Articole scrise de Dinu Săraru

Un prieten foarte bun, de suflet, solidar cu zbaterea mea în faţa maşinii de scris, învăţat, implicat profesionist şi cu autoritate în ipostazele diferite ale actualei geografii media, neliniştit, ca noi toţi de altfel, de alunecarea în derizoriu a i...

Vartan Arachelian: Să ne întoarcem la dumneavoastră. În aceşti ultimi 24 de ani post-decembrişti aţi revenit ambiţios şi curajos în viaţa culturală şi publică şi prin romane şi filme şi prin iniţiative sociale la nivel naţional. De ce simţeaţi nevoia...

La începutul acestei luni, septembrie 2015, sub auspiciile Arhiepiscopiei Râmnicului a avut loc inaugurarea Centrului Naţional de Cercetări Brâncoveneşti şi primul simpozion intitulat „Tradiţie şi noutate în cultura şi spiritualitatea Epocii Brâncove...

Prin 1952 cred, am luat primul meu interviu unui scriitor profesionist, Cezar Petrescu. Stătea într-un bloc, mi se pare la „Patria” sau lângă „Patria”, la etajul trei sau patru! Acolo l-am văzut pe Cezar Petrescu agitat, fuma ţigări „România” din niş...

La o vârstă la care alţii, cei mai mulţi, îşi caută înfriguraţi o cărare, nu drumul, Chris Simion, scriitorul, regizorul, iscoditorul neliniştit al înţelesurilor  filosofice ale vieţii, agitatorul şi animatorul evenimentelor teatrale şi social cultur...

În faţa ferestrei de care se sprijină masa mea de lucru la Slătioara, la nici zece prăjini de scuturat prunii şi nucii, o miniaturală pădure albă, un pâlc de mesteceni care abia numără anii pe degetele unei mâini, răsăriţi din senin, toţi la un loc, ...

Justificare. Voi publica în timp, începând de azi, intenţionat, trei sau patru tablete scrise între 1977 şi 1981, în orânduirea trecută, publicate în „Flacăra” lui Adrian Păunescu la rubrica mea „Opinia unui alegător”. O fac pentru a vedea împreună c...

La o vârstă la care alţi confraţi ar fi depus demult armele, Profesorul universitar dr. Valeriu Râpeanu, cu o masă de lucru încă bogată în lucrări care îşi aşteaptă rândul la tipografie şi cu proiecte ambiţioase, ne oferă prilejul de a-l saluta iarăş...

S-a stins în zilele din urmă, ros câineşte şi înfrânt de o boală fără leac, cu care s-a luptat cu o rară nădejde să o învingă, până în ultima clipă facându-şi îndârjit datoria de om al cetăţii cum rar se mai întâmplă să vezi când te uiţi împrejur und...

Vartan Arachelian: Dar poate că ar trebui să vorbim şi de Teatrul de televiziune pe care l-aţi înfiinţat. Dinu Săraru: Împreună cu Valeriu Râpeanu. Însă e important să spun, venind vorba despre Teatru, cum am plecat din Televiziune. Pentru că e o leg...

Niciodată o Istorie serioasă a literaturii române, nu conjuncturală politic şi chiar mai rău, politicianist electorală, cum se văd atâtea azi, unele cu pretenţii academice, nu va putea ignora şi nici măcar minimaliza sau pune sub semnul întrebării în...

Aşadar , zicea cineva îngrijorat sincer, s-a înmulţit neamul prost. Şi, să vezi noutatea, neamul ăsta prost, din zilele nostre, nu se trage din prostimea săracă, aşa cum fusesem noi învăţaţi să credem, ci chiar dintre îmbogăţiţii de peste noapte, car...

Ajunsă la a patruzeci şi şaptea ediţie şi, minune, în prezenţa octogenarului ei inspirator şi izvoditor, ultimul Apostol al satului din Oltenia de sub munte, Profesorul artist Vicu Todeci, creator deopotrivă al unui vestit ansamblu de fluieraşi - Înv...

Într-o împrejurare guvernamentală simandicoasă şi într-un decor şi mai simandicos din buricul de ieri şi de azi al Bucureştilor, Salonul de aur al hotelului Athene Palace Hilton, invitat de buna dispoziţie a comesenilor iluzionaţi că începe - iar! - ...

Nu mă pot opri să nu însemn şi eu aici o mărturie asupra timpului pe care am apucat să-l trăiesc în această ţară făcută praf, dar praf, pulbere: vapoare fluviale, maritime şi transatlantice, locomotive electrice, fabrici şi uzine producătoare de util...

O clasă politică întreagă prin reprezentanţii ei, aflaţi în toate sferele de putere şi influenţă şi pe toate treptele ierarhiei sociale, politice şi administrative se acuză reciproc de boala muştii pe caciulă....

