Articole scrise de Andrei Pleșu

Să nu ne facem iluzii. Dacă „libertate” înseamnă „independenţă“, aşa-zisa libertate a presei e o utopie. Există cel puţin două piedici decisive în calea unui organ de presă „independent“: patronul (adică finanţatorul) şi caracterul versatil (sau abse...

Recunosc. Cuvîntul „incremental“ nu face parte din vocabularul meu. Nu ştiu nici ce înseamnă ”tiristor”, sau ”mosfet”. Alţii – mai cultivaţi, mai bine instalaţi în limba română – ştiu. Continui, totuşi, să fiu de părere că dacă vorbeşti poporului din...

Se vorbeşte cu parapon, de cîteva zile, despre doamna Rozalia Biro, nominalizată pentru portofoliul culturii de liderii UDMR. În CV-ul Domniei Sale, limba română e trecută la „limbi străine”. E adevărat că mai toate guvernele post-revoluţionare, de r...

După întînirea de la Cotroceni a premierului (însoţit de ministrul său de finanţe) cu preşedintele ţării, nu mai pot fi supărat pe Victor Ponta. Nu te poţi supăra pe o insuficienţă.

Pe vremea cînd ne străduiam să obţinem integrarea în Uniunea Europeană, în toate celelalte ţări candidate aveau loc intense dezbateri publice despre benficiile şi riscurile integrării, despre „europenitate” în genere, despre balansul complicat dintre...

Despre presă se pot spune multe, şi bune şi rele. Una peste alta, bine că există şi că, orice s-ar zice, e liberă. Dar, parafrazînd vorba istorică a revoluţionarilor noştri: fiecare publicaţie „îşi ia singură raţia de libertate”. Singură, adică după ...

Despre solidaritate numai de bine, vor spune, deîndată, solidari, o sumedenie de inşi principiali, pentru care orice aglutinare veselă, orice înregimentare băţoasă, orice complicitate „cool“ – sunt însemne ale „spiritului civic“.

Regimul ştirilor şi al dezbaterilor de presă pare, de multă vreme, modelat în aşa fel încît să dubleze sărăcia materială a ţării cu o drastică şi schimonositoare indigenţă sufletească şi intelectuală. Zi de zi, ni se dă la rumegat fînul fad al unei r...

Unii răuvoitori susţin că biserica autohtonă şi ortodoxia în general nu se acomodează cu suficientă supleţe la noutatea veacului. Conservatoare, tradiţionalistă, orientată eschatologic iar nu conjunctural, biserica noastră, spre deosebire de cea cato...

La un recent congres de partid, unul dintre candidaţii la conducere a făcut un apel frust, dar legitim, la depăşirea „patriotismului” de grup:

Radu Paraschivescu oferă publicului autohton o nouă colecţie de „perle”, citite prin gazete, sau auzite în spaţiul public. E vorba de „rostiri” memorabile, aparţinînd „elitelor” noastre politice, sportive, culturale, financiare etc.

De curînd, întîi-stătătorul ortodoxiei sârbe, Patriarhul Irineu, a împărtăşit lumii explicaţia inundaţiilor din Balcani: ele sunt rezultatul mîniei dumnezeieşti faţă de travestitul Conchita Wurst (care a cîştigat concursul „Eurovision“) şi faţă de de...

Indiferent ce se spune în feluritele talk-show-uri de care avem parte în fiecare zi, stilistica dialogului e, din punctul meu de vedere, mai spectaculoasă şi mai elocventă decît substanţa lui propriu-zisă. Lucrurile pendulează între comic, stupefiant...

Unul dintre modurile în care oamenii o pot lua razna este vorbirea la întîmplare, folosirea nechibzuită a cuvintelor, cultivarea frivolă a non-sensului. Lucrurile nu mai sunt numite pe numele lor adevărat, legătura între cuvînt şi realitate e suspend...

Am publicat şi cu alte prilejuri textele de mai jos. Simt nevoia să le reamintesc cititorilor, într-un moment în care trîmbiţele unui patriotism rudimentar, lăutăresc, ţîfnos, au reaprins spiritele. Patriotismul a ajuns să fie un amestec indigest de ...

1. Avem un preşedinte care reuşeşte să piardă exact cu însuşirile care l-au făcut să cîştige: autenticitate, adresare frustă (plăcută electoratului autohton), stil bătăios, ”băiat de băiat”, replică promptă şi sîngeroasă. E mereu în conflict cu propr...

Despre Înviere şi despre viaţa de după moarte, teologia, de la Părinţii primelor veacuri creştine, pînă la predicatorii de azi, a spus, probabil, tot ce era de spus. În definitiv, nu aveau şi nu au decît să comenteze, cu mai multă sau mai puţină înde...

