Articole scrise de Andrei Craciun

fără imagine Se lucrează intens la transformarea satului (şi statului) românesc într-o groapă de gunoi uman, redusă la primitivism, privată de educaţie, dar nu de alcool şi televiziuni care transportă lături prin cablu.

fără imagine Urmăresc, nu lipsit de încredere, piaţa ideilor şi din topul 100 al gânditorilor globali publicat şi în cel mai recent „Foreign Policy România“ nu pot să nu-i remarc pe Kamal Kar (locul 84) şi Han Han (locul 86)....

fără imagine Nu are rost să facem aluzii, nu are rost nici măcar să ne facem iluzii. Fiecare generaţie îşi va căuta, oricum, revoluţia.

fără imagine Realitatea care, chiar şi aşa, într-o lume rătăcită în virtual, încă mai contează este că răgazul a ajuns un lux....

fără imagine Sunt fotbalişti perfecţi în driblingurile, în deposedările, în plonjoanele, în golurile lor, fără fisură în talentul ce li s-a dat sau în arta pe care şi-au însuşit-o. Ryan Giggs nu e perfect.

fără imagine Întoarcerea preşedintelui la popor, obligatorie la zile atât de mari ca aniversarea Micii Uniri, spune suficient şi despre preşedinte, şi despre popor, şi despre sărbătorile din vremea acestei dezbinări....

fără imagine Nu e exclus ca el să fi trăit cu adevărat decât în anotimpul acela de început, când era atât de tânăr şi kilometrajul viselor spulberate era încă la zero.

fără imagine Există - în casele, în familiile noastre, ba, uneori, chiar şi în birourile lor, înguste sau sterile, nu contează - o specie de oameni condamnaţi la o fatală neînţelegere a timpurilor pe care le trăiesc....

fără imagine Batjocorirea statuii care tocmai aniversează o sută de ani a devenit «o tradiţie». Autorităţile sunt resemnate.

fără imagine Pot cinci sute de milioane de oameni să greşească în acelaşi timp? Întrebarea nu mai poate fi ocolită....

fără imagine Există la fiecare început, de drum, de an, speranţa că va fi altfel, cu siguranţă mai bine, ca şi cum totul se poate schimba de la o noapte la alta, fie ea şi noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie....

fără imagine Sunt tot mai rari cei oneşti, rari, dacă nu pe cale de dispariţie. Ar trebui să fie programe speciale pentru ei, cum se şi cuvine să fie pentru persoanele cu dizabilităţi....

fără imagine Alegând un singur erou pentru „Ciuma„, Camus nu se opreşte nici la ziaristul Rambert, şi nici la doctorul Rieux....

fără imagine Iisus era rocker şi dădea din capul împodobit cu un păr lung, negru, doar dacă i se puneau baterii. «Funny Jesus», râdea negustorul chinez, de la o ureche la cealaltă, râdea contagios, dar nu era amuzant.

fără imagine Formidabile toate aceste cuvinte care circulă liber prin lume, ciocnindu-se, confirmând rupturi şi războaie, împreunându-se frumos în declaraţii de amor sau sec, grav, şi, adesea, stupid în angajamente oarecare şi ştiri inutile....

fără imagine Ei îşi vor trăi visul, nu perfect, ci suportabil, vor da nume de echipe, teorii şi laboratoare, vor îmbătrâni purtând costume la două rânduri de nasturi, veste de lână şi acele taioare care nu se demodează niciodată.

fără imagine Rapiditatea aceasta a fost remarcată în discuţii private şi, conştiincios, ocolită public....

fără imagine Canibalizarea capitalului e o crimă contra umanităţii, în sensul desăvârşit al fiecăruia dintre aceste cuvinte.

fără imagine Când, după cărţi şi evanghelii, a început să construiască din litere un blog, la 85 de ani, José Saramago, care dăduse demult în mintea înţelepţilor, a deschis cu albul frumuseţii oraşului Lisabona....

fără imagine Preşedintele are dreptate. Există români, deloc puţini, care au o relaţie perversă cu munca (încercaţi să sunaţi la o instituţie publică, oricare, vineri, pe la un sfânt de trei după-amiaza)....

fără imagine Priviţi-o bine - cum îşi încape tot mai greu în propria piele, în timp ce „cuvintele alese“ i se aşază la picioare în acelaşi ritual din care românii nu au învăţat nimic (şi nici nu vor învăţa)....

fără imagine Când se va scrie, şi se va scrie cândva, o scurtă istorie a jocului de fotbal la început de mileniu, numele lor vor continua să vină unul după altul, ca Agassi după Sampras, ca Sartre după Camus....

fără imagine În România anului 1995, atât de murdară, trăieşte şi Ion I. Ion, un contabil pensionat care are fiul medic în Canada, singurul său fiu, pe care l-ar fi vrut la Colentina, la Fundeni, oriunde mai aproape, fiul pe care l-a turnat, nu la Securitate, ci ...

fără imagine Stângul lui Roberto Baggio a fost un instrument magic, cum doar gazonul de fotbal cunoaşte, a compus cu el simfonii pentru peluză şi suflet.

fără imagine În această lume nouă, nu minunată, nu calmă, nu prea obişnuită să aştepte şi nici să asculte, Radu Cosaşu a fost pentru prima dată într-o emisiune televizată, luni, 8 noiembrie 2010, la TVR Cultural....

fără imagine În continuarea clasicului adevăr că nu există poeţi, ci doar poezie, Adrian Păunescu are încă o nemurire înainte.

fără imagine În toată această nebunie comercială în care sau eşti costumat înspăimântător, sau nu mai eşti apt pentru societatea multilateral idiotizată apare ceva mai înfiorător decât rânjetul domnului Franks împerecheat cu rânjetul domnului Băsescu....

fără imagine «Autobiografia (...)» arată clar, ca o coadă la pâine, şi cât de mult Ceauşescu a rămas cu noi.

fără imagine Şi iată că splendida „Cronica anului 2000“, apărută la Editura Politică din Bucureşti în 1969, făcea aceste anunţuri fantastice, dar şi ştiinţifice

fără imagine A fost o vreme când în fiecare casă era întuneric, mereu doar întuneric, când peste Londra însăşi coborâse negrul, când femeile, copiii şi bătrânii se ciocneau de mobilele din casă şi nu aveau voie să plângă....

fără imagine Se spune că toate jocurile nu erau decât un dans cu tribunele, care cântau, se întristau, plângeau, în ritmul paşilor «Gâscanului».

fără imagine Declaraţiile au apărut în cotidianul britanic „The Times“....

fără imagine A fost nevoie de multe vise şi de multă muncă pentru a ajunge la Europa de acum, atât de fragilă în furia ei, şi totuşi cea mai dreaptă şi mai generoasă din câte au existat.