Articole scrise de Dinu Săraru

În 1974 scrisesem şi apăruse romanul „Nişte ţărani” cu succesul în epocă rămas intact până astazi, însa, cum se întamplă de obicei într-o lume sfâşiată de neîndurătoarea nerecunoaştere şi tăgăduire a unui succes şi când se produce şi la o vârstă -  4...

Nu ştiu alţii cum sunt - începea Creangă celebrele lui „Amintiri din copilărie“ - nu ştiu alţii cum sunt, zic şi eu azi, dar rămân împătimit şi voi rămâne nostalgic al zăpezilor de altădată când calendarul arăta fireşte şi la Slătioara, dar mai ales ...

Nefericitul an 2020, anul Pandemiei, a pulverizat normalitatea vieţii întregii planete, obligându-ne să ne supunem înstrăinării şi rigorilor, altfel, fireşti, ale unui regim de viaţă dominat de starea de urgenţă şi apoi de starea de alertă.

Faţă de bucuria Măgurii înzăpezită anul trecut şi bucuria celor aproape 90 de colindători, copii care înotau prin troiene, făcând din cristalinul glasurilor lor un poem simfonic care scălda Slătioara întreagă, anul acesta Măgura a fost cea care s-a u...

Vârsta matusalemică şi acum neapărat şi rigorile pandemiei m-au îndemnat să mă gândesc la viitorul Fundaţiei Naţionale pentru Civilizaţie Rurală „Nişte Ţărani” şi, astfel, să păstrez pentru mine rolul Fondatorului de a veghea respectarea autorităţii ...

Reprodusă pe paginile unor grupuri de Facebook, tableta mea despre Măgura Slătiorului de odinioară a fost întâmpinată, după cum mi-a spus pomenita doctoriţă a satului,  de zeci de saluturi nostalgic-înlăcrimate care mi-au amintit observaţia făcută pe...

Globalizarea nefastă, chiar şi cu preţul vieţii, a pandemiei de Covid-19, m-a făcut să mă întorc nostalgic la amintirea fericită a unui univers care purta numele de „iarna pe uliţă” la Slătioara....

Aflu de la doctoriţa  satului, fiică de olar din chiar satul Olari, medic strălucit, dar şi un istoric al lumii de la poalele Măgurii Slătioarei, că ne-a mai părăsit un nonagenar din cei trei, patru, câţi mai rămăseseră să povestească şi astfel mă vă...

Zilele trecute, postul de radio România Actualităţi a difuzat un tulburător interviu cu unul dintre cei mai cunoscuţi, aş spune eu, scriitori şi, deopotrivă, regizori de teatru, aparţinând tinerei generaţii, Chris Simion-Mercurian, autoarea romanelor...

O poveste petrecută la Slătioara, în tinereţile mele, m-a urmărit toată viaţa până azi, când eroii ei au intrat toţi, demult, în legendă, iar eu nu mai am niciun martor în afara amintirilor şi acelea şterse de timp ca icoanele din Biserica de lemn de...

Se împlinesc zilele acestea, mai exact în ziua de 5 noiembrie, zece ani de la intrarea în eternitate a marelui poet Adrian Păunescu şi prezenţa lui în viaţa societăţii de astăzi s-a reimpus numai prin vitalitatea personalităţii sale de scriitor cetăţ...

În colecţia „Cărţi esenţiale”, consacrată de Editura Hoffman literaturii române de ieri şi de azi (colecţie realizată inspirat împreună cu un post de televiziune şi un cotidian, iniţiativă despre care vom mai vorbi), a apărut de curând un nou roman, ...

Am prins şi eu Sfântul Dumitru la Slătioara, prin anii 50 ai veacului trecut, sărbătorit de pomină acasă la Lucean ăl Bătrân, chiar de ziua lui, 26 octombrie.

Profesorul universitar, doctor şi academician, Radu Rey a împlinit, de curând, cu o tinereţe fără bătrâneţe, 80 de ani şi poate fi, pe drept cuvânt, numit un autentic Crai al Munţilor Carpaţi, pornind, acum mai bine de o jumătate de veac, de la o ide...

A fost o vreme când filmul românesc avea un Rege al Comediei unanim recunoscut care se numea Geo Saizescu. Acum 7 ani, toamna, Regele Comediei cinematografice a ales brusc eternitatea.

Neostenit şi harnic şi plin de fantezie creatoare în lucrarea de înflorire, îmbogăţire şi renaştere a cuprinsului arhitectural religios al Olteniei de sub munte, IPS dr. Varsanufie, arhiepiscopul Râmnicului, s-a aplecat cu dragoste şi asupra Tămâioar...

După academicianul Rosetti, „Cher amie”, cum era alintat cu o caldă admiraţie de cei mai apropiaţi prieteni, dar şi în cercurile literare şi artistice, marele Editor care a fost pentru literatura şi arta dintre cele două războaie şi până în primii an...