Dl. Crin Antonescu e foarte supărat pe dl. Victor Ponta. Dar ce zic supărat? Exasperat! Furibund! Necruţător! Nici Băsescu nu are atîtea păcate! Dl. Ponta e o nulitate, un mincinos, o marionetă, un sabotor al justiţiei, o piedică în drumul nostru spr...

O ştim cu toţii, România ”nouă” e veche. Nici corupţia, nici incompetenţa adusă la putere, nici abuzul de presă nu s-au inventat azi.  Dovezi se găsesc din abundenţă, chiar dacă ele nu sunt neapărat prezente în conştiinţa publică. E bine, de aceea, s...

Orice învăţăcel ştie că „apolitismul” este echivalent cu neparticiparea la luptele pentru putere ale partidelor politice. Cel care a decis să fie „apolitic” se distinge, aşadar, prin neutralitate, prin suspensia opiniilor colorate electoral, printr-o...

De curînd, a apărut în „Die Welt”, un editorial al sociologului german Wolf Lepenies despre viitorul Ucrainei. Teza editorialului valorifică, în orizont european, analizele unui tînăr istoric ucrainian, Andriy Portnov, cu care am avut şi eu prilejul ...

Nu mă simt îndemnat să mă justific sau să mă explic, dinaintea unor calomniatori harnici care, mînaţi de rea-credinţă, ură, partizanat orb, sau „ordine de sus”, înţeleg să mă încondeieze grosolan, de cîte ori au ocazia, pe forumuri sau pe unele postu...

Prin „filtrul“ Antenei 3, viaţa noastră politică se vede ca un amestec de vodevil, farsă şi melodramă. Un carnaval de duzină. O chermeză scăpată de sub control. Nici alţii n-o scot la capăt mult mai curăţel.

Trăim într-o vreme în care, cu cît ai mai puţină substanţă, dispui de mijloace mai somptuoase. Tot soiul de nătărăi „isteţi“ se îmbogăţesc peste măsură, tot soiul de combinagii rudimentari ajung să conducă ţara, tot soiul de nulităţi inarticulate şi ...

Suntem altfel. Admit că avem o sumedenie de defecte (cine n-are?), dar trebuie să recunoaştem toţi că avem cel puţin o calitate: originalitatea. Lucruri care în alte părţi ale lumii ar părea stranii, improbabile, sau direct imposibile, la noi sunt, s...

Un filosof belgian, Jacques Dewitte (stabilit, între timp, la Berlin), a scris o carte întreagă („Excepţia europeană“) ca să definească, în alţi termeni decît cei convenţionali, identitatea civilizaţiei din care facem parte. Punctul de pornire este u...

Nu-mi plac băsiştii. Nu-mi plac, în general, idolatrii, naturile obsesionale, care pariază totul pe o singură idee, pe un singur om, pe un singur ”proiect”.  Mai ales cînd e vorba de sfera politicului, în care ”absolutul” n-are ce căuta. Politicul e ...

Ştiu. Nu e frumos să vorbeşti urît de neamul tău. Se găsesc imediat patrioţi solemni, care sa-ţi dea peste mînă cu emfază. Mulţi dintre ei nu stăpînesc cumsecade limba „patriei“, nu ezită să-şi fure, sau să-şi înşele compatrioţii, nu se simt lezaţi c...

Un vechi prieten îmi semnalează un articol din Evenimentul zilei (9 noiembrie 2013, autor: Ionel Stoica) intitulat „Şpăgi de criză“. Articolul conţine informaţii uluitoare despre nivelul la care s-a ajuns, în ţara  noastră, cînd e vorba de achiziţion...

Pentru români, „unirea” e un cuvînt sacru. Sărbătorim unirea Principatelor şi unirea Ardealului cu ţara, visăm la o reunire cu Basarabia  şi ne proclamăm vitejeşte unirea-n cuget şi simţiri. Pe scurt, „pe-al nostru steag e scris unire”. Pentru politi...

Aţi ghicit, e vorba de Victor Ponta! Ultimile lui isprăvi m-ar fi îndemnat să aleg titlul: „Un mistreţ lăsat liber în grădina de zarzavat!” Dar nici insul n-are anvergura mistreţului, nici ţara nu arată a prosperă grădină de zarzavat. Domnul Ponta nu...

În istoria post-decembristă a României, eşecul politic al USL e un eşec de o incontestabilă originalitate. Să cîştigi alegerile în chip detaşat, să obţii o majoritate parlamentară uriaşă, să vii la putere pe un fond de nemulţumire economică acută, im...

Mă declar vinovat. Am participat la sporirea rating-ului unei emisiuni incredibile, pe postul „România TV”. Era zi de Crăciun şi nu m-am putut abţine să privesc pînă la capăt un lung spectacol omagial dedicat lui Gigi Becali. Trei „analişti” dezbătea...