Articole scrise de Andrei Pleșu

N-am trecut ca gîsca prin apă prin cei peste 40 de ani de „democraţie populară”. Una dintre moştenirile durabile ale regimului comunist a fost suspendarea legăturii dintre conceptul de „demnitar” şi acela al „demnităţii” (profesionale, morale, politi...

Spus pe româneşte, „a avea o dilemă” înseamnă ceva de genul: orice-ai face tot prost iese! Ai la îndemînă, să zicem, două soluţii distincte (ba chiar opuse), dar pînă la urmă ambele te duc în aceeaşi fundătură. Nu poti ajunge la un răspuns valabil, i...

Nu mă socotesc competent să analizez, să sistematizez şi să judec ceea ce se întîmplă, de la o vreme, în patria noastră. Poate că dl Ciorbea are dreptate: ce suntem noi, ăştia care l-am bombănit pentru obiecţiile d-sale la legea 90/2001? Nişte „bieţi...

Cînd un diplomat occidental mi-a spus, cîndva, că în România nu există încă ceea ce în toate ţările civilizate se cheamă „stat”, am fost, mai întîi, descumpănit. Mă gîndeam că, eventual, se poate vorbi de un stat incoerent, abuziv, imatur, nefuncţion...

Am traversat hotarul dintre ani, înecaţi în manevre şi comentarii politice de un gri – ca să zic aşa – „multicolor”. Gri, adică fără anvergură reală, fără relief, fără imaginaţie, dar multicolor, adică bălţat, gălăgios, plin de jocuri de gleznă şi fe...

Zilele trecute, o doamnă de ale cărei bune intenţii nu-mi permit să mă îndoiesc, mi-a urîţit Crăciunul cu o ohtătură ieşită din rărunchii insomniei sale patriotice. Tocmai citise interviul unei angajate a Fundaţiei Humboldt care, după o vizită în Rom...

Pe vremuri, în epoca democraţiei populare, se folosea frecvent sintagma „ştiinţa pentru toţi”. Existau şi o revistă şi o colecţie de carte cu acest titlu, ales anume ca să sugereze nu numai buna intenţie a „popularizării”, ci şi ideologia dreptului f...

Cînd scriu acest text, nu se ştie cine va cîştiga alegerile. Există, desigur, sondaje, ipoteze, temeri, speranţe, dar nu sunt încă excluse nici surprizele, nici certitudinile resemnate. Mă întreb, prin urmare, ce-aş putea să spun într-un articol care...

E tot mai vocal şi - s-ar zice - tot mai apreciat de popor discursul naţionalist, în varianta lui cea mai trivial-previzibilă: suntem dirijaţi din afară (Bruxelles-SUA-Soros-unguri-masoni-oculta mondială), ni se cumpără ţara centrimetru cu centimetru...

Exagerez. Mulţi români par să ştie cu cine votează. De obicei cu ăia pe care i-au votat cam tot timpul... Dar sînt şi unii, ca mine, care trăiesc într-o statornică stupoare electorală. Sau care votează cum spunea Adam Michnik că a votat pentru Wałesa...

Nu e foarte înţelept să te legi de gazetari. Am făcut-o de cîteva ori şi am fost amendat prompt şi nemilos… Am, poate, doar scuza că eu însumi pot fi calificat, pe o anumită latură a activităţii mele scriitoriceşti, drept gazetar şi că, deci, mă expr...

Domnul Traian Băsescu a descoperit, la vîrsta înţelepciunii, ce înseamnă „caracter”. Ca toate adevărurile mari şi adevărul descoperit de fostul preşedinte e simplu: se numeşte „om de caracter” insul care e de acord tot timpul, necondiţionat, cu Domni...

Că explicaţia precarităţii noastre politice, economice, instituţionale este corupţia generalizată pare s-o ştie toată lumea. E un loc comun al discursului public. „Locul comun” nu e, neapărat, o afirmaţie neadevărată, ci una care şi-a pierdut relevan...

În sfîrşit, politicienii noştri de elită au înţeles: România merge prost pentru că pe premier îl cheamă Julien (Dacian Cioloş) şi pe preşedinte Werner (Klaus Iohannis). Lucrul e atît de evident, încît chiar liderii unor partide aflate în război îşi u...

Se poate gîndi democraţia fără exerciţiul ritmic al alegerilor? Fără îndoială, nu. Din păcate însă, scrutinul nu funcţionează ca un mecanism riguros, străin de orice aproximaţii, ambiguităţi, subterane impure, manevre ipocrite, strategii interesate, ...

De la o vreme, primesc tot felul de ecouri din care rezultă că Partidul Naţional Liberal se simte neiubit. El vrea sa se împrospăteze cu oameni noi, vrea să cîştige alegerile, vrea sprijin şi înţelegere, vrea competenţe proaspete, membri curaţi, soli...