Fiu de învăţător de ţară - căzut la datorie, simbolic, în august 1941, în primele zile ale celui de-al doilea Război Mondial pentru „Reîntregirea Patriei” – am fost şi am rămas toată viaţa îndatorat celor care au slujit şcoala românească şi cultura ş...

Şi eu am prins în copilărie sărbătoarea începutului toamnei la Slătioara ca şi când aş fi fost prins într-o poveste. Se petrecea povestea acum 80 de ani....

Am mai spus zilele acestea şi repet şi mă simt dator să repet că sunt onorat, la 88 de ani şi 7 luni, să mă aflu editat in Colecţia Editurii Hoffmann numită Cărţile esenţiale ale literaturii române cu această carte de suflet care poartă titlul „Ultim...

La începutul acestei veri care, împotriva optimismului meu idealist, ar putea fi, parafrazând titlul unui celebru roman al lui Steinbeck a nemulţumirii noastre (amărăciunii, deziluziei, disperării) în lupta cu un flagel nemilos,  am avut ideea, cum v...

De la moartea tatălui meu, mama şi eu am stabilit parastasul Sărarilor pentru ziua de 15 august, ziua în care a ajuns la Slătioara telegrama Diviziei a XI-a prin care ni se anunţa decesul pe linia întâi a frontului a eroului locotenent Constantin C. ...

Am debutat în jurnalistică, am mai spus, sigur, asta, în urma unui concurs pentru postul de reporter doi sau trei la „Carnetul cultural”, rubrică aparţinând Direcţiei Emisiunilor culturale şi pentru copii şi tineret a Postului de Radio Bucureşti în n...

Cele trei romane pe care le-am publicat după ce am pus punct Trilogiei ”Ciocoilor”: ”Ura din ochii vulpii”, ”Corrida” şi ”Marele Premiu de la Monte Carlo”, acesta lansat la cafeneaua Capşa, le-am scris încurajat ambiţios la ideea marelui meu prieten ...

Venind la Bucureşti după patru luni de absenţă, surprins la Slătioara de „Starea de urgenţă”, găsesc în cutia poştală două scrisori de la un bun prieten şi coleg de liceu la „Alexandru Lahovari” din Râmnicu Vâlcea. Cea de a doua scrisoare la care găs...

Matusalemica viaţă – mă gândesc astăzi – m-a pus, nu o dată, în faţa unor situaţii atât de surprinzătoare încât nu pot să le uit şi să nu dau mărturie asupra lor. Astfel, acum mai bine de trei decenii şi jumătate am făcut prima mea vizită la Blajul i...

În urmă cu doi ani, prietenul meu, olteanul Vasile Vasiescu, consacrat în mediile artistice de o bogată cultură şi de o deosebită activitate de investigare, cercetare şi publicistică în spaţiul plasticii, altfel spus, critic de artă, s-a decis să-şi ...

„- Domnule Dinule, am intrat în Slătioara, vin să-ţi aduc noua mea carte.“ Asta se petrecea sâmbăta trecută pe la trei după-amiaza. „- N-osă poţi intra în curte! Aici e un potop al lui Noe, o furtună cu trăznete şi fulgere.“ S-a convins. - Atunci, la...

Risipite fericit şi mai des decât oricând până în vara aceasta, tulpinile ambiţioase ale sânzienelor, cu floarea lor aurie, au îmbogăţit dealurile şi văile domoale şi tipsiile fâneţurilor care se apropie de cosit în Oltenia de sub Munte.

O scrisoare onorantă şi eseul care i-a urmat, îmbogăţindu-mă sufleteşte prin încredinţarea că zbaterea mea în faţa paginii albe în dorinţa de a zugrăvi lumea din care a descins ”Ultimul ţăran din Slătioara” nu a rămas fără ecou.

Când s-a întors din război în 1945, cu pieptul plin de decoraţii, veteran, „Domnul Pătruţ“ de azi era cunoscut cu numele maică-sii Vetu (Veta), nevasta lui Mitroi al Usturoaicăi lui Tucuină din Coasta Corbului şi, astfel, pe el l-a chemat Petru Tucui...

Într-o toamnă, îmi amintesc bine, întorcându-mă la Slătioara de la Bistriţa Olteană, în pădurea dinaintea căreia se petrecuse primul Festival de Artă şi Cultură Romano, tulburat de bogăţia spiritualităţii unei etnii care se ambiţionase la iniţiativa ...

Dealurile pe care se înşiră satul Olari din vechime între Măgura Slătiorului şi Poalele Căpăţânii sunt toate în vârful lor zidite cu Tămâioare, bisericile cu cerdac cât o bucătărioară de vară şi unele atât de străvechi încât înainte de a fi zidite au...