi sînt oarecum mirat de calmul expozitiv (nu lipsit, totuşi, de un subton critic) al textului. S-ar zice că nu era clar încă ce înseamnă, concret, „buna guvernare“, dar că situaţia avea şanse de ameliorare, iar dezbaterea în sine era încă posibilă şi utilă.
● Esenţială pentru eficacitatea oricărui gest pedagogic este renunţarea inteligentă la predică, la decalogul lipit pe tăblia patului, la cicăleala insuportabilă a „sfătuitorilor“ de profesie.
-
Buna guvernare
Recitesc articolul de mai jos, apărut în octombrie 2008, şi sînt oarecum mirat de calmul expozitiv (nu lipsit, totuşi, de un subton critic) al textului. S-ar zice că nu era clar încă ce înseamnă, concret, „buna guvernare“, dar că situaţia avea şanse de ameliorare, iar dezbaterea în sine era încă posibilă şi utilă.
-
O ţară de preşedinţi (continuare)
După articolul publicat – cu titlul de mai sus – săptămîna trecută, au apărut, previzibil, o sumedenie de comentarii nervoase: „Păi, ce faci, bă?! N-ai zis că te retragi?!“; „Aaa! Te-a plătit sistemul ca să-i ataci pe adversarii lui Iohannis!“. Una peste alta, nu ce-am scris era tema, ci, ca de obicei, ce se-ascunde în spatele rîndurilor mele, ce „sarcină“ mi s-a trasat şi cu cît am fost „ispitit“… OK, îmi cer scuze!
-
O ţară de preşedinţi (continuare)
După articolul publicat – cu titlul de mai sus – săptămîna trecută, au apărut, previzibil, o sumedenie de comentarii nervoase: „Păi, ce faci, bă?! N-ai zis că te retragi?!“; „Aaa! Te-a plătit sistemul ca să-i ataci pe adversarii lui Iohannis!“. Una peste alta, nu ce-am scris era tema, ci, ca de obicei, ce se-ascunde în spatele rîndurilor mele, ce „sarcină“ mi s-a trasat şi cu cît am fost „ispitit“… OK, îmi cer scuze!
-
Extrase răzleţe din caiete vechi
De fiecare dată cînd ofer cititorilor fragmente pe care le găsesc în arhiva mea privată ori de cîte ori încerc să o pun în ordine, mă întreb dacă nu păcătuiesc prin absenteism jurnalistic.
-
Extrase răzleţe din caiete vechi
● Titlu de proiect „jucăuş“ din prima tinereţe: „Povestea prieteniei mele cu o grădină, cuprinzînd, între altele, o virtuală psihologie a ideii fixe şi cîteva contribuţii (aproape) decisive la o fenomenologie a pajiştii“.
-
Extrase răzleţe din caiete vechi
● Titlu de proiect „jucăuş“ din prima tinereţe: „Povestea prieteniei mele cu o grădină, cuprinzînd, între altele, o virtuală psihologie a ideii fixe şi cîteva contribuţii (aproape) decisive la o fenomenologie a pajiştii“.