Apariţia cu aproape doi ani în urmă a celui de-al cincilea volum al Atlasului Etnografic Român, alcătuit de un grup de cercetători în cadrul Institutului de Etnografie şi Folclor al Academiei Române, sub coordonarea inspirată a eruditului cercetător ...

O călătorie „de plăcere“ aş fi zis altădată, dacă astăzi n-ar fi istovitor fugărită de ambiţia de a „recupera“ locuri visate o biografie întreagă, m-a adus la poalele castelelor Loirei umilit, până aici venit din sudul mediteranean, de statornicirea ...

Când am scris povestirea pe care am intitulat-o „Ultimul ţăran din Slătioara”, mai cinstit spus când am început să scriu, mă gândeam chiar la ultimul ţăran din Slătioara, un anume Răţoi, care uitase şi el, cum uitase satul întreg ce vârstă mai avea,

Observ, pe scurt deocamdată, cum numeroase scaune în societatea noastră sunt ocupate până la adânci bătrâneţi şi dincolo de ele şi sunt ţinute în braţe şi cu ghearele şi cu dinţii de venerabili demni de o cauză a înţelepciunii care i-ar face poate mu...

1. În urmă cu două zile s-a deschis în Bucureşti, după o absenţă de peste trei decenii a artistului din calendarul vernisajelor personale, o expoziţie de pictură semnată Zamfir Dumitrescu.

Prin 2003, primăvara, ambiţionat să înfrumuseţez pajiştea din faţa Navei Amiral a Teatrului românesc, sufocată de parcările vestite sub firma Dali (pe care nu le putusem înlătura, oricât m-am zbătut) şi înaintea începerii lucrului la reîntinerirea fa...

Filosoful Petre Pandrea a lansat după război, mi se pare, în agitata presă a vremii, cu trimitere la un anume editor, această formulă umoristică dar şi vitriolantă „era (editorul) de o incultură enciclopedică!”....

Un portret posibil al politicianistului român de azi ar putea arăta, în puţine cuvinte, şi aşa:     - Nunta şi botezul le petrece boiereşte în Ţarră, fiindcă în Ţarră face el, deocamdată, şi afacerile. La nuntă şi la botez se câştigă şi se şi spală m...

Primesc deunezi, din Italia, o frumoasă felicitare de Paşte care îmi atrage, indirect, atenţia asupra postumităţii unui mare scriitor exclus la începutul anului 1990 din Uniunea Scriitorilor cu o ură şi cu o satisfacţie rar întâlnite în lumea literar...

Vartan Arachelian: În 1950, nu aţi fost singurul reporter de la Radio cu pantaloni scurţi! I-am auzit pe mulţi colegi, de televiziune erau de data asta, că au început meseria în Radio când aveau pantalonii scurţi....

Vartan Arachelian: Aţi condus la un moment dat şi Teatrul radiofonic şi Teatrul la Televiziune pe care împreună cu Valeriu Râpeanu l-aţi şi creat. Teatrul radiofonic a fost o instituţie cu un rol extraordinar în formarea oamenilor.

Cine mai ştie azi, şi nu mă gândesc numai la tânăra generaţie – ca să nu mai vorbim de clasa politică devălmăşită la Putere şi în Opoziţie – cine mai ştie azi, când este bătrân, chiar foarte bătrân, Inginerul Eugen Iordăchescu, acela care a salvat un...

Dinu Săraru: Personajul cu care mă întâlnisem la Capşa în primăvara anului 1989 şi care îmi propusese să las totul baltă la Teatrul Mic să se părăginească şi să moară încet ca ţara, era şi actor şi regizor. El era mesagerul şi-mi spunea: „Uite, eu îţ...

Mă sună mai deunăzi o Doamnă Barton – nume care m-a făcut să tresar – şi mă invită la Naţional la o întâlnire dedicată Elvirei Godeanu, celebra interpretă, printre alte roluri mari, care au făcut-o vestită, a Coanei Joiţica din Scrisoarea pierdută în...

A.V.: De ce aţi fost urât, domnule? D.S.: La noi, domnule Vartan Arachelian, la noi a curs sânge, totuşi!... România este una din ţările în care a curs sânge, în care s-a plătit foarte scump ideea de libertate, au fost victime, iar victimele nu s-au ...

Înaintarea grăbită în vârstă – mi se pare mie în fiecare zi – mă întoarce, paradoxal, în lumea de la începutul tinereţii şi mă împresoară de la o vreme şi mai ales acum, la mijlocul acestui februarie nehotărât, sfâşiat de gerurile aspre ale unei iern...

[...] un fel de seminarist care de mult obişnuise lumea cu vestimentaţia lui bizară, iarna şi vara la fel, îmbrăcat când cu o rubaşcă descheiată la gât, când cu un fel de jiletcă popească, şi aceea cu gulerul scurt, lăsat mereu neîncheiat la cei doi ...