În contra felului meu de a fi, sunt, totuşi, ziarist şi am lucrat opt ani în redacţii. Ştiu cum gazetele caută mai mult răul. Există o agendă a răului în România, ea e reală, e reflectată obsesiv, sunt împinse în faţa oglinzii mai ales excepţiile, dar agenda este, vai!, reală.
Steaua s-a înfrânt, cu scor de neprezentare, în Germania, şi chiar mai rău acasă, cu Chelsea Londra. Şi tot Steaua galopează în campionatul românesc. Unde e adevărul? Cât de jos am ajuns?
Diana Nyad a devenit luni, la ora două, după-amiază, ora Floridei, prima persoană care a înotat din Cuba până în Key West fără cuşcă împotriva rechinilor. Are 64 de ani. Prima dată eşuase în urmă cu 35 de ani.
Mă tem pentru tinerii care n-au cunoscut alte echipe-miracol în fotbal şi care acum stau ca la o răscruce. Cineva ar trebui să le spună că fotbalul nu e altfel decât viaţa, şi că tocmai aici e tot ce se poate spune despre el, că tocmai aici e totul.
Nu mai suntem în stare să recunoaştem, nici măcar în apogeul crizelor, evidenţa? Trăim, iată, din timpul vieţii, moartea copilăriei noastre. Nu ne deosebim, deci, cu nimic de cei dinainte. Suntem banali.