DE BINE. Am fost pentru cîteva zile în Germania şi am aflat detalii despre un proiect al Mitropoliei Ortodoxe Române a Germaniei, Europei Centrale şi de Nord. E vorba de construcţia unui Aşezămînt Bisericesc în oraşul München, după ce, vreme de mai m...

Acum zece ani, am scris textul de mai jos, exasperat de nervozitatea generalizată a societăţii româneşti. M-aş fi aşteptat ca însemnările mele să devină un simplu document de arhivă. Din păcate, lucrurile au mers din rău în mai rău, cu sprijinul ires...

Evident, clasa noastră politică e alcătuită din tot soiul de oameni. Nu e cazul să generalizăm. Unii sînt de un fel, alţii de alt fel. (Dacă mă întrebaţi, la noi predomină cei de un... anumit fel). Că lucrurile nu merg grozav în ţărişoară – şi asta n...

Sînt pagini, din clasici, pe care nu oboseşti să le citeşti, iarăşi şi iarăşi, deşi ştii că asta nu ajută la nimic. Iată:

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu, invitat sa comenteze numirea la Interne a dlui Dragoş Tudorache, a găsit de cuviinţă să adopte, de la înălţimea omului doi din stat, tonul aroganţei ofensatoare: dl Tudorache e un „nimeni“. „N-am auzit de el (…), nu es...

1. Plagiatul ca problemă metafizică. Pînă mai ieri, credeam că ştiu ce e acela un plagiat. Credeam, în consecinţă, că orice om cu educaţie minimală, capabil să citească şi să compare două texte puse în paralel, are instrumentarul necesar pentru a sta...

Cînd mă plictisesc, sau ma înfurii, sau cad în depresie, sau îmi vine să las totul baltă, (ceea ce mi se întîmplă zilnic, de îndată ce răsfoiesc ziarele), mă salvez, sau măcar mă ţin pe linia de plutire, răsfoind scrierile lui Nenea Iancu. O adevărat...

Aflu, din presă, că mai mulţi preoţi şi drept-credincioşi, în special din Moldova, s-au supărat pe Mitropolitul lor, pentru lipsa lui de atitudine „principială”, legată de problema ecumenismului.

E limpede că ţărişoara nu merge prea bine. (Aproape) toată lumea se întreabă de ce. Răspunsul cel mai la îndemînă se referă la corupţie. Şi nu se poate contesta că patriotul român fură ca-n codru şi fură codrul însuşi, dacă se iveşte ocazia.

Prezumţia de nevinovăţie e un drept al oricărui cetăţean din ţările democratice. E evident, pe de altă parte, că acest drept nu mai e „îndreptăţit“ după ce culpa a fost dovedită. Hoţul prins asupra faptei nu poate avea tupeul de a solicita să i se ac...

Cînd am ajuns în biroul meu de la Ministerul de Externe (decembrie 1997), unul dintre diplomaţii de carieră ai instituţiei mi-a făcut o vizită de curtoazie şi s-a recomandat, zîmbind, ca fiind un reprezentant al „părţii perene a ministerului”. Mesaju...

Tendinţa generală este să lărgim într-atît sfera drepturilor omului, încît omul însuşi să devină „cazul particular“ al unei abstracţiuni. Existăm pentru a ilustra o teorie. Drepturile mele devin, cu alte cuvinte, mai importante decît mine: o religie,...

În lunile de după „evenimente“, Vadim Tudor se distra informînd, din cînd în cînd, poporul, în proaspăt lansata sa publicaţie („România Mare“) asupra unor năzbîtii banditeşti ale subsemnatului.

Dincolo de pejoraţia radicală a termenilor din titlu, există şi sensuri ale lor nu neapărat mai blînde, dar mai neutru descriptive: la fel de întristătoare, dar mizericordios clinice. Mai ales dacă folosim cratima intre prefixul negaţiei şi restul cu...

Cred că aproape nimeni n-a crezut în drasticul rezultat al referendum-ului britanic. Chiar cei care l-au organizat vor fi contat pe o largă confirmare publică a opţiunii pentru rămînere în UE. Ghinion! Socotelile de-acasă nu s-au potrivit cu cele din...

Nu trebuie să fii hiper-sensibil, creştin practicant, campion al bunătăţii sufleteşti, ca să priveşti cu groază scenele de martiraj sîngeros, trăite de o mulţime de inocenţi, căzuţi în mîinile feluritelor grupuri teroriste.

Suntem în plină euforie fotbalistică. Sperăm, luptăm, suferim, căutăm vinovaţi, ne investim patetic în fiecare meci, în fiecare fază. Nu sunt competent în materie, dar am găsit, în arhiva mea, un text pe care l-am scris acum aproape 22 de ani şi care...